1,652 matches
-
spunea ceva. Din nou și din nou, vocea ei se auzea sunând: — Am muncit atât de mult, insista ea, cu capul în palme. Am muncit atât de mult. Abia dacă era conștientă de prezența lui Jack, care se căuta de zor în buzunare. Se auzea foșnet de hârtie, clinchet de brichetă și se simțea miros de nicotină. —Pot să iau și eu una? spuse ea, ridicând pentru o clipă fața murdară de machiaj. —Pentru tine este. I-a întins țigara aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
odată, părea că are tot timpul din lume pentru pălăvrăgeală. Nu avea importanță că mai avea opt întâlniri în acea zi și că era în urmă pentru că porniseră târziu. A mers să admire noua mașină a bărbatului. Se dădea de zor în spate, admirând din toate unghiurile și bătându-l pe om pe umăr pentru a-l felicita. În timp ce el vorbea amical cu clientul său, plin de zâmbete și glume, Ashling a fost lovită de o luciditate pentru care era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iubesc, Dwight! O grăsană mă apucă și-mi suflă în față cu un cornet înainte să reușesc să-i răspund. Ne-am întors acasă pe autostrada Pacific Coast, într-o coloană de mașini lungă, cu șoferi veseli, care claxonau de zor. Când am ajuns acasă la ei, mașina mea n-a vrut să mai pornească, așa că mi-am încropit un culcuș pe canapea și am căzut lat. Băusem mult prea mult. La un moment dat, către zori, m-au trezit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de scripeți era fixat pe coasta muntelui Lee, susținut de schelării înalte, înfipte în pământul de la poale. „A“-ul din „Hollywoodland“, înalt de cincisprezece metri, aluneca în jos pe un cablu de sârmă groasă, în timp ce camerele de filmat filmau de zor, aparatele de fotografiat țăcăneau, mulțimea de gură-cască se holba ca vițelul la poarta nouă, iar politicienii beau șampanie. Praful ridicat de tufișurile smulse din rădăcini ne intra în nări. Orchestra Liceului Hollywood, așezată pe scaune pliante, stătea cocoțată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ele arăta ca un vas de război pictat cu motive florale, iar cealaltă ca un zombie. Femeia mai tânără nici nu privi către polițiștii care intrară În cameră. Avea privirea ațintită În gol către televizor, unde Dumbo era chinuit de zor de clovni. Logan privi Întrebător către consiliera pe probleme de familie, Însă aceasta făcea tot posibilul să Îi ocolească privirea. Trase adânc aer În piept. — Domnișoară Reid? Nici o reacție. Logan se așeză vine, chiar În fața canapelei, blocându-i astfel vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ar vorbi mult mai neaoș. Pe unii din oamenii de pe aici Îți era aproape imposibil să-i Înțelegi. Dar nu și pe Hoitar. Era clar că bărbatul care acum stătea pe un scaun de salon scârțâitor, și care răscolea de zor un foc electric mort, avusese parte de o educație clasică. — S-a Îmbolnăvit și s-a dus, continuă Hoitarul, ridicând pentru prima dată ochii din pământ. Acum e cu Domnul. Era un bărbat arătos, dacă priveai dincolo de noroi, jeg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toi. Puteai vedea zeci de protagoniști, îmbrăcați în costume speciale sau în haine de stradă. - O, Doamne! se auzi o voce emoționată. Era vocea Karei, care suferise o metamorfoză surprinzătoare. Fața era ca a unui copil, iar ochii umblau de zor prin toate cotloanele acestui cort. Pur și simplu radia de fericire. Sachs tresări la auzul unei pocnituri puternice în spatele și deasupra ei. Privi în locul din care se auzise zgomotul și zări două steaguri imense fluturând în vânt și strălucind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
