1,887 matches
-
un român este asemănător cu cel din teatru. Forță sintetică ce caracterizează scenă combină efectul lecturii, spectacolului, expoziției, vizitei la muzeu, oferind ceea ce se reține mai bine într-o narațiune, în imaginile-fulger care se imprimă durabil în memorie. Opera literară pune în scenă diferite situații și personaje. Fiecare ocupație, topoi al femeii pariziene devine o ceremonie teatrală. Franța este una dintre țările cele mai codificate, cu forme de conduită precise pentru toate circumstanțele existenței, fie de lege, fie de tradiție 238. Calendarul monden
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
învelișurile sale (piele, îmbrăcăminte, casa, spațiu social de rituri și ritualuri), care se influențează reciproc: mediul influențează și modelează corpul, vestimentația mulează corpul, obiceiurile formează și deformează corpul, parfumul corpului impregnează casă și haină etc. [ibidem, p.186-187]. Corpul este pus în scenă și dezvăluie multiplele excitații ale modernității: modă, jocul, succesiunea imaginilor și toate fantasmagoriile. Pariziana exploatează teatralitatea corpului său. Artă afișării corporale, părul lăsat pe spate, fardul, parfumurile, pudra toate participa la expunerea și erotizarea corpului feminin. Animat, pus în evidență
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
bibelot de fillette" [Maupassant, Bel-Ami, p.200]. Faptul că toaletă simplă este una perfectă se accentuează prin comparația cu un tablou: "elle semblait dessinée, moulée des pieds à la tête dans une robe sombre toute simple" [ibidem, p.27]. Modă pune în scenă un spectacol al armoniei feminine. Artă modei devine artă aparentei. Acest spectacol nașterea a ceea ce printre locurile ordinare este absolut nou într-o anumită epoca face adevăratul spectacol dialectic al modei [v.Benjamin, 1989, p.90], îmbrăcămintea de sfârșit de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Une vie, Bel-Ami, Fromont jeune et Risler aîné, Germinie Lacerteux, La fille Elisa și din majoritatea romanelor realiste, permite autentificarea personajului în dimensiunea integrală a destinului. Românul este un excelent teren de investigație pentru analiză fenomenelor identitare, pe care le pune în scenă. Autorii de referință din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea (Flaubert, Zola, Maupassant, Daudet, Goncourt) sunt anticipatori, care reprezintă un salt în modernitate. Zola are influență decisivă în Europa jumătății a doua a secolului al XIX-lea. El
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ciclul Tableaux parisiens din Fleurs du mal că mit al Trecătoarei. Claude Leroy constată că Baudelaire fondează, de fapt, un nou mit al modernității "que nous proposons de nommer le mythe de la Passante" [p.33]. Cl.Leroy consideră că poemul pune în scenă o figură și un scenariu: figură unei Trecătoare și scenariul unei întâlniri. Sonetul transforma tocmai acest scenariu în mit. Ne vom permite să transpunem acest sonet în proza. Un barbat întâlnește privirea unei femei care trece pe strada: acest schimb
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este foarte veche, ea își trage originea de la Platon [v.Curtius, cap.7]. De-a lungul secolelor, sensul metaforei s-a schimbat mult. Antichitatea instituie imaginea teatrului în sensul de teatrum mundi, considerând viața umană că o piesă de teatru pusă în scenă de către zei. Păstrând sensul teologic al imaginii, Evul Mediu introduce ideea de simulare, precizând că actorul nu joacă propriul său rol. În epoca Renașterii, conceptul "viața că teatru" exprimă un fapt important al noii vieți sociale. Odată cu apariția orașelor mari
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Am lăsat acest text aproape neprelucrat, cu anumite accente umorale și cu câteva omenești subiectivități pe care, din principiu, le evit în eseistica mea, doar pentru a nu contraface efectul de real pe care acest jurnal ad-hoc încearcă să-l pună în scenă. Pentru că, totuși, personajele și situațiile descrise aici sunt cât se poate de reale. Vezicant de autentice și contemporane! Iar pentru că, din fericire, "epoca Băsescu" tocmai s-a încheiat cred că felia de timp surprinsă aici este suficient de reprezentativă ca să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și la Roma, ieșenii fiind singurii invitați din țară să descopere această formă nouă de exprimare artistică a teatrului realizat prin intermediul artelor circului. Spectatorii nu vor vedea o reprezentație obișnuită, ci vor putea urmări, în premieră în România, câteva povești puse în scenă de acrobați și artiști de talie mondială. Nu numai noutatea absolută, dar și adresabilitatea mai largă fac din acest gen o experiență cu succes european pentru un public divers, iar asocierea Primăriei la un asemenea eveniment nu i-ar aduce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și a dozajului unic de geniu și eroare, de întâmplare și suspans, de măiestrie tehnică și dârzenie, de omenească slăbiciune sau magie dumnezeiască pe care aceste bătălii imprevizibile (cu rezultat impredictibil, adică), între 22 de gladiatori milionari, dar singuratici, le pun în scenă spre sfâșietoarea bucurie a fanilor sau spre uimita plăcere a neofiților curioși. Acum e o mașinărie perfectă de show din care, spre eterna noastră delectare, singurul lucru pe care nu-l putem prevedea este rezultatul și unde, între anumite limite
