5,341 matches
-
Freud, P. Janet, J. Piaget, P. Ricoeur) pune problema conflictului, a psihotraumatismelor, a refulării și a complexelor, în special „situația oedipiană” în geneza bolilor psihice. Faptul psihopatologic apare astfel în legătură directă cu procesele de psihogeneză. Cele de mai sus pun în evidență o determinare polivalentă a faptului psihopatologic. Orice modificare psihopatologică reprezintă o trăire a unui individ, unică în perspectiva istoriei sale psiho-biografice, izolată de societate, autonomă în originalitatea sa, solitară ca suferință morală (M. Thuilleaux). În felul acesta faptul psihopatologic devine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta, limbajul are un caracter implicit, prin realizarea unei punți de legătură între Eul personal intrapsihic și lumea exterioară persoanei. El este funcția psihică, instrumentală, care unifică dubla „existență” a persoanei, atât interioară, cât și exterioară (G. Amado). Orice dialog pune în evidență „dualitatea naturii persoanei”, dar, concomitent, stabilește și un „acord de dualitate” între două persoane care dialoghează. În felul acesta, pentru G. Amado „psihologia este un dialog pe trei voci: subiectul care apostrofează Eul constată dualitatea dintre Eu și Mine”. Prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care-l degajă persoana bolnavă psihic și pe care psihiatrul experimentat îl surprinde cu ajutorul „simțului clinic” care este rezonanța interioară, în sfera subiectivității medicului psihiatru a subiectivității alterate a bolnavului. Raportul „trup/suflet” în psihopatologie Problemele mai sus discutate pun în evidență faptul că persoana este sinteza realizată de trup (soma) și suflet (psyché), elemente componente care sunt inseparabile. Acest aspect se înscrie în dimensiunile unei antropologii psihopatologice obligându-ne să insistăm asupra lor. Lumea personală a unui individ este reprezentată prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Un alt aspect de care este legată atât normalitatea, cât și anormalitatea este dimensiunea istorică, psiho-biografică, a individului, a factorilor de viață care pot interveni fie în sens „protector” fie având semnificație de „risc morbigenetic”. Datele de antropologie culturală au pus în evidență faptul că manifestări psihocomportamentale care sunt considerate ca patologice în cadrul unei arii socioculturale, pot fi acceptate ca normale în alta. În felul acesta „boala devine ea însăși o normă de viață, dar o normă de tip inferior în sensul că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se va produce ca urmare a evoluției clinice a bolii; b) anamneza, care relatează ceea ce s-a întâmplat în trecut cu bolnavul, modul cum a apărut boala respectivă și evoluția ei până la întâlnirea cu medicul; c) diagnosticul, operația mintală care pune în evidență ceea ce se petrece în prezent cu bolnavul, evaluează simptomele observate și stabilește tipul bolii. Se poate remarca faptul că observația clinică a bolnavului este un tip de analiză supusă reflecției, reprezentând un anumit model de gândire. În sensul acesta se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de boală Boala, ca stare modificată a persoanei umane, este o temă importantă pentru psihologie dar și pentru psihanaliză, psihopatologie și psihoterapie. Deși „obiect al medicinei”, boala trebuie privită și ca atitudine sufletească trăită subiectiv de bolnav, aspect care îi pune în evidență caracteristica sa principală de factură psihologică de care suntem absolut obligați să ținem seama în toate situațiile. După Leriche, boala poate fi definită în trei feluri: a) o anumită stare a corpului; b) o anumită interpretare a medicului; c) o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de genetică a bolilor psihice, care au dovedit existența unor alterări cromozomiale specifice în cazul unor boli psihice și riscul transmiterii genetice a acestora. b) Studii de psihofarmacologice a bolilor psihice (J. Delay și P. Denicker, Gross și Kaltenbäck) au pus în evidență existența unor mecanisme și tulburări intracelulare de natură biochimică și metabolică în geneza tulburărilor psihice, precum și corectarea lor terapeutică. 