14,243 matches
-
de idolatrie? „Îngerii nu intră într-o casă unde se află un câine sau o înfățișare a unui chip“, a spus Trimisul lui Dumnezeu într-un hadith atestat. Nu afirmă oare Luther că întreaga creștinătate nu e altceva decât comunitatea credincioșilor și că nu trebuie redusă la o ierarhie a Bisericii? Nu dă el asigurări că Sfânta Scriptură este singurul fundament al Credinței? Nu ia el în derâdere celibatul preoților? Nu ne învață el că nici un om nu poate scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
abține. Era din nou copleșit. Avraam se referea aici la unul din episoadele decisive ale culturii umane, akedah-ul, momentul în care marele părinte l-a dus pe fiul său la Muntele Moriah, pentru a-l sacrifica zeului al cărui prim credincios devenise. Timp de secole, evreii s-au chinuit să înțeleagă ce fel de tată e în stare să-și ucidă propriul fiu și ce fel de Dumnezeu e Cel care i-a cerut asta. Și nu există îndoieli în privința asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
jur de treizeci de ani - treizeci și trei, mai exact, vârsta de cumpănă a vieții tuturor muritorilor, după cum se spune cu mai multă sau mai puțină Îndreptățire. În cazul lui, oricum, zicerea se verifică. Junele preot moștenește Întru păstorire o colectivitate de credincioși redusă numeric, plus o biserică În paragină. Spirit Întreprinzător, Bérenger Saunière Își propune să reabiliteze sfântul lăcaș. Totul decurge normal până Într-o zi când lucrătorii care se ocupau cu renovarea acoperișului bisericii În pericol să se prăbușească În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mesia, ce va să consemneze sfârșitul lumii În sensul său istoric și instaurarea pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu, conform profețiilor Apocalipsei) și colegul meu japonez Francis Fukuyama, proclamând, la rându-i, cu aplomb liberal iminența sfârșitului istoriei, primul rămânând credincios așteptării sale mistice, al doilea Întorcând-o, modern și contemporan, ca la Ploiești, via U.S.A., scena lubrică a singurului viol În grup la care asistasem vreodată, consumată printre niște magazii părăsite, unde un grup de puști din primele clase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
istoric al religiilor -, Otto izbutise să pună în lumină conținutul și trăsăturile caracteristice ale acestei experiențe, trecând peste latura rațională și speculativă a religiei și stăruind asupra laturii sale iraționale. Îl citise pe Luther și înțelegea ce înseamnă, pentru un credincios, "Dumnezeul viu". Nu Dumnezeul filozofilor, Dumnezeul unui Erasmus, nu o idee sau o noțiune abstractă sau o simplă alegorie morală, ci o putere teribilă, manifestată prin "mînia" divină. În cartea sa, Rudolf Otto încearcă să deslușească trăsăturile specifice ale acestei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înțelege mai târziu. Teofanie și semne Pentru a evidenția lipsa de omogenitate a spațiului, așa cum este ea trăită de către omul religios, putem recurge la un exemplu cât se poate de banal, și anume o biserică dintr-un oraș modern. Pentru credincios, biserica face parte dintr-un spațiu diferit de strada pe care se găsește. Ușa care se deschide spre interiorul bisericii marchează o ruptură. Pragul care desparte cele două spații arată în același timp distanța dintre cele două moduri de existență
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cristos. Trebuie să spunem totuși că acest exemplu nu evidențiază întru totul deosebirea dintre Timpul profan și Timpul sacru; în comparație cu celelalte religii, creștinismul a reînnoit într-adevăr experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Cristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un Timp istoric sfințit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Timpul sacru, periodic reactualizat în religiile precreștine (mai ales în cele arhaice) este un Timp mitic, un Timp primordial, care nu poate fi identificat cu trecutul istoric
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se arată ziua; se sfârșește ziua, vine noaptea".19 Simbolurile erau, pentru apologeții creștini, încărcate de mesaje; ele arătau sacrul cu ajutorul ritmurilor cosmice. Revelația adusă de credință nu ștergea semnificațiile precreștine ale simbolurilor, ci le adăuga o valoare nouă. Pentru credincioși, aceasta le eclipsa fără îndoială pe celelalte: era singura care valoriza simbolul, făcând din el o revelație. Importantă era învierea lui Cristos, și nu "semnele" care se puteau citi în viața cosmică. Trebuie spus însă că noua valorizare era într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-adevăr proza lui Oliveira Martins e fermecată