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a unui histrion neobosit. În fond, destinul poetului autentic este să se expună neîncetat pe sine, să se lase condus de inspirație, să fie canalul, portavocea, trâmbița, solul și îngerul acelei vibrații speciale pe care, din asonanțe și metafore, o pune în scenă poezia. Când a fugit de acasă, din Slobozia natală, către București, era, așa cum ni-l arată niște imagini tulburătoare ale televiziunii române de atunci, un licean rebel, mânat de pathos și iubire, ale cărui buze răscoapte, dătătoare de fiori damelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de oameni se ridică în picioare în urale. Și rămân așa, mai mult de un sfert de oră, cât durează uluitoarea sugestie că muzica este singurul limbaj care ne pune în contact cu extratereștrii (cei care, bineînțeles, prin radiația albastră pusă în scenă de lighting designer-ului trupei Pink Floyd, Marc Brickman, și, prin efectele de sunet de pe slide guitar, răspund și ei la finalul piesei, în delirul asistenței). Vizionare și audiție plăcute! 23 iunie 2011 Oricât m-aș declara eu greu de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
regiei, decorului, sunetului și luminii. Din 1938 direcția teatrului se schimbă, acesta fiind plasat în lumea muncitorilor, orientarea sa fiind una socială "cu teză antialcoolică"140. Denumirea teatrului se schimbă în Kansanteatteri și odată cu aceasta și drumul său. Acum piesele puse în scenă sunt mai abordabile, vizând amuzamentul maselor, dar periodic era jucat și un autor clasic. Chiar dacă publicul provine din mediul muncitoresc, media pe an este de 100 000 de spectatori. Atât Teatrul Național, cât și cel popular erau finanțate într-o
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
amestecată cu alte țări nordice. Marin-Marian Bălașa în articolul Epopeea lui Ghilgameș la Odeon prezintă punerea în scenă a acestei piese de teatru. Criticile sunt favorabile, însă totul până la scenografie și coloană sonoră. Pentru a contrasta cu Epopeea lui Ghilgameș pusă în scenă la Odeon, Marin-Marian Bălașa dă exemplu Innana a compozitorului finlandez Pekka Jalkanen în care "fragmentul Uciderea Taurului Celest (...) reprezintă un simfonism complex și un lung solo de toacă românească. Discursul său muzical ar putea sugera regizorului și coregrafului de la Odeon
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în limbaj comun, asemenea muzicii, în care obiectul simbolizat era una cu simbolul însuși 19. În postmodernism, repertoriul gestual se înscrie în jocul aparențelor, surprizelor, șocurilor, triumfând mai mult estetic decât etic prin efectul spectacularului și imprevizibilului. Corpul uman este pus în scenă ca un ,,corp deschis", ca un vas spațial în mișcare, transformându-se în spectacol, în imagine, în ,,look" care trebuie să atragă necondiționat. Ieșind din umbră, corpul devine model și idol în ,,nuditatea" și ,,masca" sa. Vestimentația mulează corpul, îl
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
creează senzația că gesturile expresive apar involuntar în timpul predării, știind că impresia de spontaneitate atrage atenția elevilor. Dar, este vorba de o spontaneitate calculată, gesturile expresive fiind minuțios pregătite și gândite dinainte de a intra în sala de clasă. Spectacolul persuadării pus în scenă de către profesor cu ajutorul gesturilor expresive este influențat de întreaga imagine, dar și de o vestimentație adecvată. Un profesor poate fi mai credibil și chiar simpatizat de elevi pentru că arată, se mișcă și gesticulează ca atare. Gesturile expresive au valoare atunci când
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a piesei Gimnastică sentimentală. Ulterior piesa s-a jucat la Teatrul de stat din Galați și la Naționalul bucureștean. În 1978 televiziunea română a prezentat Pribeaga în adaptarea și regia lui Constantin Dicu. Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani i-a pus în scenă, în 1980, piesa Demiurgul, poate cea mai valoroasă lucrare a sa din domeniu, ca același lucru să-l facă și Studioul de radio București, în distribuție figurând strălucitorii George Constantin și Ion Caramitru, în regia lui Cristian Munteanu. În ceea ce privește Zahei
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