reușita operațiunii Echipei de Salvare a Vieților Martorilor. Cu o oră în urmă, acasă la Rhyme, procesul de elucidare era în plină desfășurare: criminalistul continua să studieze amănunțit raportul despre spargerea din biroul lui Grady, iar Mel Cooper căuta de zor detalii despre fibrele găsite de echipa de intervenție la locul faptei. Analiza urmelor de pași arătase că infractorul zăbovise cel mai mult în dreapta biroului secretarei. În această porțiune a încăperii, era un singur lucru notabil: organizatorul secretarei. Și singura mențiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Leigh cotrobăia prin geantă căutând ceva, orice, ca să-și facă de lucru până la sosirea lui Jesse. Nu putea să stea așa acolo, ce naiba, uitându-se pe pereți, nici nu vroia să pară una care s-a cocoșat detot butonând de zor la BlackBerry. Avea un fragment de o sută de pagini din manuscrisul pe care i-l dăduse secretara ei când ieșea din birou, dar renunță repede și la ideea asta; să scoată pe masă un manuscris în timp ce lua prânzul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ceva ce el sau băieții Raymond le făcuseră. Jim așteptă pînă ajunseră la ultima treaptă. CÎnd una dintre femei veni spre el, cu intenția vădită de a-l lovi din nou, se urcă pe bicicletă și Începu să pedaleze de zor, Îndepărtîndu-se. Dincolo de aleea casei familiei Raymond, doi băieți germani de vîrsta lui se jucau cu o minge, În timp ce mama lor descuia Opelul familiei. De obicei, Îi strigau lozinci nemțești sau aruncau cu pietre În el pînă Îi oprea mama lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
l-au luat pe rege și pe fiul lui prizonieri. Dar n-ai reținut cum Îl cheamă pe rege. Stai În fața colii albe de hârtie. E goală. Te uiți la sânii lui Bădilă și la gleznele ei. Ea scrie de zor. Sânii ei sunt frumoși. Deasupra tablei negre stau cei șapte. Prezidiul P.M.R. Te privesc când duios, când ironic. Cei mai duioși sunt Alexandru Bârlădeanu și Alexandru Drăghici. Pe amândoi Îi cheamă Sandu. Ei nu știu de ce te uiți la Bădilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gura ca să se poată opri din râs. „O, Dumnezeule“, a murmurat În bărbie, „femeia l-a botezat sub robinetul din bucătărie!“. Gata, gata, micuțule, i-a zis Bridget tandru În timp ce ștergea fruntea bebelușului cu un prosop și Îl pupa de zor pe față. E o nimica toată pe lângă ce Îți vor face păgânii ăia. Sărmanul tău cocoșel... Ce-o să-i facă sărmanului tău cocoșel? În timp ce vorbea, s-a depărtat de chiuvetă și a văzut-o pe Ruby. — Fi a refuzat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din Jerry Seinfeld. Reușise s-o facă să râdă și totodată să se simtă dorită. —Sunt sigură, Îi răspunse. Vreau cu adevărat să-ți dau jacheta. — Știu că am niște Ray Charles pe-aici, pe undeva, zise ea căutând de zor printr-un teanc de Cd-uri. Sam s-a apropiat și o sărută pe ceafă. Îl simți cum Îi trage ușurel decolteul bluzei În jos, pe braț. Sărutările se mutară pe umărul gol. Își simțea toate terminațiile nervoase din corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
frunte. Am căutat sub transpirație bucățica de șervețel de la bar. — Există pe undeva o cabină telefonică? — Trebuie să vă întoarceți înapoi, nu știu însă dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de soare făcându-și pavăză cu mâna. Ochii ei care la lumină apărură de un gri palid mă măsurară grăbiți. Verigheta de pe deget, cravata, poate, îi dădură încredere, chiar dacă nu părea una care se teme de necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să fie cusute între ele. Așteptam ca americanii să facă în sfârșit ceea ce, după părerea unor „de-alde noi“, ar fi trebuit să facă de mult: să ne ocupe, să termine definitiv cu dictaturile, iar fratele meu, care lucra de zor la avioanele lui, spuse că atunci ar fi putut s-o termine și cu el, pentru că era comunist și aparținea clasei muncitoare. Dar nici americanii n-au ocupat Ungaria, nici vechile puteri coloniale nu rezolvară nimic în Egipt - și, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
