14,279 matches
-
participare. La rândul său, Putin a apreciat pozitiv organizarea summit-ului și l-a invitat pe Băsescu să facă o vizită oficială la Moscova. Pe durata summit-ului a fost anunțată și o contramanifestație incluzând prezentarea unor filme critice și documentare, expoziții, workshop-uri și un marș de protest organizat legal. Pentru organizare, contramanifestanții au închiriat o hala de la Timpuri Noi, însă în urmă neînțelegerilor privind accesul în incinta, la reclamația directorului unității, câteva zeci de jandarmi și lucrători ai Serviciului Poliției
Summitul NATO 2008 () [Corola-website/Science/310860_a_312189]
-
din care a executat 9 luni, din aprilie până în decembrie 2006). Chiar înainte să intre la închisoare, în martie 2006, Gaahl a finalizat înregistrarea albumului Ad Majorem Sathanas Gloriam. Imediat după eliberare, în ianuarie 2007, Gaahl a fost subiectul filmului documentar "True Norwegian Black Metal". În acest film Gaahl prezintă echipei de filmare casa sa din Espedal și zona înconjurătoare și, de asemenea, vorbește despre viața lui personală. Tot în cursul lunii ianuarie Gaahl a intrat din nou în vizorul poliției
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
prezintă echipei de filmare casa sa din Espedal și zona înconjurătoare și, de asemenea, vorbește despre viața lui personală. Tot în cursul lunii ianuarie Gaahl a intrat din nou în vizorul poliției după afirmațiile făcute în cadrul interviului acordat pentru filmul documentar "Metal: A Headbanger's Journey" (filmul avusese premiera în 2005, dar fusese televizat pe canalul public norvegian NRK doar în 2007). În mai 2007 Trelldom a lansat cel de-al treilea album de studio, diferența dintre acest album și precedentul
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
scrisă din România, a avut rubrici în revistele "Luceafărul" și "Cinema". A fost realizator independent pentru Canalul de televiziune etnic 32 din Chicago Illinois (SUA) (1992-1994). Jurnalist independent, din 1994, realizator de televiziune, scenarist pentru Televiziunea Română (1994-2002). Autoare de filme documentare despre Ștefan Augustin Doinaș (pentru care a primit Premiul APTR în 2001), sculptorul Ion Vlasiu, academician etnolog Romulus Vulcănescu, Gheorghe Adoc, Gabriela Manole Adoc, poetul Gheorghe Tomozei, arhitect Gheorghe Rosetti, Ion Sălișteanu, dr. Dan Gavriliu, Eddy Novarro, Enzo Gribaudo, Edith
Cleopatra Lorințiu () [Corola-website/Science/310957_a_312286]
-
partea de sud a raionului , în apropierea frontierei cu România, pe malul stâng al râului Prut. Orașul are o suprafață de 6,47 km² și o populație de locuitori, preponderent ucraineni, existând și o comunitate importantă de români. Prima mențiune documentară a orașului datează din anul 1456, perioadă în care făcea parte din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei și se numea Nouăsulița de sus. În anul 1805 a fost construită aici o biserică de lemn . Prin Tratatul
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
un an și 6 luni de închisoare, dar în urma apelului sentința a fost micșorată la un an și 2 luni din care până la urmă a executat doar 9 luni. Imediat după eliberare, în ianuarie 2007, Gaahl a fost subiectul filmului documentar "True Norwegian Black Metal". Tot în cursul lunii ianuarie Gaahl a intrat din nou în vizorul poliției după afirmațiile făcute în cadrul interviului acordat pentru filmul documentar "Metal: A Headbanger's Journey" (filmul avusese premiera în 2005, dar fusese televizat pe
Gorgoroth () [Corola-website/Science/309511_a_310840]
-
doar 9 luni. Imediat după eliberare, în ianuarie 2007, Gaahl a fost subiectul filmului documentar "True Norwegian Black Metal". Tot în cursul lunii ianuarie Gaahl a intrat din nou în vizorul poliției după afirmațiile făcute în cadrul interviului acordat pentru filmul documentar "Metal: A Headbanger's Journey" (filmul avusese premiera în 2005, dar fusese televizat pe canalul public norvegian NRK doar în 2007). În acest interviu Gaahl a declarat că susține incendierile de biserici care au avut loc la începutul anilor '90
Gorgoroth () [Corola-website/Science/309511_a_310840]
-
pe un șes înconjurat de dealuri, casele sunt înșiruite pe ambele părți ale drumului ce trece prin mijlocul satului. Prin mijlocul satului trece un mic pârâu care devine periculos când plouă mult, aducând pagube însemnate câmpului și satului. Prima mențiune documentară a satului Reuseni datează din 24 septembrie 1468, deși vechimea așezării trebuie să fi fost mult mai mare. În urma cercetărilor arheologice de suprafață efectuate în aria administrativă a localității de astăzi s-a putut deduce, pe baza materialelor ceramice recoltate
