14,359 matches
-
aveau nici cel puțin o pregătire medie, oameni proveniți din te miri ce medii care de multe ori ei însăși în diferite discuții spuneau ca filmul este "„cai verzi pe pereți”". Cel puțin în rețeaua de difuzare, directori ai "intreprinderilor cinematografice", la început regionale, apoi județene, erau numiți activiști care la un moment dat nu mai corespunseseră "cerințelor exigente" a muncii de partid. Însă scopul adevărat al numirii acestor "cadre" era cel arătat mai sus. Și aici au fost excepții uneori
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
nu mai corespunseseră "cerințelor exigente" a muncii de partid. Însă scopul adevărat al numirii acestor "cadre" era cel arătat mai sus. Și aici au fost excepții uneori, excepții care au fost benefice activității de difuzare. Chiar dacă la venirea în intreprinderea cinematografică nu aveau nimic comun cu filmul, lumea mirifică a ecranului pe unii i-a fascinat, le-a schimbat concepția despre film și ulterior au contribuit benefic la activitate. S-au antrenat în obținere de fonduri pentru schimbarea aparaturii depășită din
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
de fonduri pentru schimbarea aparaturii depășită din punct de vedere fizic și tehnic, au schimbat aspectul sălilor de spectacol mobilându-le elegant cu fotolii tapițate în locul celor din lemn, au achiziționat instalații de ventilație și multe altele pentru un spectacol cinematografic de calitate. La "naționalizare" baza tehnico-materială a producției de filme era reprezentată prin: Acest fapt face ca forurile conducătoare de partid și stat să ia hotărârea înființării unui "centru de producție cinematografică". În anul 1950 începe la Buftea construcția a
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
de ventilație și multe altele pentru un spectacol cinematografic de calitate. La "naționalizare" baza tehnico-materială a producției de filme era reprezentată prin: Acest fapt face ca forurile conducătoare de partid și stat să ia hotărârea înființării unui "centru de producție cinematografică". În anul 1950 începe la Buftea construcția a ceea ce se va numi "„Centrul de producție cinematografică Buftea”" sau cum era cunoscut ca "„C.P.C.Buftea”" (astăzi „Studiourile Mediapro”), lucrare ce se va termina în 1959. Ca dotare tehnică, „C.P.C” Buftea
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
producției de filme era reprezentată prin: Acest fapt face ca forurile conducătoare de partid și stat să ia hotărârea înființării unui "centru de producție cinematografică". În anul 1950 începe la Buftea construcția a ceea ce se va numi "„Centrul de producție cinematografică Buftea”" sau cum era cunoscut ca "„C.P.C.Buftea”" (astăzi „Studiourile Mediapro”), lucrare ce se va termina în 1959. Ca dotare tehnică, „C.P.C” Buftea, rivaliza cu orice studio cinematografic vest-european. În acest timp o serie de filme au fost realizate
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
la Buftea construcția a ceea ce se va numi "„Centrul de producție cinematografică Buftea”" sau cum era cunoscut ca "„C.P.C.Buftea”" (astăzi „Studiourile Mediapro”), lucrare ce se va termina în 1959. Ca dotare tehnică, „C.P.C” Buftea, rivaliza cu orice studio cinematografic vest-european. În acest timp o serie de filme au fost realizate în "„Complexul Floreasca”" care din 1956 este preluat de "„Televiziunea Română”". Acesta era mult mai mare ca cel luat la naționalizare (600 mp), avea sală de inregistrare, instalații anexe și
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
s-au mai asimilat de către IOR și aparate staționare pentru film de 16 mm pentru săli de dimensiuni mijlocii(16-25m) dotate cu surse de lumină puternice, la început cu lampă cu arc voltaic, apoi lampă cu xenon. Aparatele de proiecție cinematografică pentru filmul de 35 mm, după un import inițial din U.R.S.S, au fost realizate în țară, realizându-se 8 tipuri de aparate, de la cel mai "„simplu”" până la cel mai modern, toate fiind concepute de către tehnicieni și ingineri români
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
tipuri de aparate, de la cel mai "„simplu”" până la cel mai modern, toate fiind concepute de către tehnicieni și ingineri români. De asemeni pentru a avea cadre tehnice bine pregătite să lucreze atât în studiouri, cât și în exploatarea aparaturii de proiecție cinematografice, înființează "școli profesionale pentru proiecționiști" la Craiova și Târgu Mureș, iar la București o "Școală tehnică pentru personal tehnic" (tehnicieni pentru rețeaua de cinematografe și pentru studiouri). Vorbeam mai sus despre "documentare și jurnale de actualități" atât de necesare "propagandei
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
