2,112 matches
-
e potența negativă a descreșterii, frâna ontologică ce se opune înaintării. Nu erezia alterității, negativul steril, ci complementul creșterii, impulsul interior al înălțării, centrul gol din care iradiază lumina 80. Răul de dinaintea zidirii lumii e astfel cuprins într-o nouă zidire, supus unui alt scop, pus în slujba facerii, întrețesut în lucrarea luminii. Căci în lumină, el e dezvăluit, convertit și orientat spre ființă 81. Lumina și bezna sunt cele două fețe ale unei unice imagini sau - mai bine - fața și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Grand à Maître Eckhart, Seuil, Paris, 1994, pp. 272, 252-253. Fondul acesta este un străfund, "fund de viață netrecut" (Taumaturgul, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 106) prin care se trece pentru a putea urca: " Când moartea cu suflu de leu,/ Zidirea-ți voind să înfrunte,/ Mă spulberă-n apele crunte,/ Și-acolo, netrebnic, cad greu,/ Cad la fund.../ "Fundul sunt Eu"" (Inscripție pe nisip, vol. Veghe, în op. cit., p. 135). 65 CLXXXVI (32) (1955); Iubirile noastre (1953), vol. Clepsidra, în op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pictat anterioritatea și alteritatea reală a unei alte priviri decât ea" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 133). 29 Experiență și cultură, în IP I, p. 271. 30 " Nu vei izbândi nimic câtă vreme nu se va smeri firea ta în copilăria zidirilor" ( Cum se scrie un imn, în IP I, p. 273). 31 Tehnica poetică, în IP I, p. 275. 32 Experiență și cultură, în IP I, p. 269. 33 Poezia ca slujire a Logosului, în IP II, p. 40. 34 Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vom cerceta, în continuare, pe cele mai semnificative, încercând să sugerăm, din evoluția lor, fundamentele unei științe teleologice a curriculumului cât mai riguroasă teoretic și cât mai folositoare pentru formarea „omului complet” în „cetatea educativă” devenită „sat global”. Dar această zidire epistemologică o lăsăm pentru altă dată. (Va fi încercată în lucrarea noastră Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă.) Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. P. Jackson, „Conceptions of Curriculum and Curriculum Specialists”, în W. Pinar, W.M. Reynolds
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atins cuibul matern pentru totdeauna, refuzat fetei la naștere în antecamera morții. Simetria înfățișează, cum se știe, pe Lenora intrată în palatul morții ei apropiate, pe Maxențiu în palatul cavou de marmore albe, casa Razu. O singură "jertfă" fericită în zidirea simbolică, identificarea destinală cu spațiul locuirii sau al edificiului emblemă: Mini. Euforia ei nelimitată o transportă spre îmbrățișarea arhetipului: Își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau, dar nu se dau învinse, zorind fără preget
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
implacabil creează o rețea repetitivă în portretul (itinerant) al Siei: "Sta acum ca o stîncă, care se străduia să cadă ucigător peste alții, și în truda ei se sfărîmă". Marelui efort de reacție nu-i rezistă însă încercarea intelectuală: "În zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține înfipte adînc făcea să se cearnă ca un moloz ce-i zăpăcea orice înțelegere." Ironia autoarei nu face decît să individualizeze temporar o "sensibilitate" cinică, precum a Adei Razu, pe de o parte, iar pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sale. Imaginea de scriitor obiectiv, preocupat de instituirea unui etic nealterat și urmând judecăți nepărtinitoare, pe care se străduiește să o construiască în text, este serios amendată de considerația, încărcată de un soi de pioșenie, cu care cronicarul lucrează la zidirea „monumentului” lui Nicolae Mavrocordat, conștiinciozitatea cu care el îmbrățișează opiniile patronului său (chiar și filoturcismul) și le profesează cu sârguință. Ajunge uneori până la un servilism deconcertant și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini (stolnicul și fiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
românești: Le roumain DOR et le portugais Dôr et SAUDADE („Orbis”, Louvain, 1960), Dieu dans la parémiologie roumaine („Acta philosophica et theologica”, 1964), Volkstümliche rumänische Uberlieferungen zum Weihnachtsfest („Informations- Bulletin”, München, 1965), Amintiri despre profesorul Nicolae Cartojan („Ființa românească”, 1965), Zidirea cetății Scutari și legenda podului de la Regensburg („Buletinul Bibliotecii Române”, 1965), Două mari valori românești: George Murnu și Pericle Papahagi („Noul album macedo-român”, 1965), Tradiții populare românești la Paști („Informations-Bulletin”, 1967), Doina, cântecul neamului românesc („Buletinul Bibliotecii Române”, 1969-1970). SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
