13,494 matches
-
forței (palatul fiind deja ocupat de milițiile ucrainene) și a semnat un proces-verbal prin care trecea puterea administrativă în Bucovina către Omelian Popowicz și Aurel Onciul. Consiliul Național Român nu a recunoscut actul semnat de Onciul și s-a opus împărțirii teritoriului Bucovinei și, în condițiile în care trupele de ucraineni începeau să ocupe clădirile din Cernăuți, a solicitat ajutor militar din partea guvernului român pentru menținerea ordinii și protejarea vieții cerățenilor. La 9 noiembrie 1918, Divizia 8 Română condusă de generalul
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
ideile generalilor mai în vârstă, tributari concepțiilor strategice ale secolului XVIII. Cu toate acestea, Arhiducele a reușit să impună anumite reforme: schimbarea structurii batalioanelor și regimentelor, standardizarea calibrelor de artilerie, servanți specializați care să mute artileria, interzicerea pedepselor corporale, introducerea împărțirii armatei pe Corpuri de armată etc. Totuși, la doar o lună de la începerea campaniei, Arhiducele decide să abandoneze împărățirea pe Corpuri și să revină la vechiul sistem de comandă centralizat, deoarece a constat că această reformă, introdusă de doar câteva
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
forțată într-o topitorie. Pe un caiet primit de la un soldat a încropit un șir de desene care au documentat faptele groaznice la care a fost martor - execuții prin împușcare, cadavre aruncate la groapa comună, un kapo facând teroare la împărțirea supei etc. În decembrie 1943 au sosit în lagăr delegați ai Comisiei pentru ajutorarea evreilor din Transnistria (ce ținea teoretic de Centrala Evreilor din România), având sprijinul Crucii Roșii și permisiunea autorităților române pentru evacuarea a 1400 de copii evrei
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
intensităților celor două fascicole rezultante este egală cu intensitatea inițială (Fig.1). Cu ajutorul formulei (P) de mai sus se poate vedea că suma entropiilor celor două fascicole este mai mare decât entropia inițială, ceea ce pare să arate că procesul de împărțire a fascicolului este ireversibil. Max von Laue arată însa că se poate imagina un procedeu de suprapunere a celor doua raze, astfel incât să recăpătăm din nou fascicolul inițial. Fără să intrăm în detalii, aceasta se poate face cu ajutorul unor
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
domn al Moldovei în perioada 1834-1849, a ridicat un al doilea etaj al palatului. Acesta a murit la Paris, la vârsta de 90 de ani, lăsând în urma sa mai mulți copii din căsătoriile sale. Copiii săi s-au certat pentru împărțirea averii uriașe lăsate de fostul domnitor, care cuprindea și moșia Cozmești. Moșia Cozmești a fost moștenită în anul 1884 de către Grigore M. Sturdza (1821-1901), fiul din prima căsătorie a lui Mihail Sturdza cu Elena Rosetti. Acesta era cunoscut sub porecla
Palatul Sturdza de la Cozmești () [Corola-website/Science/316518_a_317847]
-
pe din afara și pe dinăuntru, dând impresia căutată de ctitorii de la 1887 a unei mici bisericuțe de zid. Întregul plan actual este probabil dat de vechea structura în bârne, rămasă mai mult sau mai puțin sub adausurile ulterioare. Planul urmează împărțirea tradițională: cu pridvor, pronaos, naos și altar. Cel din urmă este decroșat, adică îngustat, față de corpul bisericii. În elevație se disting elementele adause la 1887, îndeosebi cele două turle așezate în linie, una peste pronaos și una peste naos. Peste
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
Reprezentanții acestei încrengături sunt: râma și lipitoarea. Caracteristic organismelor din această încrengătură este faptul că au corpul împărțit în segmente inelare. Aceste segmente inelare care se observă la suprafața corpului lor posedă în interior și pereți transversali. Acest sistem de împărțire a corpului în segmente inelare cu corespondență și în interiorul corpului, poartă numele de metamerie. Annelidele formează, după Georgescu, 1997, o încrengătură care cuprinde trei clase și anume: Polychaeta, Oligochaeta și Hirudinea. Corpul lor este acoperit cu un strat de cuticulă
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