îndrumarea de specialitate, ajungând ca la unele județe această activitate să fie la "„spații verzi”". Aceast lucru duce ca la 7 iunie 1950, să fie înființat "„Comitetul pentru Cinematografie”" pe lângă "Consiliul de miniștrii", iar în cadrul lui să funcționeze "„Direcția Rețelei Cinematografice”". Ulterior s-au înființat "Intreprinderi Cinematografice de Stat Județene" controlate de D.R.C. Importanța acestora a dus la alocarea de fonduri necesare dezvoltării rețelei de distribuției a filmelor, implicit a sălilor și dezvoltarea cinematografelor de 16 mm în mediul rural (cunoscută
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
unele județe această activitate să fie la "„spații verzi”". Aceast lucru duce ca la 7 iunie 1950, să fie înființat "„Comitetul pentru Cinematografie”" pe lângă "Consiliul de miniștrii", iar în cadrul lui să funcționeze "„Direcția Rețelei Cinematografice”". Ulterior s-au înființat "Intreprinderi Cinematografice de Stat Județene" controlate de D.R.C. Importanța acestora a dus la alocarea de fonduri necesare dezvoltării rețelei de distribuției a filmelor, implicit a sălilor și dezvoltarea cinematografelor de 16 mm în mediul rural (cunoscută și ca "cineficare"). Se importă din
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
de distribuției a filmelor, implicit a sălilor și dezvoltarea cinematografelor de 16 mm în mediul rural (cunoscută și ca "cineficare"). Se importă din U.R.S.S în anii 1950 1000 de aparate de proiecție de 16 mm și 100 caravane cinematografice pentru introducerea filmului la sate. Și în următorii ani se fac reorganizări. Astfel în iulie 1952 ia ființă "„Direcția Difuzării Filmelor (D.D.F.)”". Aceste două direcții în 1956 se vor uni sub denumirea de "„Direcția Rețelei Cinematografice și a Difuzării Filmelor
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
mm și 100 caravane cinematografice pentru introducerea filmului la sate. Și în următorii ani se fac reorganizări. Astfel în iulie 1952 ia ființă "„Direcția Difuzării Filmelor (D.D.F.)”". Aceste două direcții în 1956 se vor uni sub denumirea de "„Direcția Rețelei Cinematografice și a Difuzării Filmelor(D.R.C.D.F)”", sub îndrumarea Ministerului Culturii. Scopul acesteia era să promoveze o politică unitară privind sălile de cinema din țară, "controlul și îndrumarea muncii politico-ideologice cu filmul, difuzarea filmului funcție de cerințele politico-ideologice din diversele etape ale
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
aici intrând și cele din "țări frățești". De multe ori chiar și acestea erau "ostile" propagandei "ceaușiste" ( nu se mai putea spune "comuniste"), așa cum a fost "„Micuța Vera”" (U.R.S.S.) care deja reliefa "„perestroika”". La un moment dat, multe intreprinderi cinematografice pentru a-și asigura planul la încasări (până la urmă acesta era scopul, pentru a-și putea sigura salariile lucrătorilor), recurgeau la diferite soluții nu tocmai "„ortodoxe”". Sub masca unor "„festivaluri de film”" cu denumiri ca "„Rezistența anitifascistă”", prezentau filme "„vest
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
oricum aducea public ca "„Pistruiatul”" lui Sergiu Nicolaescu". Teme de organizare a unor astfel de manifestări se găseau, depinzând și de imaginația celor care se ocupau cu activitatea de difuzare a filmului din intreprinderea respectivă cât și de cultura lor cinematografică (pe care unii nu o aveau). Realizările bănești erau bune și foarte bune, dar..., exista un dar în funcție de organizatori. Datorită unor premii bănești promise de mai "„marii activiști ai muncii politice cu filmul”", multe din aceste realizări erau trecute de la
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
() este un premiu decernat anual de către The World Science Fiction Society celor mai bune lucrări de science-fiction sau fantasy de limbă engleză, precum și altor categorii, cum sunt fanzinele sau producțiile cinematografice apărute în anul precedent. Numărul de categorii la care se acordă premiul a evoluat de-a lungul timpului, pe măsura diversificării domeniilor science-fiction. Laureații sunt aleși pe baza voturilor membrilor Worldcon (World Science Fiction Convention), iar premiul se decernează în cadrul
Premiul Hugo () [Corola-website/Science/302597_a_303926]
-
zâmbetul să persiste pe buzele spectatorului." (Miruna Ionescu, Scînteia tineretului, 11 ianuarie 1980) "Comedie a micilor năravuri, Dulcea ipocrizie a bărbatului matur se cantonează în zona domesticului, pe care îl tulbură fantezist printr-un fel de noapte a încurcăturilor. Desfășurarea cinematografică ne duce cu gândul la tehnica neorealismului italian, verva comică, la teatrul ușor și ușuratic franțuzesc." (Constantin Radu-Maria, Teatrul, 4/1985) ARTA PREZICERII PE TERMEN SCURT (Omul nu-i supus mașinii), Septembrie 18, 1980, Teatrul Național, Cluj-Napoca; Aprilie 1, 1981
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Rebreanu. Regizat de Liviu Ciulei, a fost primul film românesc care a obținut o largă recunoaștere internațională. În anul 1966 a câștigat categoria „Première Oeuvre” a festivalului de film de la Cannes. Producția a fost realizată în anul 1964 de "Studioul Cinematografic „București”", studiou care funcționa deja în noul "Centru de Producție Cinematografic" construit la Buftea. A fost realizat de cunoscutul regizor Liviu Ciulei, acesta alegând în rolul principal, a "locotenentului Apostol Bologa", pe tânarul (pe atunci) actor Victor Rebengiuc, rol care
