3,039 matches
-
duioșie să ne aducă la cunoștință în șase povestiri, amintiri de demult, chipuri dragi careși cer cu însistență învierea prin evocarea poveștii lor. Parcurgând povestirile nu putem remarca respectul, dragostea și bucuria autorului de a ne vorbi despre mama acestuia zugrăvită cu dragoste și dor încă din primul text «Pământul făgăduinței» și pe care ne-o prezintă ca fiind o „femeie frumoasă... cu statura sub medie, spre scundă, dar bine proporționată”. Mama, femeia milostivă gata oricând să ofere în blid de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
particularitățile semantice ale zonei: ”- Ce urli, fă, Leană, că doar nu dau turcii!/ - Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile!”, dar și atmosfera spațiului geografic al Olteniei din care provine autorul, sesizându-se la acesta o intenție de a zugrăvi imaginea monografică a societății românești din zona Craiovei imediat după naționalizare, prin nararea poveștilor unor personaje din diverse categorii sociale, atât din mediul rural cât și din cel urban. Autorul nu ne ține departe nici de amintirile primilor fiori de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cu nisip În care se puneau lumânările de Închinăciune. Deasupra, mare cât un car de procesiune de la parada de Ziua Recunoștinței, era Hristos Pantocrator. Se curba dintr-o parte În alta a domului ca spațiul Însuși. Spre deosebire de Hristosul chinuit, pământean, zugrăvit la nivelul ochilor pe pereții bisericii, Hristosul nostru Pantocrator era clar transcendent, atotputernic, stăpân al cerurilor. Se apleca spre apostolii de deasupra altarului ca să le dea cele patru pergamente rulate cu Evangheliile. Iar mama mea, care a Încercat toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să pui bani deoparte. ― Da? ― Să Încui ferestrele. ― Da? Chiar e? ― Pregătește-te să te cerți. ― Vrei să spui că-i...? ― Da. E fată. În mod sigur. ― O, slavă Domnului! ...Și un dulap din perete e golit. Și pereții sunt zugrăviți În alb pentru o cameră de copil. De la Hudson’s vin două pătuțuri identice. Bunica mea le așază În camera copiilor, apoi atârnă o pătură Între ele, pentru cazul În care copilul ei e băiat. Afară, pe hol, se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din februarie 1956, când tatăl meu a ajuns la Casa Zebrei ca să se apuce de renovări. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să dea jos obloanele părăginite de pe geamurile din față, ca să intre mai multă lumină. A zugrăvit interiorul În alb strălucitor. Cu un credit guvernamental pentru investiții În afaceri acordat foștilor militari, a făcut din bar o tejghea de bufet și și-a instalat o bucătărioară. Muncitorii au pus banchete roșii de vinilin, cu mese Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la scări și mi-a arătat În sus. Asta a fost tot. Am urcat la etaj. Până atunci nu mai fusesem la etaj În casa Obiectului. Era mai dezordine decât la noi și mochetele erau ponosite. Tavanul nu mai fusese zugrăvit de ani de zile. Dar mobila era impresionant de veche, masivă, și emitea semnale de permanență și judecată așezată. Am Încercat În trei camere până am găsit-o pe a Obiectului. Jaluzelele erau trase. Pe mocheta aspră erau Împrăștiate haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei. Vorbea despre Petoskey, unde familia ei avea o casă de vacanță. ― Ne ducem acolo În august. Poate vii și tu. ― Noi ne ducem În Turcia, am spus eu, nefericită. ― Ah, așa e. Am uitat. Și apoi: ― De ce trebuie să zugrăviți o biserică? ― Așa a promis tatăl meu. ― Cum adică? În spatele nostru, cupluri căsătorite jucau paddle tennis. Pe acoperișul clubului fluturau steaguri. Era oare locul potrivit să pomenesc de Sfântul Hristofor? De povestirile din război ale tatălui meu? De superstițiile bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și starea ei de spirit reflectă acest lucru. ― De ce n-o conduci pe Callie În camera ei? Fă-i turul casei. ― Se aprobă, spuse Jerome. Am luat-o pe scările de serviciu, care porneau din bucătărie. ― Camera de oaspeți se zugrăvește, Îmi spuse Jerome. Așa că stai cu sora mea. ― Ea unde e? ― E În spatele casei, cu Rex. Îmi Îngheță sângele În vine. ― Rex Reese? ― Au și-ai lui o căsuță pe-aici. Jerome Îmi arătă apoi lucrurile esențiale: prosoapele oaspeților, amplasamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe noi de manipulare, Allston! Dar... Ai fost atât de rău și malițios cu poporul pe care l-ai furat, încât l-ai făcut să se întoarcă la cei care l-au condus prima oară, cei pe care i-ai zugrăvit ca asupritori în fața mulțimii și i-ai trădat! Deci asta e! Mă pedepsiți că v-am uzurpat tronul! Aceea a fost greșeala ta, iar noi suntem dispuși să ți-o uităm! Ești condamnat pentru faptele și acțiunile tale din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
