KorAP: Find »[drukola/base=antic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...519 520 521 ...528 >

13,180 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

care trebuie aneantizat. În concordanță cu o astfel de reinterpretare a conceptului tradițional de adevăr, se modifică și semnificația termenului care Îl desemnează pe omul ce Își conformează acestuia gândurile, cuvintele și faptele: așavan („cel care deține așa”; În persana antică, art³van, În vedică, •t³van) este, pe de o parte, fericitul post mortem, iar pe de altă parte, orice om care aderă la noul mesaj salvific. Din această schimbare a semnificației, putem extrage o caracteristică a Învățăturii gathice: ca dezvoltare particulară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din contră, este pusă de această Într-o lumină nouă, cu condiția să nu se ia În considerație doar analogiile gathico-vedice (poate Într-o perspectivă care să nu fie exclusiv lingvistică), ci și evoluția gândirii religioase și filozofice În India antică. Caracterul antiritualist (cu sensul clarificat mai sus) și natura puternic speculativă a G³th³ permit construirea unei analogii clarificatoare, nu atât pentru conținuturi, cât mai ales pentru dezvoltări, cu evoluția gândirii religioase indiene, Între Vede și Upanishade, În care se pot

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
traduse aproximativ cu „spiritual” și „material”. În Yasna Haptanh³iti se vorbește despre „cele două existențe”, uba ahu (Narten, 1986, pp. 290 sqq.), dar ideea se găsește deja În G³th³. Implicațiile sale sunt multiple și esențiale pentru Înțelegerea spiritului religiozității Iranului antic și pentru a pricepe atât concepția particulară despre Beneficiile Nemuritoare, cât și natura specifică a dualismului iranian (cf. mai jos). Această idee este o constantă fundamentală a zoroastrismului de-a lungul Întregii sale istorii și Își are rădăcinile Într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dualist”, În care puterea divină este limitată de prezența Răului pe un plan care Îl precede și transcende pe cel al vieții materiale, la rândul ei puternic și dramatic condiționată. În G³th³, ca de altfel În toată lumea religioasă a Iranului antic, răul este un dat, o condiție a existenței. Acest fapt nu este evident doar În zoroastrismul considerat ortodox, ci și În zurvanism (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3) și În tendințele spre mister și gnoză, legate Într-un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3) și În tendințele spre mister și gnoză, legate Într-un fel sau altul de zoroastrism, oarecum În misterele lui Mithraxe "Mithra" și, cu siguranță, În maniheism. Problema Răului este omniprezentă În mentalitatea Iranului antic, unde diferitele răspunsuri oferite constituie, nici mai mult, nici mai puțin, forme pe care concepția dualistă iraniană caracteristică le-a elaborat de-a lungul dezvoltării sale istorice. Opozițiile așa-druj și așavan-dregvant au, după cum am arătat, un fond indo-iranian dar reflectă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Spiritului Bun i se va opune Spiritul Rău, care se va opune direct chiar Domnului Înțelept, În urma unei dezvoltări aparte a concepției dualiste iraniene (cf., mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.2). Unele personaje demoniace nu sunt altceva decât divinități antice indo-iraniene, cum ar fi: Indra, Saurva (În India: Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (În India: cei doi N³satyaxe "Na>satya"), venerate probabil de populații „protoindo-ariene” cu care iranienii au venit În contact (Burrow, 1973; Gnoli, 1980, pp. 73 sqq.) 8