bucățile meșterii slăvitului Domn au pregătit un fel de var “gras”. Unii din bătrâni spun că multă vreme acest pod a fost numit și Podul lui Ștefan cel Mare. Alții din moșii și strămoșii povesteau celor mai tineri că în zidirea de piatră au fost folosite foarte multe ouă, care au fost blagoslovite într-o biserică. Cum prin părțile noastre erau și alte poduri, dar din lemn, acesta a fost numit Podul de Piatră. Și așa îi zice până în ziua de
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului din Moldova, la anii de la zidirea lumei 7329, iar de la întruparea mântuitorului nostru Iisus Hristos, 1821. E o poemă alegorică, în care duhul schimnicului Varlaam, înălțat în slava cerului, purtat apoi în infern, unde i se oferă priveliștea groaznicelor cazne la care sunt supuși păcătoșii, asistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
să disocieze net cele două atitudini referitoare la problema compromisului în artă, iar acesta este încă un exemplu de concentrare extremă a ideilor. Abia în a doua parte a zilei deținuții încep să zidească. Ca și episodul discutat anterior, scena zidirii este foarte importantă în organizarea nuvelei. Ritmul este foarte alert, deținuții se îndeamnă unul pe altul și se creează o atmosferă de lucru specifică unui șantier oarecare, cu oameni liberi. Ivan Denisovici cere materiale, dă explicații legate de modul în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
silvic. Pe fațadă, deasupra ușii de la intrare, sînt însemnele strict necesare istoriei acelor neamuri care au lăsat ceva în urma lor. Este scris "T 1972 L" și aceste semne au cam 30 centimetri înălțime fiecare. T înseamnă Toader, 1972 este anul zidirii acelei case și L înseamnă Limbric, numele brigadierului. Familia aceasta a Limbricilor este foarte veche, mai veche chiar decît cea a Mușatinilor. Brigadierul cunoaște povestea primului Limbric venit pe acele locuri. Originea neamului său se trăgea de la Eric cel Roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pe la noi se moare mai mult... În Iugoslavia, cu războiul, nici nu mai spun. ...a fost construit în anul 1200... îmi sună în ureche vocea primarului. Privesc interesat și văd că scrisul este încastrat în piatră. Stînca se înfrățește cu zidirea omului și capătă nimbul nemuririi. Sutele de ani nu impresionează lumea de aici. Nici chiar mileniile. Arheologii sînt obosiți de ceea ce descoperă și nu-i impresionează nimic. Dar ăsta ce-i? întreb eu privind ceva acoperit de buruieni. Din perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin aceste locuri, mila n-a ajuns nici pînă azi. Caut urme de sînge printre pietrele de pe terasă. Ei, ei vedeau oare frumusețea acestor locuri? Opera asta desăvîrșită, nu provoca nici o vibrație în sufletul lor? Ba da. Admirau și ei zidirea asta a divinității, numai că atunci cînd se refugia o navă îngrozită de urgia mării, zidirea asta frumoasă era pentru ei era și mai frumoasă. Prada dilata pupile și nari fremătînde... Seara se lasă aproape brusc și după o pauză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de pe terasă. Ei, ei vedeau oare frumusețea acestor locuri? Opera asta desăvîrșită, nu provoca nici o vibrație în sufletul lor? Ba da. Admirau și ei zidirea asta a divinității, numai că atunci cînd se refugia o navă îngrozită de urgia mării, zidirea asta frumoasă era pentru ei era și mai frumoasă. Prada dilata pupile și nari fremătînde... Seara se lasă aproape brusc și după o pauză scurtă, briza se întoarce. Ce-au mai făcut după aceea? Ei, nu prea multe, răspunde noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lumii. Tema este arhaică și susceptibilă de surprinzătoare reinterpretări și aplicații. După cum am văzut (§ 68), actul demiurgic al lui Indra care fulgeră și-1 rupe în bucăți pe Dragonul primordial slujește drept model unor acțiuni atât de deosebite cum sunt zidirea unei case, ori un duel oratoric. Să cităm, în fine, Creația săvârșită de o Ființă divină, "Meșterul universal", Visvakarman (RV, X, 81), care făurește lumea aidoma unui sculptor, fierar ori tâmplar. Dar acest motiv mitic, binecunoscut în alte religii, este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a filosofului lui Rembrandt. Adevărul imaginilor medievale sau renascentiste ale cărturarului atunci cînd își îndeplinea încă aspra funcție de artizan, fără semnătură ori fotografie, înainte de nașterea "autorului" sau a "geniului". Sfîntul Ieronim în chilia sa de Antonello de Messina reprezintă o zidire cu pereți de piatră, cu mobilier, cu obiecte grele, lucrate cu dalta. Cufere cu cărți, lucrări înșirate în armarius, rafturi și nișe pentru breviare și psaltiri, trusă de scris, clepsidră, strană, pupitru. Un muncitor în atelierul său. Cu disciplina, ceremonialul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
