1,442 matches
-
mâzgă alunecoasă și de mușchi negru, împănat cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt, ușoara amețeală de a te afla pe un sol ferm, soarele viu pe spate și mângâierea brizei printre pulpe... „Ce contează“ câteva zgârie turi pe tălpi și pe degetele violonistului care va cânta deseară în grădina Unic - dar care se consideră în vacanță. Acesta e prezentul imediat. Să-ți povestesc puțin și trecutul recent. Sosirea la Constanța seara - transport cu autobuze la locul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe mutește. Acest cântec îmi pare ca daliile din grădină. La fel ca ele, reușește să insereze o pierdere în șirul celorlalte vătămări. Mă încântă și înfricoșează plantele cu tulpini păroase, târâtoare, prea subțiri, cu frunze zimțuite adânc care te zgârie și cu fructul mare cât o căpățână. Căpățâni mute, cărora chipul de carne aprinsă le crește pe dinăuntru: dovlecii și harbujii. Își supraevaluează forțele vrând să poarte o povară pe care de unii singuri n-ar fi în stare s-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii ploșnițelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Fără numărul casei ne-ar fi fost imposibil să ajungem. Înăuntru, o atmosferă rece și aseptică, mobilierul standard, așa cum sunt mii de alte interioare în Canada. Gazda ne servește cu cafea și ne avertizează discret să fim atenți, să nu zgâriem masa joasă de cristal care a costat nu știu câte sute de dolari canadieni. Culmea "integrării" este reprezentată de fotografiile celor doi copii, proaspăt absolvenți de colegiu. Ei zâmbesc cu gura până la urechi, purtând tichii caraghioase, pătrate, pe capul lor de absolvent
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mumie. Și știu că unele mumii bine zgâriate duc la descoperirea sub podoabe nu numai a unor maimuțe, ci mult mai departe, la oameni mai întunecați decât maimuțele, la vremuri mai ticăloase decât acelea în care sclavii construiau piramidele. După cum zgâriind bine oameni vii descoperi - după primul strat de piele - o mumie bine conservată, având în creierul înghețat idei putrede, în ciuda bunei conservări. Zgârii bine oameni vii și dai peste faraoni care visează sclavi. Cazul Mutemhit nu e nici singura, nici
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
oameni mai întunecați decât maimuțele, la vremuri mai ticăloase decât acelea în care sclavii construiau piramidele. După cum zgâriind bine oameni vii descoperi - după primul strat de piele - o mumie bine conservată, având în creierul înghețat idei putrede, în ciuda bunei conservări. Zgârii bine oameni vii și dai peste faraoni care visează sclavi. Cazul Mutemhit nu e nici singura, nici cea mai gravă impostură din împărăția mumiilor. 27/7/68: Arhiepiscopul de Viena a anunțat că o comisie specială ar fi fost constituită
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu îmi dau seama că ceva nu este în regulă. Regreți băiete că am venit la tine! Adevărata valoare din lumea asta este familia. Unde este esența ei? Ce crezi că este căsătoria noastră? Nu este decât un clinchet care zgârie tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la urmă va dispărea. Norii se găsiseră chiar atunci să acopere soarele de amiază dând cerului o tentă cenușie ce părea o îmbrățișare vizibilă între cer și pământ. Această atingere dintre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
frumoase... Dar dacă "frumusețea" a fost de fapt minciună?! Atunci, se anulează totul. Nu, n-am dreptul să anulez un trecut frumos, ce-mi aparține! E comoara mea, purtată într-un colț al sufletului. Fiecare diamant de acolo m-a zgîriat ori m-a atins doar, și toate rănile la un loc au desenat în mine un trandafir, pe care vreau să-l ofer de fiecare dată unei mîini întinse cu gingășie și dorință, dar... "...ca o floare de magnolie gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că nu mai ai cui o pasa... Pot face două lucruri, tovarășe Ștefănescu, răspund eu grav, așa de grav că Don Șef are o reacție de surprindere. Unu: pot lua pisica de coadă, mai ales că e moartă și nu zgîrie, și să încep s-o rotesc deasupra capului. Doi: o jupoi, tăbăcesc pielea și-mi fac o