și cărțile lui exercită o influență magică. Are o extraordinară voință și o inepuizabilă putere de muncă. Inginer autodidact, lucrează patru ani într-o mină din Andaluzia rămânând de atunci un fervent credincios al uniunii iberice, pentru care a luptat și Antero. Debutează cu o carte de economie politică, în care se întrevăd influențele socialiste. Începe să studieze istoria și scrie o istorie a Portugaliei în două volume, apoi Portugal Contemporaneo, istoria Republicii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cetățean model, căruia Regele îi dovedise încrederea și partidele de guvernământ nu-i precupețiseră laudele. Corect, milionar, savant - izbutise să inspire tuturor stimă; căci elogia atât pe "patrioticul prelat" din Coimbra care pleca la Roma în fruntea unui "pelerinaj de credincioși" - cât și anarhismul, care ,,în toată puritatea sa e un ideal sublim, pe care societățile îl realizează progresiv". Bernardino Machado era prin excelență "președintele". Și este într-adevăr ales curând președinte al partidului republican. Adeziunea lui e o lovitură mortală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
văzut, până la 15 Noiembrie 1923. În tot acest răstimp, Salazar își continuă activitatea de dascăl la Universitatea din Coimbra și munca lui modestă de educator moral. Este straniu, totuși, că această continuă osteneală nu duce la alcătuirea unui grup de credincioși, strânși pe viață și pe moarte în jurul șefului lor spiritual și politic. Salazar, chiar atunci când e admirat și urmat, rămâne singur. Mitul lui nu fructifică. E de altfel exagerat să vorbim de un mit al lui Salazar. Omul acesta rece
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în Portugalia. Ar fi fost primul pas spre restaurare. În caz contrar, monarhiștii amenințau că vor vota, în loc de generalul Carmona, pe ministrul de Finanțe, Generalul Sinel de Cordes. În 1928, masa monarhiștilor continua să fie împărțită între constituționaliști - care rămăseseră credincioși lui Don Manuel - și integraliști, care recunoșteau drept singur pretendent pe Don Duarte. (Moartea lui Don Manuel în 1932, a împăcat familia monarhistă portugheză, strîngînd-o în jurul lui Don Duarte). Integralismul suferise însă o pierdere hotărâtoare în 1925, prin moartea lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui - și ale mele. În perioada războiului, a lansat o miraculoasă hrană pentru cai sub forma unor turte, un fel de galettes (din care ciugulea și el și le oferea și prietenilor câte o Îmbucătură), dar majoritatea cailor au rămas credincioși ovăzului lor. A făcut trafic cu multe alte patente, toate fanteziste, și era Îngropat În datorii când a moștenit o mică avere, În urma decesului socrului său. Asta trebuie să se fi Întâmplat pe la Începutul anului 1918, pentru că Îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dacă mă Însoțești, spuse el În cele din urmă. Acolo vom trăi În pace, departe de lume, numai noi doi. - Singuri? - O să iau cu mine cîteva familii de indieni din Otavalo. Știu că mă pot bizui pe ei și sînt credincioși, cinstiți și muncitori... Aceste insule sînt raiul pe pămînt, și sînt acolo, așteptînd ca cineva să le ia În stăpînire. - Am să mă gîndesc, făgădui Carmen. Și Își ținu făgăduiala, gîndindu-se la asta vreme Îndelungată, obișnuindu-se cu ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îmi vine și așa cuget, că ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte.”. Nu va muri deloc singur, cum se temea, dimpotrivă, trece dincolo înconjurat fiind de un întreg sobor de credincioși, purtători ai luminii învierii și tămâiat de preotul slujitor, cu tămâia dreptei credințe: „Pe bunul meu tată, care avea teamă câteodată să nu moară fără lumină, îl învrednicise Dumnezeu ca nu numai o lumânare să ardă la capul lui, când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lipsa credinței... Moș Ion Dascăl - se înscrie, ca majoritatea personajelor Lidiei Vrabie, în tipologia omului credincios. Moș Ion Vinaru este opusul acesteia. Fire lacomă, pe care „și în ziua de Paști, îl puteai vedea lucrând în via sa. Nu era credincios, pentru el nu exista Dumnezeu.” Sfârșitul său și al familiei sale este argumentat biblic și dă mult de gândit. „Surpriza” - înțelepciune, pedagogie evidentă: discurs despre satisfacția adusă de roadele obținute prin muncă, pe de o parte, și, totodată, discurs despre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că cel mai mult timp lucra în ea în zilele de duminică și de sărbători, pentru că, în celelalte zile din săptămână, nu lipsea de la colhoz. Chiar și în ziua de Paști, îl puteai vedea lucrând în via sa. Nu era credincios, pentru el nu