stingă sămânța dă zâzanie, Zarlenga a recunoscut că don Renovales (care tomna lipsea, că făcuse o tumbă la cofetăria Perla, pentru un țap cu bere Quilmes) pă bună dreptate voise să-l ușchească pă Tadeo Limardo. Îi poronci să dea zor ca fulgeru, fără să vază că iera d-acu trecut dă opt. Limardo, burdușit cu biete vise, a tret să-și facă În graba mare geamandanu și legătura, da-i tremura mâinile d-a binelea, și Simón Fainberg i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Venim la tine, Măria Ta, Ștefane, cum a venit prin istorie neamul românesc, ai rămas îngerul triumfal al dreptății privind înghețat un fluviu de veac strămoșesc Venim la tine cu albul ceresc, Ca o lacrimă arsă mă desprind dintr-un zor, Și-n roua pământului dureri moștenesc, Mărite Doamne, un tremur pătrunde-n tăcerea de nor II și vede cum timpul apune, cum lumea se pleacă-n haosul de vânt, tu stai neclintit pe-o stea de genune, peste acest pământ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cutremură iară Ca o lumină de astre sunt clipele plânse prin trupuri de nor acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n cuvânt și-n zări devorate sunt ochiul de de umbră, suspinul de cer prin brațe de sfânt. IUBIRI DIVINE Te iubesc, iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu niște dinți pe ea. Trebuia să fii o persoană cu mult mai plină de dexteritate decât eram eu ca să reușești să manevrezi bucata de cașcaval și s-o și razi cu succes pe drăcia aia. Mâinile îmi alunecau de zor, așa că mi-am ras și niște hălci generoase din degete odată cu brânza. Mama m-a tot admonestat în timp ce înjuram, apoi a început să inhaleze alarmată aroma caracteristică de parmezan care invadase bucătăria. În hol s-a stârnit agitație. Se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
similar cu efectele mistralului care pogoară asupra satelor din... din Italia, nu? Toți bărbații sar să și-o tragă cu femeile, câinii urlă, găinile nu mai ouă, femeile răcnesc și plâng (da, corect - în fond, bărbații le-o trag de zor) și refuză să se mai ocupe de gospodărie. E ca și cum întregul sat ar fi afectat de sindromul premenstrual, iar stocurile de ulei de primule și de vitamina B6 ar fi foarte reduse în anul respectiv. Nebunia mistralului era joacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ăsta aveam destul timp la dispoziție ca să fac bagajele. Și, mult mai important, să mă pregătesc să renunț la resentimentele față de James, să-mi institui o atitudine pozitivă față de el. Vineri după-amiaza, după două zile în care, agitată, împachetasem de zor tot felul de haine într-o valiză numai pentru ca mai târziu să le găsesc atârnate pe umerașe în dulapul lui Helen, ca să fiu nevoită să mi le recuperez, să le reîmpachetez în valiză, pentru ca după doar câteva ore să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fac? Însă asta însemna că zăcutul în grădina din spatele casei devenise mult mai plăcut. De fiecare dată când mă gândeam la Adam, nu mai aveam senzația că cineva îmi împlântase un cuțit în burtă și-l și învârtea de zor. Un soi de pace coborâse peste mine. Nu era nevoie să mă simt dezamăgită, să cred că fusesem mințită, umilită sau prostită. Fusese o plăcere să-l cunosc pe Adam, așa puțin cât durase. Poate că era mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Fusesem pe cât de intimi pot să fie doi oameni. Iar acum ne comportăm ca doi străini politicoși.“ Capitolul treizeci și nouătc "Capitolul treizeci și nouă" Kate a fost mult mai fericită înăuntru. Când am pus-o în pătuț, râdea de zor, gângurea și dădea din mâini. I-am luat piciorușele încinse de soare și i-am făcut bicicleta - îi plăcea la nebunie. Ei, de fapt, sper că-i plăcea, fiindcă mie îmi făcea o plăcere imensă - și chiar atunci am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aici, prea frumoase cititoare, că la Universitas ne pipăiam ori mai știu eu ce. Ne pipăiam textele. Pe care acum nu le mai citesc decît părinții noștri, dacă mai trăiesc. Și chiar dacă nu. Așadar atmosfera era febrilă, se aruncau de zor cărbuni În cazanele temporale, ne jucam cu gravitate, eram grandioși, efervescenți, beletristici, aveam nimb, purtam aripi, ne vegheam creșterea penelor așezați cuminți În văzduhul literaturii, serios pînă la insuportabil, după gustul meu, mă gîndesc că n-am văzut nici o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]