situației politicoeconomice a vremii, găseam mâncare și-mi permiteam să merg la restaurante. Odată grija prânzului înlăturată, simțindu-mă în formă urcai la cetate (evident pe lângă bicicletă), dorind să întăresc tenta turistică. Nu puteam rata șansa de a revedea zidirea cu rezonanțe istorice, care cunoscuse și vremuri mai bune (rezistase atacurilor vrăjmașilor în vremea lui Ștefan, dar cedase trecerii vremii). Am trecut pe pod spre intrarea propriuzisă. Căile de acces din cetate erau năpădite de buruieni, pietriș și semne (trebuie
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și tragică, pentru care gnosticismul ca erezie este emblematic. De fapt, Cioran împrumută de la Gnoză mai mult decît majoritatea temelor, mai mult decît tonalitatea. El trăiește în același spațiu de referință, structural sfîșiat, condamnat de conștiința lipsei, a separării, a zidirii, sentiment de care nu sunt străine originile sale. Gnoza se sprijină pe o viziune a unui Dumnezeu nefigurabil, infinit altul, viețuind într-un ne-loc, dincolo de ființă ca și de neant ; acestui Dumnezeu îi corespunde omul treaz, conștient de diferența
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
zbătut să obțină aprobările necesare ca să înalțe biserica în localitatea model: autoritățile, ca să-i potolească pe sătenii și așa pe punctul de a se revolta încă o dată, au acceptat. Tata a ales locul cel mai înalt, un loc central, pentru zidirea bisericii. Mai tot timpul, din zori și până la căderea întunericului, era acolo, pe șantierul bisericii, pe care căuta s-o reconstruiască întocmai. Irina era mulțumită: acest gen de „trădare“, truda pentru zidirea sfântă, n-o deranja, mai ales că, de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
locul cel mai înalt, un loc central, pentru zidirea bisericii. Mai tot timpul, din zori și până la căderea întunericului, era acolo, pe șantierul bisericii, pe care căuta s-o reconstruiască întocmai. Irina era mulțumită: acest gen de „trădare“, truda pentru zidirea sfântă, n-o deranja, mai ales că, de când se ocupa de asta, tata era iar bărbatul acela pe care îl cunoscuse ea, acel bărbat de care se îndrăgostise ea. Fără să mărturisească, tata avea ambiția ca nu cumva să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi, sus, pe turla zidirii să fixeze crucea. Era întuneric și tabla aluneca din cauza ploii: nu era o vreme potrivită pentru ce-și propuseseră ei să facă. Și totuși au izbutit. La sfârșit, când lucrarea era încheiată și crucea strălucea dreaptă pe biserică, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cel al femeii - dar mai presus de orice de statutul sexualității, care este în același timp activitatea nobilă a trupului și nodul gordian greu de despărțit de imaginar”. Ce denunță, în fapt, Chebel este o cantonare în patriarhal și o zidire în dogmă a conceptului de sexualitate în lumea islamică. „Cred, spune Malek Chebel, că adevărata mutație de mâine este grefată pe sexualitate: ce rol acordăm în islam bucuriei fizice, plăcerii carnale și gestionării libidoului?” Pentru a evita orice neînțelegere, Chebel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și pioasă față de candidați, în spiritul Bisericii. În sfîrșit, autorul invocă indulgența cititorilor pentru neajunsurile care au mai rămas în lucrarea sa, implorînd, în același timp, iubirea lor în interpretarea cu bună-credință a cuvintelor sale, căci el a scris pentru zidire și nu pentru distrugere; a dorit să unească, și nu să dezbine. Tot ceea ce a spus a supus judecății Bisericii cu acele simțiri care sînt exprimate în cuvintele care preced lucrarea. Cîteva cuvinte preliminare necesare lecturii 1. Aflîndu-mă într-o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aceste două nenorociri Biserica să fie lovită de această mare rană care este despărțirea poporului creștin de preoți, în cadrul funcțiunilor cultului, este oare o astfel de rană de nevindecat? Oare este adevărat că poporul, care în templul Domnului, la începuturile zidirii sale, nu a fost numai spectator, ci actor, în mare parte, abia dacă mai are o prezență materială la închinare? Spun abia, pentru că este foarte dificil pentru oamenii civilizați să fie prezenți la rituri pe care nici nu le înțeleg
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]