6) Etapa studiilor de psihoigienă și sănătate mintală, aduce o nouă „viziune” sau imagine a bolii psihice precum și o nouă „atitudine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezintă două aspecte specifice: - semiologia sincroniei, care privește simptomatologia bolnavului în momentul întâlnirii cu medicul/psihologul și examinarea acestuia de către specialiști; - semiologia diacroniei, care explorează starea bolnavului, de către medic/psiholog, prin întoarcerea în trecutul acestuia. Semiologia sincroniei este cea care pune în evidență „aspectele extrinseci” ale suferinței psihice din prezent, așa cum sunt ele observate de către medic sau psiholog la data întâlnirii cu bolnavul psihic și examinarea acestuia (angoasă, halucinații, delir, depresie, idei sau tentative de suicid etc.). În această situație bolnavul psihic apare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relatată de bolnav, din care medicul sau psihologul va desprinde „semnele” bolii. În al treilea rând este observată „imaginea bolnavului” (expresia feței, ținuta corporală etc.), care vor constitui un „registru semiotic” specific pentru delimitarea tulburărilor psihice. Semiologia diacroniei urmărește să pună în evidență experiențele anterioare ale bolnavului, mai exact, trecutul acestuia. Rezultă de aici faptul că în psihopatologie, „semnele clinice” sunt polisemice deși ariile lor semantice, așa cum s-a văzut mai sus, nu sunt disjuncte, iar înlănțuirea lor în contextul „discursului narativ” al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patologic, pe care-l desemnează. Acest câmp epistemologic are un caracter variant, întrucât „conceptele operaționale” care desemnează și definesc „stările sufletești” au și ele un caracter variant în raport cu „atitudinea metodologică” față de „obiectul cunoașterii”. În sensul acesta o analiză, sumară, poate pune în evidență modul în care au evoluat și s-au transformat „termenii” care desemnau anumite stări psihice patologice. Inițial termenii care desemnau tulburările psihice erau cuprinși într-un singur cuvânt: „nebunia”. Ea avea conotația morală a abaterii de la ordinea firească a lucrurilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Atenția poate prezenta următoarele modificări: - mobilă, bolnavul nu-și poate concentra atenția asupra unui lucru, persoane sau discuții; - dificilă sau absentă: bolnavul nu este atent la ce se petrece în jurul său, indiferent, absent. c) Aprecierea tulburărilor din sfera perceptivă ne pune în evidență următoarele aspecte: - perceperea corectă a realității; - perceperea deformată a realității (iluzii); - acuze perceptive diferite de a căror natură nefirească, anormală, bolnavul este conștient, considerându-le ca atare (dureri, cenestezii, cenestopatii etc.); - perceperea patologică a unor „voci”, „imagini vizuale”, „gusturi” sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tulburările de memorie ale bolnavilor pot lua următoarele aspecte psihopatologice: - tulburări de evocare mnezică imediată sau a unor evenimente anterioare, depărtate în timp; - amnezii lacunare, anterosau retrograde; - dismnezii, paramnezii, confabulații etc. f) Aprecierea stării de dispoziție și a vieții afective pune în evidență următoarele aspecte: - indiferentism afectiv, dispoziție tristă, depresivitate, plâns, asociate cu un monoideism trist, bradpsihic; - expansivitate, dispoziție euforică, polipragmazie, râs, tendință la exprimare prin calambururi, fugă de idei, gândire prin asonanță, moria; - închidere în sine, răceală afectivă, indiferentism, inafectivitate. g) Evaluarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de intensitate crescută, amenințări și injurii verbale, limbaj moriatic, limbaj afectat, manierist etc.; - vocabular bogat sau sărac, neologisme de factură bizară, utilizarea unor „limbaje artificiale” de factură patologică (glosolalie, pseudo-glosolalie, schizofazie, afazie), stereotipii verbale. h) Investigarea sferei instinctive ne poate pune în evidență tulburări din cele mai diferite din sfera instinctelor, tendințelor