pereche de mănuși, să fiu "un tip cu mănuși". Apoi... ar mai fi o a treia soluție: îi fac guler tovarășei Brîndușa... Hm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la care să vă întoarceți mereu cu gîndul, ori, dacă relațiile cu soțul s-ar fi ascuțit, s-o faceți și cu fapta... Bibeloul a fost lovit mai de multe ori, de vînt și de ploaie, doamnă; acum e colțuros, zgîrie... Băiețelul de-atunci a crescut între timp. Nu v-aș recomanda să-i mai călcați pragul; s-ar putea să vă dea cu ușa în nas... Asta e "regula jocului" pe care a învățat-o el! Ești... Sînt! Da-da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unde am primit 10 Philip Morris aduse de Solange, venită pentru cinci zile; imediat și-a găsit chaussure à son pied: e în grupul a 4 domni însurați + Dron și aseară, conform obiceiului, mergea înlănțuită cu unul din ei. Mă zgârie când o văd. De la d-na Lemonide am venit sus; am luat masa la 8 fără un sfert și cum stam izolată, m’a chemat la masa lor M. Rosetti. Am stat cu ei până la 11, când dându-se avertismentul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sprijin, fără mormânt. Și pe urmă singurătatea asta care mă disperă, care mă încercuiește de parcă aș fi înconjurată de o sârmă ghimpată, înfășurată strâns în jurul trupului meu. La orice gest imprudent de rememorare pe care îl fac, sârma ghimpată mă zgârie, mă sfâșie. Și eu, care nu voiam să-ți mai vorbesc despre lucrurile astea! Dar uneori izolarea asta mă înăbușă, încât îmi vine să mor. Dacă n-ar fi gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de corpul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără așa ceva. Se uită pe geam. Am ajuns. Mașina oprește și șoferul vine să ne deschidă portiera. Elinor mă privește. — Îmi placi, Rebecca. Foarte mult. Coboară din mașină și ochiul i se fixează asupra piciorului meu. Vezi că ți-ai zgâriat pantoful. Arată groaznic. — Vezi? spun exasperată. Vezi la ce mă refer? — La ce? Mă fixează nedumerită. N-are nici un rost. Apartamentul lui Elinor e luminat de razele soarelui de dimineață și tăcerea este absolută. La început cred că probabil se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
secolului al XIX- lea -, În loc să ne Îmbrățișeze, ne-a torturat și nu ne-a dat nici un drept la o ocupațiune agricolă. Iată dar de unde vine la noi comerciul și fără voia noastră” <endnote id="(848, p. 10)"/>. Evreii „nu pot zgâria pământul - nota F. Aderca În 1922 -, ei n-au voie să muncească” <endnote id="(514, p. 26)"/>. „Ițic nu ară”, scria la rândul său Zaharia Stancu, În 1938, referindu-se la evreul generic. „El nu posedă un petec de pământ
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
penibile, fără rimă și fără haz sau har, aceasta este o mostră de ceea ce plăcea urechilor inculților cu cel mult patru clase primare care, tragic, conduceau destinele unei țări cu fostă vocație europeană, iar cenzorii avuseseră grijă să nu le zgârie timpanele cu astfel de bolmojeli greu descifrabile. Se pare că bolșevici români nu agreau nici Îngerii dar nici demonii de vreme ce la punctul „b” eliminaseră câteva, hai să le spunem cu mare greutate, versuri: „Din tabloul <<Palatul focului>>: <<Aoleu, mamă, mămuță
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
este de trei, iar opinia publică trebuie să fie influențată În acest sens, Întrucît astfel s-ar putea asigura copiilor condiții mai bune de creștere”. Cum era de așteptat, la propunerea cenzorului „...redacția a eliminat această afirmație” care ar fi zgâriat rău plăpândele urechiușe ale cuplului dictatorial din România, Leana și Nicolae Ceaușescu, rude bune cu Leana și Costel Pârțac de la „Vacanța Mare”. b.f. Nudurile În presă sînt pentru imperialiști, tovarăși, nu pentru eroica clasă muncitoare! Cum și proclamata
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