exista Dumnezeu. De multe ori, râdea de vecinul său, când acesta mergea la biserică sau sărbătorea. Sursa lor principală de venit era această vie, adică vinul pe care îl vindeau, până la câteva tone pe an. Banii nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cum, nu știți ce înseamnă pocăit? După felul dumneavoastră de a vorbi, m-am gândit că sunteți o pocăită. Numai ei vorbesc așa. - Dar cum vorbesc eu? - Ca un om credincios. - Sunt creștin ordodox, lucrul acesta este deajuns ca să fii credincios. Nu poți fi creștin fără ca să nu ai și pocăință pentru păcatele și greșelile pe care le-ai făcut, îi zisei eu. Nu știu ce se întâmplase, dar din acel moment, cum auzi că sunt creștin ortodox, vecina mea se schimbă brusc
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Maiorul avu un gest evaziv din care nu se putea înțelege nimic. ― Nu, nu râse Melania, trebuie să recunoașteți că am unele reacții bizare. Dar poate că o să mă înțelegeți. Esențial mi s-a părut în viață să-ți fii credincios ție însuți. Și atât timp cât nu deranjezi pe nimeni, nu văd de ce nu ți-ai consuma bucuriile la lumina zilei. Abia când le camuflezi, când ți-e rușine de ele, devin vicii. Nu credeți? ― Presupun că aveți dreptate. ― Din punctul meu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dusei la fereastă, Nu mă lăsa nici în casă, Mă scoase pe poart - afară. Da eu rău mă supărai Cu glas mare că strigai: - Oh, maica mea cea iubită, Unde ești acum perită, Unde-i glasul cel frumos, Sufletul cel credincios?... 178 Frunzuliță popușoi, Ni-o făcut mama pe doi Ș-o împlut lumea de noi. Când ne-am dus ne-am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, mamă, sănătoasă Că noi ne ducem de-a casă, Zici că n-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și ale Noului Testament să se împlinească. „Eu sunt capul bisericii. Hristos și a împlinit prin mine toate făgăduințele. Sunt trimis de Dumnezeu ca să le arăt oamenilor chipul lui Hristos în persoana mea...“ Și în concluzie: „Fapta desăvârșită a oricărui credincios este aceea de a-și părăsi prima nevastă și de a se căsători cu a doua“ (Auguste Jundt, Histoire du panthéisme populaire au Moyen Age et au XVIème siècle, 1875). * A trăi cu sentimentul ratării înseamnă a fi solidar cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o respecta, era bun cu ea și așa mai departe, dar în frazele acestea nu era nimic destul de concret pentru ca Tom să își poată face o imagine despre el. Apoi, scăzând glasul până la șoaptă, Aurora a adăugat: — E foarte credincios. — Credincios? Ce fel de credință? a întrebat Tom, străduindu-se să nu pară alarmat. — Creștină. Știi tu, cu Iisus și tot restul. — Ce vrea să însemne asta? Aparține unui cult anume sau vorbim despre un fundamentalist renăscut? — Renăscut, cred. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
astfel doi iepuri dintr-un foc : atribuirea unui sens local și profund (credința ortodoxă) unui mod de viață mondializat (noua „religie a corpului”). într-un mod paradoxal, are loc sincronizarea prin ortodoxie la hedonismul rațional al noului consumerism ! Personal, rămîn credincios sarmalelor... Povești gastro-identitare Identitatea este un discurs pertinent despre apartenențe cu sens. Este o „identitate narativă”, ne spune Ricœur, o poveste cu rost sau care caută să instituie un rost împărtășit. Dar oare ce apartenențe mai sînt investite cu sens
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
morală și ideologică. și parcă pentru a confirma aceste profeții, societatea post-modernă a făcut din îngrijirea sănătății o responsabilitate de fiecare zi a fiecărui individ, așa cum îngrijirea sufletului a fost - și încă mai este, probabil - o sarcină cotidiană pentru orice credincios practicant. Doar că această obsesie pare să aibă efecte perverse, întorcîndu-se chiar împotriva pro priei sale mize. Este ceea ce Michael Pollan, un autor de succes în sfera „cărților de sănătate”, numește „paradoxul american” : cu cît sîntem mai preocupați de nutriție
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de cârciumă are, deocamdată, cea mai largă răspândire. Pilonii metafizicii sunt turnați din tulburătoare semne de întrebare. Stăm de mii de ani precum Sf. Sebastian în bătaia tuturor săgeților metafizice. Artei i se trage nemurirea îndeosebi de la filonul metafizic. Pentru credincioși glasul clopotului este cel mai tulburător e-mail transcendental. Nu-mi găsesc sufletul nici acum, d-apoi când voi fi nevoit să-l recuperez din bolgiile ... Paradisului? Poate cea mai populară descoperire a omului este semnul întrebării. Sensul vieții este geamăn
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]