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
făcut ca Racovița să beneficieze de toate avantajele includerii sale la începutul secolului al XV-lea în „Scaunul filial al Tălmaciului”, unitate administrativă a sașilor transilvăneni din „Scaunul Sibiului” și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi. Fiind localitate de frontieră, satul
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
roman i se atribuie și „Cetății” aflată la altitudinea de în pădurea „Braniștea”, pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig, însă istorici mai noi datează „Cetatea” în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Deși prima atestare documentară a localității este relativ târzie - 1443-, urme ale locuirii omului pe aceste locuri datează încă din protopaleolitic. O descoperire în acest sens este cea făcută de elevul Lupea Dorin, în 1972. Este vorba de un toporaș de mână (cioplitor) unifacial
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de către arheologul sibian prof. Iuliu Paul, la 3600 ani. Vestigii din epoca bronzului au fost descoperite de-a lungul timpului și adunate de către familia de preoți Florianu după 1855, dar s-au pierdut o dată cu dispariția familiei din sat. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului, precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi — ceea ce arată că până la această
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
este numită astfel, deoarece este traversată de drumul care lega orașul Suceava, capitala Moldovei feudale de ceea ce era pe atunci orașul de graniță Cozmin. Orașul este situat la o altitudine de 232 metri și are locuitori, preponderent ucraineni. Prima mențiune documentară a orașului datează din anul 1413, perioadă în care făcea parte din Voievodatul Moldovei. În perioada medievală, i au aparținut domeniului feudal al Episcopiei Rădăuților. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul
Cozmeni () [Corola-website/Science/309584_a_310913]
-
întotdeauna o localitate populată în majoritate numai cu români, situație care se desprinde din toate conscripțiile cunoscute. Astfel, în conformitate cu recensămintele efectuate în sat, se consemnează în anul: Racovița cunoaște în structura populației sale un număr însemnat de țigani. Prima atestare documentară a acestora datează din anul 1700, când este menționat un "Stanciu, țigan". La nivelul anului 1923, numărul țiganilor a ajuns la 219, despre ei făcându-se precizarea că și-au uitat limba și s-au romanizat. Până la mijlocul secolului al
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
Mureș. Bârzava este situată la poalele Munților Zărand, la contactul acestora cu Munții Metaliferi, pe malul drept al Mureșului, pe râul Bârzava - afluent de dreapta al acestuia, între comunele Conop (la vest) și Vărădia de Mureș (la est). Prima atestare documentară a localității Bârzava datează din anul 1471. Satul Bătuța este atestat documentar în anul 1851, Căpruța în anul 1350, Dumbrăvița în anul 1471, Groșii Noi în anul 1515, Lalașinț în anul 1585, Monoroștia în anul 1350 și Slatina de Mureș
Comuna Bârzava, Arad () [Corola-website/Science/310103_a_311432]
-
tipologic, cât și prin esența lemnoasă folosită de meșterul constructor. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Apahida a fost construită târziu, la începutul secolului al XIX-lea, în 1806, în satul preponderent românesc din apropierea Clujului, sat atestat documentar încă din 1263. La acea data, 1806, probabil în urma deteriorării bisericii mai vechi din lemn, internediară sau poate chiar cea pe care o menționează recensământul ecleziastic din 1733, o nouă biserică devenise necesară, întrucât comunitatea avea aproape 700 de enoriași
Biserica de lemn din Apahida () [Corola-website/Science/310131_a_311460]
-
toți peste 10 ani) au mai înțeles limba maghiară, dar nu au mai putut vorbi această limbă (limbă pasivă), iar 870 de persoane nici nu au înțeles limba maghiară, toți fiind între 0 și 29 de ani. Deși prima atestare documentară a localității datează din 1474, ceangăii din Faraoani vorbesc dialectul ceangăn-secuiesc și nu vechiul dialect de sud, ceea ce arată că în localitate ulterior s-au așezat probabil și ceangăi secuiești (ceangăii secuiești reprezintând un grup maghiar care s-a stabilit
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
PESTE 900 DE PRIZONIERI ROMÂNI MORȚI ÎN LAGĂRELE STALINISTE DIN CENTRUL KAZAHSTANULUI ÎN ANII 1941-1950”. Pe 9 septembrie 2003, acest monument a fost inaugurat în prezența președintelui României din acea perioadă, Ion Iliescu, aflat în vizită oficială în Kazahstan. Studiu documentar de Ambasadorul Vasile Soare Detalii pe www.romaniidinkazahstan.info