acasă în căsuța cu spirite. Viața în colibă este fascinantă și sunt complet pornită să învăț și să înțeleg cât mai mult din șamanismul amazonian. Am pășit fără să vreau într-o lume incredibilă din care abia am reușit să zgârii puțin suprafața dar simt chemarea puternică a lucrurilor pe care încă nu le cunosc sau înțeleg. Din păcate, deși nu știu dacă am să mai găsesc vreodată un șaman dispus să-și petreacă fiecare minut cu mine și să-mi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se consumă în tînjire și în regret. Aceste sentimente îi sînt aproape complet străine lui Benjamin Button (Brad Pitt), așa cum îl vede David Fincher. Sufletul lui nu se însingurează în copilărie, din cauza trupului de bătrîn care-l îngrădește. Nu se zgîrie în adolescență. în cursul anilor nu acumulează nici rugină, nici aur. Atunci cînd se presupune că are 50 de ani, dar arată de 30, n-ar trebui să existe ceva în ochii sau în ținuta lui care să facă diferența
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îi erau adresate erau scurte avertizări, atunci când scăpa furculița sau mâncarea. Nepoțelul de patru anișori privea totul în tăcere. Într-o seară, înainte de cină, tatăl a observat că băiețelul său se joacă cu niște bucăți de lemn pe care le zgâria. Cu blândețe, a întrebat copilul: „Ce construiești acolo, micuțul meu?” „Eeei, fac un vas mic pentru tine și mama ca să mâncați atunci când am să cresc” - a răspuns copilul, după care s-a întors la munca sa. Cuvintele i-au lovit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
când în când se iscă cîte o încăierare între cei doi soți, din care nu întotdeauna bărbatul ieșea învingător; − Nu i le-am făcut eu, el și le-a făcut, se dezvinovăți iute Marița; − Ei, cum Dumnezeu a putut să se zgârie și să se julească în halul ista? stăruie, bănuitor, Gheorghe; − Eu știu doar atâta, mi-a spus Profira, norămea, să mă mai duc la biserică, să mă mai spăvăduiesc de păcate, ca să mi le ierte Dumnezeu, și de cele făcute
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
satul nostru, cănd prindeam bufnite, le b)team În cuie de ușă bisericii”. Au Închis bufnita Într-un dul)pior, În timp ce discutau despre ce vor face cu ea, dar În timpul nopții John i-a dat drumul. Pas)rea l-a zgâriat destul de r)u pe braț. „Întoarce-te pe Stromboli, proasto!”, i-a strigat el. Așa c) și-a luat zborul, iar vasul și-a continuat drumul s)u periculos. Apă pompat) În rezervoare pentru a asigura stabilitatea și deversat) apoi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
reci. Soarele nu ajunge prea des pe aceste str)zi. O gașc) de b)ieți negri sudanezi strig) din r)sputeri, dându-i indicații unui șofer care Încerca s) între În marșarier cu un camion pe o str)duț) Îngust), zgâriind o inscripție În arab) de pe o fântân) astupat) - un dar, Îmi imaginez, de prin secolul al XI-lea, f)cut de un sultan. Kahn Întreab) din nou cum putem ajunge la b)ile turcești. Un vânz)tor de dulciuri, care
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un ochi și din el curge mir în formă de cruce. Icoana, chipul de pe ea, este jupuit până la cap (până la față), rupt, tăiat cu cuțite, nu-l are cum ar trebui să fie. Se spune că un om rău a zgâriat chipul Maicii Domnului. L-a jupuit de pe icoana din jos în sus. Însă când a ajuns la Fața icoana a vorbit: „Ajunge! Până aici!” și de atunci curge mir în formă de cruce și închide și deschide ochii. Iar acel
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
care tabacul elvețian s-a amestecat cu măiestrie. Un timp am reușit să mă abțin (grație lecturii lui Italo Svevo!) de la „viciul nostru”, fumatul pipelor, contractat la Lucerna, în lungile noastre călătorii pe Rigi. N-am încetat să scriu, am zgâriat în fiecare zi pielea albă a hârtiei, am desenat cu spontaneitate suprarealistă pe cearșafuri îmbibate de sucul iubirilor noastre, totuși fumatul nu mă părăsește ușor! Parcă ar cere să se pună ceva nou în locul său. Ceva la fel de frumos ca și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prin geam. Domnișoarele au încremenit de spaimă, fiindcă fiara urla ca scoasă din minți și, dacă nu ar fi duhnit atât de strașnic a samahoncă, ar fi crezut că a turbat. După ce le-a scuipat pe amândouă și le-a zgâriat până la sânge, s-a aruncat asupra eucaliptului din care, într-o clipă, n-a mai rămas nici o frunză, atât de grozavă a fost furia bețivului. Gelozie, nu a fost altceva... a fost o descărcare de gelozie cum au, adesea, alcoolicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]