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
G³th³ (Yasna 44, 15) Într-un context caracterizat de lupta Între adepții Adevărului și cei ai Minciunii, a fost probabil concepută În perspectivă escatologică. De altfel, nu degeaba, s-a ajuns să se vadă În Zoroastru primul „apocaliptic” al Orientului antic (Nyberg, 1938, p. 267; Duchesne-Guillemin, 1948, pp. 142 sq.; Rudolph, 1961, pp. 113 sqq.; Widengren, 1983, pp. 77 sqq.; Boyce, 1984a, p. 74). Desigur, acest lucru nu Înseamnă că toată escatologia zoroastriană, care se reflectă și În literatura apocaliptică de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
că raportul Între lumea religioasă iraniană și cea iudaică ar putea fi inversat. Într-adevăr, apocalipsa presupune o formă de escatologie individuală și generală și nu există dubii că gândirea gathică a reprezentat În Iran și, În general, În Orientul antic, primul nucleu al unei fecunde și incisive idei escatologice, anterioară Începutului secolului VI Î.Hr.. Prima direcție, pe care, cu siguranță, au urmat-o contactele dintre cele două lumi religioase a fost dinspre Iran Înspre Israel (pentru această teză, vezi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Înspre Israel (pentru această teză, vezi Boyce În Boyce-Grenet, 1991, pp. 365 sqq.), și nu invers: escatologia dualistă din G³th³ a fost principalul izvor de inspirație, directă sau mijlocită, după caz, În procesul de răspândire a gândirii religioase a Iranului antic. Chiar dacă, În ceea ce privește această teză, direcțiile mai mult sau mai puțin negative (vezi Yamauchi, 1990, pp. 458 sqq.) nu sunt rare, mai ales În ultimele studii, este greu de imaginat că gândirea gathică nu ar fi exercitat, În special prin dualismul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În Avesta următoarele părți: Yasna, Wisprad, Khorda Avesta, Sșh-r½zag, Yașt, Wid¶wd³d și diferite fragmente. Yasna, „venerație, slujire divină, jertfă”, este compusă din șaptezeci și două de capitole (h³ti), recitate În timpul ceremoniei omonime, dedicate sacrificiului haomei (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1). Această scriere este compusă În două dialecte diferite: avestico-gathica, numită și avestică veche, limba folosită În G³th³ (șaptesprezece capitole), În „Yasna celor șapte capitole”, În unele rugăciuni tradiționale (cf. supra, Religiile Iranului antic și Zoroastrului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1). Această scriere este compusă În două dialecte diferite: avestico-gathica, numită și avestică veche, limba folosită În G³th³ (șaptesprezece capitole), În „Yasna celor șapte capitole”, În unele rugăciuni tradiționale (cf. supra, Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1) și avestica târzie, limba restului textului avestic. În ceea ce privește restul textului din Yasna, capitolele 9-11 alcătuiesc un imn pentru Haomaxe "Haoma" (H½m Yașt), capitolul 12 este profesiunea de credință sau Crezul zoroastrismului (Fravar³n¶: „mărturisesc”), capitolele 19-21

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
recente (pentru o bibliografie actualizată, cf. Kellens, 1989e, p. 43; 1991b, pp. 3 sq.). Ediția fundamentală a Avestei, pe care se bazează acum orice studiu filologic, este cea a lui K.F. Geldner (1889-1896). Fundamental pentru interpretarea textului este vocabularul iranian antic (avestică și persană veche)1 al lui Ch. Bartholomae (1904, Împreună cu Bartholomae, 1906): pe acest dicționar se bazează traducerea germană a lui F. Wolff (1910, pentru G³th³, Împreună cu traducerea lui Bartholomae), care reprezintă un esențial pas Înainte față de cea franceză

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din Asia Centrală, reflectată, la rândul ei, de limba provinciei Fars din primele secole ale epocii sasanide. Numele pahlavi (pahlavș) a fost dat persanei medii din textele zoroastriene, nu cu semnificația originară (literal: „partă”), ci cu cea mai târzie de „eroic, antic”, folosită pentru a desemna cultura iraniană preislamică. Chiar și În privința literaturii pahlavi, rolul tradiției orale a fost foarte mare. Acest fapt este foarte important: texte scrise, de exemplu, În secolul al IX-lea și al X-lea d. Hr pot

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
valoare funerară din Fars. Așadar, inscripțiile suveranilor ahemenizi au un evident scop politic; același lucru se poate spune și despre cele ale suveranilor sasanizi, dar și unele și altele sunt, chiar și indirect, foarte importante pentru istoria religioasă a Iranului antic. O deosebită importanță din acest punct de vedere o au inscripțiile medio-persane ale marelui preot Kedșr, restaurator fanatic al zoroastrismului În secolul al III-lea d.Hr. (cf. infra, subcapitolul 3.3). Corpus Inscriptionum Iranicarum din Londra și Iranische Denkmäler