Akre". Numele orașului a fost schimbat în "Antiochia Ptolemais" la scurt timp după ce Alexandru cel Mare l-a cucerit. Denumirea "Ptolemais" este legată probabil de Ptolemeu lagidul și Dinastia Ptolemeica care a stăpânit în Egipt și în regiunile limitrofe după împărțirea regatului lui Alexandru. Începând din anul 261 î.H localitatea a devenit o colonie militară a Regatului ptolemeic egiptean. La finele veacului al II-lea î.H. s-a încheiat procesul de consolidare a așezării urbane în zona de șes
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
din Etzel, și 7 din gruparea Lehi (Stern). 9 dintre luptătorii evrei au căzut uciși. iar 5 au fost prinși. Asaltul asupra închisorii Acra a șocat opinia publică britanică, care aștepta cu nerăbdare încheierea mandatului asupra Palestinei. Potrivit planului de împărțire a Palestinei mandatare adoptat de O.N.U. Acra urma să facă parte din statul arab palestinian care trebuia să ia ființă. Această a întărit sentimentul de siguranță al locuitorilor arabi în primele luni ale conflictului declanșat în țară și
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
și boicoturi ale firmelor controlate de susținătorii lui Marcos. Biserica catolică a sprijinit demonstranții, ceea ce le-a dat suport moral, iar Senatul american a condamnat rezultatul alegerilor. Un trimis special al președintelui american Ronald Reagan, Philip Habib, a propus o împărțire a puterii între Marcos și Aquino, o soluție refuzată de cea din urmă. În ziua de 22 februarie 1986, doi aliați ai lui Marcos, Ministrul Apărării, Juan Ponce Enrile, și șeful adjunct al Statulul major al armatei filipineze, Fidel Ramos
Corazon Aquino () [Corola-website/Science/316709_a_318038]
-
statului apărea, în caz de pericol, linia a treia-milițiile kataphraktarilor-pronoiari (mai târziu, aceștia erau numiți kaballarioi), cu detașamentele lor. Unitățile auxiliare-artileria, infanteria, precum și inginerii-erau, în general, mercenare, dar erau formate, aproape fără excepție, din locuitori băștinași. A fost reintrodusă și împărțirea în theme. Aparatul de stat al Imperiului a suferit, de asemenea, modificări considerabile, în comparație cu cel din vremurile Comnenilor și ale Angelilor. Personalul curții de la Niceea a fost redus și apropiat de organizarea, mai viabilă, din Occident. În fruntea administrației civile
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
cele mai mici dintre pretențiile teritoriale în Antarctica, este considerată neozeelandeză, ea nu este exploatată economic, ba dimpotrivă ea reprezintă un loc perfect pentu știință și pentru acțiuni ecologice. Zona Antarctică Neozeelandeză se împarte în 4 regiuni administrative "de facto": Împărțirea administrativă a Zonei Antarctice Neozeelandeze s-a făcut pentru a înlesni munca cercetătorilor științifici. Pe teritoriul Zonei Antarctice Neozeeladeze se găsesc mai multe stații de cercetare. Cele mai importante națiuni-investitoare sunt Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă. Cele mai importante baze
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
corporală se acumulează în exces, astfel încât poate avea un efect advers, negativ asupra sănătății, ducând la o speranță de viață redusă și/sau probleme de sănătate. Oamenii sunt considerați obezi atunci când indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane, exprimată în kilograme, la pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată în metri, este mai mare de 30 kg/m. Obezitatea crește riscul de diverse afecțiuni, în special boli de inimă, diabet de tip 2, apnee obstructivă de somn
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
Dauphiné sunt în domeniile contelui Guiges I care acumulează o serie de teritorii dintre Rhône și Alpi la începutul secolului XI. Familia acestuia era destul de înstărită, unchiul său find episcop de Grenoble. Nepotul acestuia, Guigues al III-lea, beneficiează de împărțirea Comitatului Viennois, în 1129, și ia titlul de „Conte de Albon”. Cealaltă jumătate a comitatului Viennois revine Comitatului Savoia. Guigues al V-lea este primul conte care se numește „dauphin du Viennois” după blazonul familiei care înfățișa un delfin. Comitatul
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
De asemenea a luat parte la luptele cu Polonia, sau în războiul de șapte ani. Trupele principatului hanovrian au participat și la Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii (1775 - 1783) sau războaiele napoleniene (1792 - 1815). Din anul 1714 va fi reglementată împărțirea regimului de conducere a principatului în 5 departamente care era dirijată din Londra; această coordonare de la distanță a contribuit la întârzierea formării unei conduceri independente.