și a trebuințelor bolnavului, cum ar fi de exemplu următoarele: - scăderea sau pervertirea instinctului alimentar (inapetența, bulimie, anorexie mintală, pică, coprofagie etc.); - în sfera instinctului sexual se notează o diminuare sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somatic al bolnavului, precum și un examen neurologic complet. Acestea pot aduce informații suplimentare prețioase, care vor completa examenul clinico-psihaitric. IV) Examenele și investigațiile paraclinice complementare ale bolnavilor sunt deosebit de importante. În sensul acesta menționăm următoarele: - Electroencefalograma și RMN care pot pune în evidență focare de iritație sau leziuni cerebrale, de diferite tipuri (atrofii, tumori, abcese cerebrale, leziuni traumatice, hemoragii etc.); - RBW este o probă prețioasă ca indicator pentru sânge sau LCR ca indicativ al prezenței unei infecții luetice; - Cariograma, formula cromozomială, poate da
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Laplantine, „modelele sunt construcții teoretice cu caracter operator, ipoteze de cercetare elaborate plecând de la o ruptură epistemologică în raport cu ceea ce este trăit și care nu se poate substitui realității empirice, întrucât ele au scopul precis de a exprima și de a pune în evidență ceea ce este ascuns”. Efortul de a construi „modele ale bolii” constă în a identifica, în prezența unui discurs, nucleul de semnificație exprimat, plecându-se de la o opțiune etiologică sau terapeutică (F. Laplantine). În sensul acesta, F. Laplantine, distinge patru grupe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anxietate; - stază emoțională prelungită, frică. - boala este văzută ca un rău posibil de a putea fi controlat; - concentrarea atenției asupra propriei suferințe, crește anxietatea și izolarea. 3) Tipul histrionic - neîncredere, refuz; - evitare; - sexualizează relațiile; - dramatizează situația și caută să se pună în evidență. - boala este considerată ca un atac al feminității sau al masculinității. 4) Tipul masochist - repetarea istoriei suferinței; - tendință la sacrificiu de sine; - sentimentul că nu este apreciat. - boala este percepută ca o pedeapsă; - sentimentul că suferința nu le este cunoscută
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stabilească un tip nou de relații. În unele situații, copilul trebuie chiar să se separe de familia sa pentru a intra într-un mediu nou, necunoscut, care este spitalul. Relația „medic - copil” are un caracter ambiguu, pe care-l putem pune în evidență prin „testele de desen” sau prin „jocul de-a doctorul”. În aceste desene-test cu valoare proiectivă, doctorul se caracterizează prin trei elemente: costum sobru, pălărie, geantă neagră. Ele sunt atributele accesorii ale prestigiului și autorității pe care le incarnează medicul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerat ca un accident, se bazează pe datele furnizate de anamneza clinică și pe reconstituirea evoluției clinice a procesului morbid sau istoricul bolii, de la data debutului acesteia pană în momentul examenului clinic, al întâlnirii medic - bolnav. Examenul clinico-psihiatric urmărește să pună în evidență cu rigurozitate faptele sau manifestările clinice anormale, din care să reconstituie tabloul clinic al bolii. Aici cercetarea medico-psihiatrică se oprește. Ea nu merge mai departe. Activitatea medicală se desfășoară între diagnostic și tratament, cele două momente ale actului medical. Boala
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
echilibrului dintre cele două pulsiuni fundamentale: Ero-ul sau pulsiunea de viață și Thanatos-ul sau pulsiunea de moarte și care se opun reciproc una alteia. În sensul acesta se constată că în cursul actelor sau al conduitelor agresive, pot fi puse în evidență următoarele patru tipuri de procese: - deplasarea acțiunii asupra altor obiecte; - sublimarea energiei agresive în alte forme de manifestare; - restricția scopurilor energiei agresive; - intricația cu libidoul. Sublimarea agresivității permite transformarea energiei agresive în energie neutră care este pusă la dispoziția Eului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sindroamelor psihopatologice. Plecând de la analiza „tipului exogen de reacție” A. Mayer pune problema existenței unui „sindrom psiho-biologic”. Din acest moment, patologia psihiatrică se împarte în două grupe de afecțiuni, respectiv, în două „grupe sindromale”: a) sindroame organice, în care sunt puse în evidență existența unor leziuni organice ale creierului; b) sindroame funcționale, în care sunt absente orice fel de leziuni cerebrale, tulburările având o natură exclusiv de tip funcțional. A.V. Snejnevski vorbește despre un sindrom unic sau un „sindrom mare” în sfera