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
chiar numele fondatorului său (zoroastrism), decât numelui zeului suprem (mazdeism), din moment ce nu au lipsit interpretări, chiar recente, care Își propun să Închidă În mit sau rit figura, În realitate istorică, a lui Zoroastruxe "Zoroastru"xe "Zoroastru" (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.3). Dualismul etic, mai mult sau mai puțin radical, este indubitabil caracterul specific al religiei fondate de Zoroastruxe "Zoroastru". În linii mari, se poate spune că dualismul este mai puternic și mai vital la origini și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
asemănător, sub multe aspecte, celui din India vedică, marcat de politeism și de un ritualism exagerat. În această direcție, zoroastrismul - cea mai veche religie fondată și care mai există Încă - reflectă exemplar poziția istorică, dar și geografică, a civilizației iraniene antice Între Orient și Occident: Între politeismul magico-religios ale regiunilor antice indo-ariene și lumea semită din Orientul Apropiat, leagăn al unor monoteisme variate. Această poziție intermediară Între est și vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
politeism și de un ritualism exagerat. În această direcție, zoroastrismul - cea mai veche religie fondată și care mai există Încă - reflectă exemplar poziția istorică, dar și geografică, a civilizației iraniene antice Între Orient și Occident: Între politeismul magico-religios ale regiunilor antice indo-ariene și lumea semită din Orientul Apropiat, leagăn al unor monoteisme variate. Această poziție intermediară Între est și vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul căruia vechiul politeism de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unor monoteisme variate. Această poziție intermediară Între est și vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul căruia vechiul politeism de tip indo-iranian reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mult decât În alte cazuri, o perspectivă istorică. Aceasta se impune firesc din cauza caracterului extrem de problematic, fragmentar, eterogen și variat cronologic al izvoarelor. Religia zoroastriană, reprezentată astăzi În Avesta, literatura de limbă pahlavi și În ale mărturii iraniene sau non-iraniene, antice sau moderne, este un Întreg compozit de doctrine și practici, rod al unor variate amestecuri, sinteze și codificări, survenite În epoci diferite și provocate de diferiți stimuli și condiționări istorice și culturale, iar uneori chiar politice și sociale. Fără Îndoială

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mainyu"), inspiratorul lui Zoroastruxe "Zoroastru". Zeul suprem este În vârful unui sistem compus din abstracții-entități, Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta", care, după un timp, ajung să fie propriile sale aspecte sau modalitățile sale de manifestare și acțiune (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.7). Este evident caracterul celest al zeului, subliniat de Înțelepciunea și atotcunoașterea sa. Unic În G³th³, el pare a fi și unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de entități demne de cult (yazataxe "yazata

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de entități demne de cult (yazataxe "yazata"), care au un statut oarecum intermediar Între cel de divinități autentice ( În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de origine, cel puțin parțial, străină, cum este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului este subîmpărțită simetric Între entități pozitive și negative, conform viziunii sale dualiste originale (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine sau feminine, acestea din urmă fiind numite druj. Dualismul zoroastrian Împarte Întreaga lume spirituală zoroastriană În două părți opuse

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din cauza consubstanțialității acestuia cu Spiritul Bun. Fiecare Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" are un rival specific În persoana unui arhidemon, la fel cum, În general, la yazataxe "yazata" se opun da¶va și druj. În da¶va și yazata supraviețuiesc divinități antice iraniene sau indo-iraniene, condamnate sau absorbite În sinteza sacerdotală alcătuită de succesorii profetului. În general se consideră, pe bună dreptate, că soarta divinităților antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic de moralitate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la yazataxe "yazata" se opun da¶va și druj. În da¶va și yazata supraviețuiesc divinități antice iraniene sau indo-iraniene, condamnate sau absorbite În sinteza sacerdotală alcătuită de succesorii profetului. În general se consideră, pe bună dreptate, că soarta divinităților antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic de moralitate, mai mult sau mai puțin potrivită cu Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru". Astfel, alături de entități noi, unele chiar importante, cum ar fi Sraoșaxe "Sraoșa" „obediență

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]