13,465 matches
-
înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre". Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii. O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: "Povestea poveștilor". "Amintirile din copilărie" reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
admirabil spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii. O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: "Povestea poveștilor". "Amintirile din copilărie" reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române. "Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al unor animale recunoscătoare." Ion Creangă a
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române. "Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al unor animale recunoscătoare." Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
-șef al revistei "Caiete critice" (1990-1998) și face parte din comitetul director al revistei "Literatorul" (pe care a înființat -o împreună cu "Eugen Simion" și "Marin Sorescu"). Lucrează și ca redactor la "Editura Cartea Românească" (1992-1996), iar din 1998 la revista "Creanga de aur", editată de "Fundația Culturală Română".
Valeriu Cristea () [Corola-website/Science/297638_a_298967]
-
2, februarie 1903. "George Popovici: Moșiile donative moldovene, "semnat Șt. P., în „Economia națională”, XXVII, nr. 3, martie 1903. "D. N. Comșa: Politica agrară și politica vamală", semnat Șt. P., în „Economia națională”, XXVII, nr. 3, martie 1903. "G. D. Creangă: Die Finanzpolitik Rumäniens in Ihrer neuesten Gestaltung", semnat Șt. P., în „Economia națională”, XXVII, nr. 4, aprilie 1903. "Dr. V. Babeș: Über Pellagra in Rumänien", semnat Șt. P., în „Economia națională”, XXVII, nr. 8, august 1903. "L. Colescu: Population de la
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
cronologic. Literatura română", București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979. CIMPOI 2008: Mihai Cimpoi, Ștefan Petică și revoluționarismul simbolist, în „Metaliteratură”, Revistă științifică trimestrială a Institutului de Filologie al A.Ș.M. și a Facultății de Filologie a U.P.S. „Ion Creangă”, Anul VIII, nr. 5-6 (19), 2008 (serie nouă), pp. 8-11. CIOCULESCU 1970: Șerban Cioculescu, "Ștefan Petică, poet neadaptat al Bucureștilor", în „România literară”, III, nr. 31, 30 iulie 1970, p. 5. CIOCULESCU, STREINU, VIANU 1971: Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1977), se încearcă ridicarea personajelor în zona mitului sau măcar a legendei, prin frecvente referiri la literatura, tradiții, basme, prin parafraze și citate incorporate, livresc, uneori ostentativ (din "Dicționarul Scriitorilor Români", coord. Mircea Zaciu). Premiul Uniunii Scriitorilor (1975); Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române (1977). Opinii critice: ”Ai senzația uneori că Bălăiță, alergic la orice simptom de statornicie și fixare, agasat de prezență implacabila a factorului timp și de regulile de neeludat în scris ale consecuției, ar dori ca toate aceste modificări
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
în literatura română l-a avut cercul literar Junimea, fondat de un grup de personalități în jurul criticului literar Titu Maiorescu, în 1863. Acesta a tipărit revista "Convorbiri literare", unde au publicat, printre alții, Mihai Eminescu, poetul național al României, Ion Creangă, Vasile Alecsandri și Ion Luca Caragiale, cel mai important dramaturg român. În aceeași perioadă, Nicolae Grigorescu a fost unul dintre fondatorii picturii române moderne. Prima jumătate a secolului al XX-lea este un moment important pentru cultura română, aceasta atingând
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea "Junimea". Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local "Curierul de lași", unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu regularitate ședințele "Junimii
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local "Curierul de lași", unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu regularitate ședințele "Junimii". De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un drum la București, unde, prin Maiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a rămas, însă, idolul său. În 6 martie, într-un raport adresat lui Maiorescu, ministrul Învățământului, a înaintat o listă
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
ale "Junimii" a rostit conferința pe care a tipărit-o în "Convorbiri literare" din 1 august sub titlul "Influența austriacă asupra românilor din principate". În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. În 3 iunie, schimbându-se guvernul, Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. 1013. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în această vreme a fost înlocuit și la școală, din cauza grevei declarate de elevii unor clase. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. 2 din Păcurari, Iași. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești, mama poetului, Raluca Eminovici. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui, iar în 17
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
țară, trăind la Iași între 1874-1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iași". A continuat să publice în "Convorbiri literare". A devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. Situația lui materială era nesigură; a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați, i-a murit și mama). S-a îndrăgostit de Veronica Micle
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
atașat de un tei multisecular din Grădina Copou, arbore ulterior devenit celebru sub numele de Teiul lui Eminescu: „"Aici, la umbra teiului, ieșenii îl întâlneau frecvent pe marele nostru poet, fie alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său prieten, Ion Creangă. [...] După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu"”. În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul "Timpul". A desfășurat o activitate publicistică excepțională
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
fehér virága" ("Floare albă de cireș"). Al doilea traducător al unei opere eminesciene a fost preotul greco-catolic Laurențiu Bran, care a publicat de asemenea traducerea în limba maghiară a unor poezii ale lui Mihai Eminescu în anul 1889. Eminescu, Veronica, Creangă. Film de Octav Minar, 1914, casa de filme Pathé, imaginea: Victor de Bon. Loc de depozitare actual: Arhiva Națională de Filme. Durata 23'. Prima parte: docudramă, a doua parte: poem cinematografic, cu poeme recitate pe imagini exotice (Italia, Egipt). Geniu
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
club literar condus de Titu Maiorescu și afiliat curentului conservator. În 1890, criticul literar Ștefan Vârgolici și promotorul cultural Iacob Negruzzi au publicat eseul lui Iorga despre poeta Veronica Micle în revista "Convorbiri Literare". A participat la înmormântarea scriitorului Ion Creangă și a ținut un discurs public împotriva defăimării unui alt mare scriitor, dramaturgul Ion Luca Caragiale, acuzat nejustificat de plagiat de jurnalistul Constantin Al. Ionescu-Caion. A început să publice din ce în ce mai mult ca jurnalist de opinie în publicații locale și naționale
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
din vechea stemă scutul cu cavalerul și a alcătuit noua stemă a județului dintr-un scut cu câmpul roșu parcurs de 2 fascii aurite peste care figurează un arbore verde (măr). Mărul este amplasat pe o terasă și are pe crengile sale mere de aur. Deasupra acestuia este desenată o stea cu opt raze colorată cu auriu. Prin Decretul 503 din 16 decembrie 1970 emis, de Consiliul de Stat, au fost instaurate noi steme ale județelor și municipiilor din Republica Socialistă
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
poarta raiului”, „Colindița”, „O ce veste minunată”, „Plecarea magilor”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Bună dimineața la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Colinde - strigate colindătorilor”, „Colind de fereastră”, și „Colindul Crăciunului”. Obiceiul de mers la colindat a fost promovat de Ion Creangă în "Amintiri din copilărie". Cel mai vechi cântec creștin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea, iar cea mai veche transcriere după unul englezesc îi aparține lui Ritson (1410). Oliver
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
latină, din "(in)carnationem", la fel ca și românescul "Crăciun". Sorin Paliga susține că termenul "Crăciun" este un cuvânt de origine daco-tracă legat de sărbătorile focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în „bucată de lemn”, în („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în ar însemna „crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol Invictus. Evanghelia canonică
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "„Iată vin colindătorii”" de Tiberiu Brediceanu, "„O, ce veste minunată”" de D.G. Kiriac, "„Domnuleț și Domn în cer”" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "„Amintiri din copilărie”" aventurile mersului cu colindele. Totuși, după o citire mai aprofundată a Evangheliilor, aflăm că vizitatorii care veniseră cu daruri la Isus, nu erau regi, ci astrologi (numiți pe atunci magi sau vrăjitori) veniți din Est
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]