staționa o mașină, aproape de care stătea la post un membru CRS*. * CRS (Companies Républicaines de Sécurité), element civil al forței publice, formînd rezerva generală a Poliției Naționale (n.t.) Locuința era drăguță, ca majoritatea caselor de pe stradă. Fațada fusese proaspăt zugrăvită Într-un alb cu nuanțe roz, iar obloanele și balconul erau verzi ca smaraldul. Pe o placă de marmură se putea citi, scris cu litere fanteziste: Stînjeneii Pe cer nu se vedea nici un nor. Strada era curată, aerul era proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Trio. Cu o față de gheață, principele rostește printre dinți: — Dacă Libo a provocat în vreun fel nenorocirea care s-a abătut asupra cezarilor, să-l judece zeii! Fulcinius simte cum îi fuge pământul de sub picioare. Face cu ochii turul amorașilor zugrăviți pe pereți. Izolați, sau câte doi pe panou. Cei mai mulți, liberi de orice ataș terestru și de orice suport, zboară ori planează prin spațiu. În alte condiții ar fi apreciat finețea și măiestria urmelor de pensulă. Acum însă, capul i s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
felul. Se liniștește. Totuși, cum Tiberius nu dă semne că ar intenționa să revină la loc, începe să se furișeze cu pași mărunți încercând să i se alăture. În acest timp, Tiberius Nero contemplă dus pe gânduri o sce nă zugrăvită pe latura dinspre el. Se uită cu atenție la Marte, zeul războiului, tatăl gemenilor Romulus și Remus, și reflectează din nou că pacea este inseparabilă de succesul în război. O potrivire cu tâlc, la fel ca și simetria dintre Italia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceste condiții, la 11 ianuarie 1892, apărea în cotidianul central Adevărul un articol intitulat "Administrația Dobrogei", în cuprinsul acestuia fiind criticate carențele sistemului administrativ existent în Dobrogea 1666. Referindu-se la acest articol, redacția săptămânalului local Constanța aprecia că acesta "zugrăvește cu culori destul de negre, dar (...) adevărate starea mizerabilă în care ne aflăm aci din punct de vedere național și economic"1667. În cuprinsul articolului redactorii ziarului Constanța afirmau că "noi care înființând acest ziar ne-am înscris ca program cultivarea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte, Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluerul îți zice, Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri, Ce-nșirînd mărgăritare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și cu varga zugrăvește drumurile lor găsite: Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun, {EminescuOpI 45} Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; Ș-atunci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe cer le mută, Dar ei trec, se pierd în codri Cu vieața lor pierdută. {EminescuOpI 68} La castel în poartă calul Stă a doua
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas; Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. Credința zugrăvește icoanele-n biserici - Și-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici, Dar de-ale vieții valuri, de al furtunii pas Abia conture triste și umbre-au mai rămas. {EminescuOpI 70} {EminescuOpI 71} În van mai caut lumea-mi în obositul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se pare a se rumpe, Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. {EminescuOpI 77} {EminescuOpI 78} {EminescuOpI 79} După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; Înnecată de lumină e întinsă în crivat. Al ei chip se zugrăvește plin și alb: cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri; Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tăcere dintre rariștea de brazi, Dând atâta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur-numa Lungi perdele încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
povară pe care le aveau și le aruncau de pe chei ca să se Înece În apa de la mal. Mulțimea de cai și catâri cu picioarele rupte care se Îneca În apele acelea de la mal cerea parcă un Goya care să o zugrăvească. Asta deși, dacă ar fi să vorbim În sens propriu, n-aș crede că ar fi strigat după un Goya, asta pentru că nu există decât un Goya, care a murit demult, și oricum mă-ndoiesc că dacă acele animale ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
felurit colorate, care zburau fără vânt și se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat, care se înșirau singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi zugrăvea, cu cridă, pe acoperișurile caselor, sate pentru păpuși: hulubi. „Era într-un început de april, într-o dimineață din acelea care împrejmuiesc pământul, ca un nimb vioriu - capul unui sfânt copil. Ulița se îmbrăcase cu soare. Copilul ședea în brațele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII după dorință. Maestrul își vâra apoi capul sub pânza neagră a aparatului, formând corp comun cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
învecinate. Înconjură apoi bisericuța de trei ori, cu toaca de paltin pe umărul stâng, lovind-o ritmic cu ciocănelul. Călugărul intră în schit și Bătrânul îl urmă. Bisericuța, cât o încăpere mică, era clădită după datină și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele". De atunci trecuseră mai bine de patruzeci de ani. Cobora în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]