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozelor simptomatice de natură exogenă: delirul, amenția, starea de obnubilare, starea crepusculară, halucinoza verbală. 5) Sindromul epileptic caracterizat prin următoarele; accesul convulsiv paroxistic, stările crepusculare, dismneziile, tulburările psihice interaccesuale. 6) Grupa de tulburări ale sindromului psiho-organic cerebral, în care sunt puse în evidență, leziuni organice cerebrale diferite ca localizări, întinderi, gravitate, așa cum sunt ele întâlnite în cursul următoarelor afecțiuni psihiatrice: PGP, stările pseudo-paralitice, sindromul psiho-organic cerebral, demența parțială (dismnestică), sindromul Korsakow (amnestic-confabulator, sindroamele demențiale (presenile, senile și presbiofrenia). 16. SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE II (Descrierea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Deteriorarea mintală reprezintă un deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, consecutiv oricărei atingeri funcționale sau organice a creierului, fie prin procese ireversibile cum sunt atrofiile corticocerebrale, fie prin crize tranzitorii de tip epileptic sau alcoolism (A. Porot). Deteriorarea mintală se pune în evidență prin teste de inteligență sau prin testul vocabularului. Slăbirea intelectuală constă într-un deficit dobândit și definitiv al diferitelor componente ale inteligenței bolnavului. Ea poate interesa și se poate fixa la anumite paliere evoluând până la o stare demențială totală. Slăbirea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinic. Rolul diagnosticului clinic este „de a recunoaște un model clinic particular” (J.K. Wing). Baza criteriologică a clasificării bolilor psihice o reprezintă simptomatologia psihiatrică. Orice clasificare în sfera psihiatriei se întemeiază pe observarea simptomelor și a semnelor pe care le pune în evidență, în primul rând anamneza bolnavului și în al doilea rând, examenul clinic. Pe baza simptomatologiei clinice se va putea întocmi un „glosar de definiții” care să reprezinte o veritabilă „monografie-ghid” de psihopatologie cu rolul de „reper diagnostic”. 18. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihobiografia personalităților psihopatice Caracteristicile personalităților anormale de tip psihopatic, presupun un anumit mod sau stil de viață al acestora și implicit un anumit „destin”. Aceste aspecte sunt cuprinse în caracteristicile psiho-biografice ale acestor indivizi. O analiză psiho-biografică a personalităților psihopatice pune în evidență aspecte specifice care pot fi sintetizate în următoarele: a) incapacitatea adaptării lor sociale, b) imposibilitatea acestor indivizi de a putea duce o viață în comun cu alții, c) psihopații se dovedesc inapți pentru viața de familie, se simt constrânși de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reacții conflictuale interne. Le vom prezenta în continuare. Reacțiile anormale la evenimentele trăite de individ sunt depresia reactivă, starea crepusculară reactivă și delirul reactiv. Ele sunt, de regulă, răspunsuri afective la evenimentele vieții exterioare trăite de bolnav. Caracterul lor este pus în evidență, din punct de vedere tipologic, de sentimentul dominant: grijă, nostalgie, tristețe, neliniște, oroare, angoasă, mânie, stare de iritabilitate. Din punct de vedere clinic au valoare în primul rând tristețea, frica și starea de angoasă. Reacțiile conflictuale interne corespund cu „reacțiile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]