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
a obținut o largă recunoaștere internațională. În anul 1966 a câștigat categoria „Première Oeuvre” a festivalului de film de la Cannes. Producția a fost realizată în anul 1964 de "Studioul Cinematografic „București”", studiou care funcționa deja în noul "Centru de Producție Cinematografic" construit la Buftea. A fost realizat de cunoscutul regizor Liviu Ciulei, acesta alegând în rolul principal, a "locotenentului Apostol Bologa", pe tânarul (pe atunci) actor Victor Rebengiuc, rol care l-a consacrat pe acesta în lumea cinematografului. În film mai
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
publicul românesc. Autoritățile comuniste ale timpului au fost mulțumite că cinematografia noastră a reușit să producă filme în conformitate cu preceptele noii revoluții culturale. Dar, mai presus de toate, filmul scotea în evidență capacitatea lui Ciulei de a gândi și în termeni cinematografici, de a produce valori deosebite care puteau să facă față exigențelor circuitului internațional. "Pădurea spânzuraților" a reprezentat apogeul experienței regizorale filmice a lui Liviu Ciulei, după ce acesta mai realizase și alte filme ca regizor principal, așa cum au fost, "Erupția" și
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
Codul lui Da Vinci (în engleză "The Da Vinci Code") este o ecranizare a romanului omonim de Dan Brown, care a avut lansarea mondială pe 19 mai 2006, fiind regizat de Ron Howard. Drepturile cinematografice pentru film au fost cumpărate pentru 6 milioane de dolari americani. Începerea filmărilor era programată pentru mai 2005, însă anumite întârzieri au făcut ca filmările să înceapă doar pe 30 iunie 2005. Muzeul Luvru a permis utilizarea locațiilor sale pentru
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
a stârnit hohote de râs în sală. La final, în loc de aplauze, filmul a primit doar fluierături. La o conferință desfășurată pe 28 aprilie 2006, secretarul Congregației pentru Doctrina Credinței, o congregație a Vaticanului, Arhiepiscopul Angelo Amato, a cerut boicotul versiunii cinematografice a Codului lui Da Vinci; el a declarat că filmul este „plin de calomnii, ofense și greșeli istorice și teologice”. Cardinalul Francis Arinze, Prefect al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor de la Vatican, a cerut întreprinderea unor măsuri penale
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
Orlando Jonathan Blanchard Bloom (n. 13 ianuarie 1977, Canterbury, Kent, Anglia) este un actor britanic de cinema. Actorul britanic s-a bucurat de succes încă de la începutul carierei sale cinematografice, datorită rolului ""Legolas"", din trilogia Stăpânul Inelelor. Botezat după compozitorul "Orlando Gibbons", Orlando și sora sa Samantha au fost crescuți de mama lor, Sonia, și de un tutore, Colin Stone. La 13 ani, în timpul unei vacanțe acesta află că nu
Orlando Bloom () [Corola-website/Science/302723_a_304052]
-
acestuia spre artă. În timpul școlii, Orli (porecla actorului), joacă mereu în spectacolele clasei, iar în 1983 acesta se mută la Londra pentru a-și dezvolta cariera. Se simte foarte atras de teatru și nici nu se gândește la o carieră cinematografică. A jucat doi ani la ""Teatrul Național pentru Tineret"" înainte de a obține o bursă de studii la ""Academia de Teatru Americano- Britanică"". Devine un cititor înrăit al lui Shakespeare, Mitlon, Cehov și reușește să scape de dislexie. Modul interpretativ a
Orlando Bloom () [Corola-website/Science/302723_a_304052]
-
s-a dus la "". Marca discografică Walt Disney Records lansează un LP care conține dublajul audio al film filmului. În 1995, regizorul neo zeelandez Sir Peter Robert Jackson și soția lui Fran Walsh și-au exprimat interesul pentru o adaptare cinematografică a "Hobbitului", care este prima parte dintr-o trilogie completată cu două filme "Stăpânul inelelor". Cu toate acestea, în 1969 (la peste 30 de ani după prima publicare), Tolkien a vândut drepturile de ecranizare pentru "Hobbitul" către United Artists, contra
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Bd. Dacia Nr. 77 17:00 Proiecție film (lungmetraj)* Los Amantes Pasajeros** Comedie, Dramă (Spania, 2013) Regia: Pedro Almodóvar Durată: 90 min O comedie gay-friendly, straight-friendly sau, mai bine zis, diversity-friendly, care ne va duce inevitabil cu gândul la producțiile cinematografice ale lui Almodóvar din anii de început ai carierei sale de regizor. Versiune originală în spaniolă, subtitrata în română. 19:00 Proiecție scurtmetraje LGBT Kiss & Kill (11 min) Dentro Romă (27 min) Skallaman (12 min) 20:00 Discuție: Persoanele transgender
Bucharest Pride () [Corola-website/Science/302845_a_304174]