Principatul Braunschweig-Lüneburg () [Corola-website/Science/315167_a_316496]
-
activități pentru a verifica dacă ideea "fericită" apărută prin iluminare rezolvă într-adevăr problema, dacă este necesară o eventuală eliminare a unor erori sau lacune. Modelul Wallas a fost prezentat ulterior în patru faze, cu "intimarea" considerată ca o sub-fază. Împărțirea pe faze a procesului de creație a fost în general acceptată de cercetătorii ulteriori, cu unele modificări ale denumirilor sau numărului fazelor. Totuși,este de menționat că modelul Wallas nu este absolut original,ci își are originea în conferința susținută
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
ordonanță se dezvoltă pe patru niveluri, în afară de parter și este terminată cu un atic intermediar. Partea de sus a castelului de apă este tratată tot cu decorație clasicizantă, printr-un relief discret de pilastratură de dimensiuni reduse și o nouă împărțire a suprafeței dintre pilaștri. Lacul artificial din parc adăpostește rațe, gâște și câteva lebede. Podul peste lac este o "moștenire" lăsată de o echipa de filmare engleză, care a turnat cu ani în urmă un film, folosind lacul ca decor
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
fost un mare succes diplomatic al Rusiei. În Polonia, opoziția foarte puternică din parte anumitor factori de decizie a făcut ca tratatul să nu fie ratificat decât în 1710. Granița ruso-poloneză au rămas neschimbate după semanrea acestui tratat până în momentul împărțirii Poloniei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Tratatul de pace eternă din 1686 () [Corola-website/Science/318781_a_320110]
-
De asemenea, ei au reușit să mențină o formă statal semi-independentă - Zaporijia - și o colonie la frontiera Rusiei, Slobidska Ukraina. Guvernarea directă a țarilor a înlocuit treptat, de-a lungul a mai multor decenii, statutul de autonomie al Ucrainei. După Împărțirile Poloniei din 1772, 1793 din 1795, Galiția a trecut sub administrația Austro-Ungariei, restul Ucrainei revenind Rusiei. Ca urmare a unui lung șir de războaie cu Imperiul Otoaman, turcii și aliații lor tătari au fost alungați din sudul Ucrainei. În același
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
a fost Bogdan Hmelnițki, care a condus statul în 1648 - 1657. Hetmenatul și-a pierdut independența ca urmare a tratatului de la Pereiaslav ("Pereyaslavska Rada") din 1654. Tratatul de la Andrusovo ("Andrusiv") din 1667 a împărțit statul între Rusia și Polonia. Această împărțire a dus la izbucnirea unui război civil între diferitele facțiuni căzăcești din Ucraina care a durat până spre sfârșitul secolului al XVII-lea. În secolul al XVIII-lea, teritoriul Hetmenatului a fost redus la ceea ce este cunoscut ca Ucraina de pe
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
emigrat în Polonia. A urmat perioada „Ruinei”, careacteriazată printr-un război civil aproape neîntrerupt de-a lungul secolului al XVII-lea. În 14667, în plină perioadă a Ruinei, războiul ruso-polonez a luat sfârșit prin semnarea păcii de la Andrusovo, care prevedea împărțirea Hetmanatului în două regiuni, Ucraina de pe malul stâng și Ucraina de pe malul drept. Hetmanatul având capitala la Kiev a păstrat o oarecare autonomie în cadrul statului rus și a rămas să controleze doar Ucraina de pe malul stâng. Ucraina de pe malul drept
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
fi responsabil de stabilirea tarifurilor și mecanismul anti-depozitare. Secretariatul: Responsabil pentru operațiile de zi cu zi ale fondului. Este susținut din fondul de venit. Locația lui va fi stabilită de către Oficialii Seniori. Deasemenea, Miniștrii SACU au fost de acord ca împărțirea veniturilor să fie calculată folosind următoarele componente principale: A mai fost decis ca aceste trei componente să fie distribuite după cum urmează: Componenta vamală ar trebui să fie alocată după procentul fiecărei țări din totalul comerțului intra-uniune. Componenta de acciză
Uniunea Vamală a Africii de Sud () [Corola-website/Science/316091_a_317420]
-
1475. Prin acel document vechi se întărește stolnicului Toader Toc satul Solești pe Vaslui, primit de la Marenca, fiica lui Mihul Epure, nepotul lui Toma Solescul, în schimbul satului Folești de pe Crasna. Moșia a fost fărâmițată în secolul al XVI-lea, prin împărțire între urmași, vânzări și danii, părți din moșie fiind cumpărate sau primite prin donații de mari boieri, constituindu-se în proprietate boierească. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, o parte din moșie a ajuns să fie stăpânită de familia Racoviță
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
lui Iordache Roset și al Saftei Racoviță) , proprietarul conacului de la Pribești. După moartea marelui logofăt Ștefan Roset (1766), moșia a trecut în stăpânirea unicului său fiu, vornicul Vasile Ruset (+ 1775), de la care a revenit fiului său, stolnicul Iordache Ruset, la împărțirea averii părintești din 1786. Iordache Ruset a cumpărat noi pământuri de la răzeși, ajungând în anul 1816 să stăpânească întreg satul Solești (adică Soleștii din Deal și Soleștii din Vale). Fiul și succesorul său, postelnicul Gheorghe (Iordachi) Ruset (1796-1846) a moștenit
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
prima dată în istoria NHL când Cupa Stanely nu a fost acordată. În mod ironic, mai multe idei de-ale lui Livingstone au fost adoptate atunci când aceste nu mai făcea parte din rândul președinților ligii, un exemplu fiind acela al împărțirii sezonului în două părți. Mai târziu, George Kendall, președintele celor de la Montreal Canadiens, a declarat că fără Linvingstone NHL nu ar fi fost niciodată o ligă adevărată. În 1924, NHL începe să se extindă în Statele Unite, o dată cu crearea celor de la
National Hockey League () [Corola-website/Science/316203_a_317532]