González și Willis-Rivera își încheie povestea remarcând faptul că "granițele, devenite vizibile anglofonilor grație Selenei, se află, încă, într-o mișcare vibrantă, încă fluctuează, definite prin muzică, prin limbă și cu ajutorul corpurilor"63. Forma jocului retoric, în termenii lui Peña, pus în scenă, la propriu, de artista tejana urmează, așadar, prescripțiile liniilor curbate (curvy, în limba engleză și în cuvintele lui Lopez), limite ale mișcării, coregrafiate atent, ale dansului Selenei pe această "muchie", articulând, la nivelul "acțiunii" retorice, ceea ce mesajul artistei, în termeni
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Astfel, textul critic al lui Burke stă mărturie pentru posibilitățile reale ale criticului retoric de a ieși din întâlnirea cu textul, facilitată de dramatism, încă împreună cu propriile sale interpretări. Kenneth Burke nu numește, efectiv, cele cinci componente ale pentadei dramatice puse în scenă de autorul Adolf Hitler în paginile lui Mein Kampf, însă rămânem, desigur, cu gândul la ele, mai ales deoarece, cum precizam în paginile introductive ale acestei analize, omul Adolf Hitler rămâne, pur și simplu, pe dinafară, din perspectiva dramatismului el
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
întrucât fiecare ascultător este încurajat să se privească drept un actor central în aventura Americii pe calea libertății"552. Astfel, notează criticul, a accepta povestea lui Reagan nu înseamnă, pur și simplu, "a înțelege cursul unei istorii americane așa cum e pus în scenă în alte locuri și de către alți oameni"553. Dimpotrivă. A consimți că narațiunea lui Reagan are sens înseamnă "a ști că direcția și consecințele poveștii depind de tine"554. Cu alte cuvinte, răspunsul personal al fiecărui cetățean american este de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
accidentul de la Smolensk, va rămâne un simbol pentru școala poloneză, dar și pentru cea românească. (octombrie 12, 2010) Pregătiri pentru noua premieră CTB ! După un debut de stagiune cu succes al Companiei Teatrale Bucovina (CTB) și multă muncă pentru a pune în scenă piesa Plicul, trei seri la rând, marți, 12 octombrie la Dom Polski, miercuri, 13 octombrie la Casa de Cultură Siret și joi 14 octombrie la City Gallery din Shopping City Suceava, am și început pregătirea și organizarea noii premiere sub
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
o poloneză care cânta și recita splendid, făcea curățenie într-o școală. Pe ei doi îi pasiona budismul și opera. Toți, împreună cu soțiile lor, se adunau vineri seara, într-o echipă de teatru pe care o creaseră ei și unde puneau în scenă piese, unele obscure, altele clasice, jucate în orășelele din împrejurimi, din departamentul lor din sudul Franței. Când am părăsit Gersul, tocmai pregăteau, în semn că statul meu acolo pentru o vreme nu fusese degeaba, Cântăreața cheală. Nu știu ce diplome aveau acei
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Raluca cu povestea ei, care susține un personaj pentru că are ceva personal de spus prin el“. Ce raport stabilesc cu istoria recentă două artiste tinere? De ce a scris Mihaela Michailov textul Complexul România & de ce a ales Alexandra Badea să-l pună în scenă? „Cred că e nevoie de o recuperare lucidă a unei perioade față de care avem adesea o reacție de fugă aproape psihotică“, spune Mihaela Michailov. „Am simțit nevoia să folosesc două perspective suprapuse: una a copiilor care credeau în prefabricatele perverse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
un sound de modă retro, cu tăietură rafinată, foarte modernă), în balansul abil al discursului între oralitatea populară și distincția cultă, și mai ales în dramatizarea accentuată a narațiunii. Multe dintre scrierile acestei autoare sunt parcă scrise pentru a fi puse în scenă. Unele au și fost, cu un important succes de public. Oricum, de la „autoficțiunea feminității de provincie“ din Drumul egal al fiecărei zile până la ficțiunea exilului ca imposibilă întoarcere din Întâlnirea (două vârfuri care n-ar trebui, cu nici un chip, puse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
e cunoscută din romanul lui Gaston Leroux. Sau din filmul lui Joel Schumacher. Sau dintr-al lui Artur Lubin. Sau din varianta lui Rupert Julien (1929). Sau, mai sigur, din iubita variantă a lui Dario Argento. Coloana sonoră a spectacolului pus în scenă, la Opera Regala din Londra, s-a vândut în milioane de exemplare. Compozitorul nu necesită prezentare. Soprana... Datorită unui amic (danke, Vali!), m-am îndrăgostit de fantasma lui Sarah Brightman. Mi-a fermecat unele înserări (și-o noapte rece de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
o ia destul de serios pe arătură. În prezentarea actelor anarhiste, atât de periculoase, ale domnului Benoât Vitse, am găsit câteva repere șocante. Iată cum îl descrie pe directorul Ateneului Tătărași, de exemplu, ziarul central „Gardianul“: „El este cel care a pus în scenă piesa Evangheliștii, scrisă de Alina Mungiu-Pippidi, care s-a dovedit a fi un afront extrem de dur la adresa Bisericii Ortodoxe. Tot el, sprijinit de mai tinerii militanți ai urbei, a împânzit Iașul cu afișe pentru punerea în scenă a unui alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]