Prizonierii de război români în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/310146_a_311475]
-
efectuate de către Muzeul Țării Crișurilor în colaborare cu Institutul pedagogic din Oradea, pe terasa superioară a Crișului Negru, în punctul numit \"Dealul Morilor\" au scos la iveală urme de așezări omenești datate în epoca pietrei șlefuite (neolitic-cultura cris). Primele atestări documentare scrise, sunt mult mai târzii, majoritatea lor provenind din perioada feudalismului timpuriu. Astfel, localitatea Tinca este atestată documentar prima dată la 31 martie 1338, cu ocazia unei hotărnicii privitoare la moșiile aflate în partea nordică a Crișului Negru. În \"Registrul
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
în punctul numit \"Dealul Morilor\" au scos la iveală urme de așezări omenești datate în epoca pietrei șlefuite (neolitic-cultura cris). Primele atestări documentare scrise, sunt mult mai târzii, majoritatea lor provenind din perioada feudalismului timpuriu. Astfel, localitatea Tinca este atestată documentar prima dată la 31 martie 1338, cu ocazia unei hotărnicii privitoare la moșiile aflate în partea nordică a Crișului Negru. În \"Registrul Dijmelor papale\" din anii 1332-1337 sunt menționate localitățile Belfir și Girișu-Negru, cu prilejul strângerii dijmelor papale de la populație
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
de la populație (un fel de impozit, dare, taxă). Localitatea Gurbediu pare a fi cea mai veche, cel puțin după atestarea ei scrisă, amintită tot cu ocazia unei hotărnicii, care însă a avut loc în anul 1302. Satul Râpa, deși atestat documentar mult mai târziu, în 1692, cu prilejul pustiirilor turcești din aceste părți, a existat și el în secolele anterioare, ca date probabile și identificabile în legătură cu diferitele forme ale numelui localității putând fi amintite: 1220, 1403, 1412, 1474. Faptul că Tinca
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
maghiară: "Mezőszakadát") este o comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Borșa, Săbolciu și Sacadat (reședința). În arhivele episcopiei româno - catolice din Oradea se amintește de satul Sacadat în anul 1532. Satul Borșa (în maghiară Borostelek) apare atestat documentar sub denumirea de Terra Borok (1249), iar Săbolciu (Mezoszabolcs,Szabolcs) sub denumirea de Terra Seu Poss (1256). În monografia județului Bihor din anul 1901 satul Sacadat apare sub denumirea maghiară de Zakadoth , despre care se spune că ar fi luat
Comuna Săcădat, Bihor () [Corola-website/Science/310207_a_311536]
-
maghiară: "Teke", în germană: "Tekendorf, Teckendorf") este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Archiud, Budurleni, Ocnița, Pinticu, Teaca (reședința) și Viile Tecii. Comuna este situată în sud-estul județului și are în componență șase sate. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1318. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Teaca se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (66,41%). Principalele minorități sunt
Comuna Teaca, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310237_a_311566]
-
mici, precum și terasele râului cu același nume, au fost locuite de diverse comunități umane, începând din neoliticul timpuriu și până spre sfârșitul Evului Mediu, fapt atestat de descoperirile arheologice din anul 1955 ale echipei conduse de Nicolae Zaharia. În ceea ce privește atestarea documentară a satelor, se poate stabili că primul sat existent pe teritoriul actual al comunei Albești a fost satul Jumătățeni, înglobat actualmente în satul Jijia. Acest sat este menționat pentru prima dată la 7 iulie 1430, când Alexandru cel Bun a
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
de DN 13 și la 6 km de DN 1. Comuna Crizbav se învecinează: Altitudinea comunei este de 572 m, culmile: Vârful Horezu-1055 m și Vârful Cetății-1104 m de la poalele Munților Perșani, fiind cele mai înalte din zonă. Primele atestări documentare ale comunei datează din anul 1335. Denumirea germană a comunei Crizbav, "Krebs Bach", înseamnă "Valea Racilor". Cetatea Crizbav a fost folosită ca turn militar de observație, conform diplomelor lui Ludovic cel Mare din 1344 și a lui Ștefan Bathory din
Comuna Crizbav, Brașov () [Corola-website/Science/310255_a_311584]
-
la 31 km de municipiul Brașov, la 37 km de orașul Rupea, 10 km de Feldioara și 6 km de Apața. Comuna aparține regiunii istorice Țara Bârsei și se află pe DN13 și E60. Comuna Măieruș se învecinează: Primele atestări documentare datează din 1377, numele comunei apărând apoi în diferite variante atât în germană, cât și în maghiară și română: Monzoros (1427), Nozbach (1476), Nosbach (1701), Măieruș (1797), apoi Magzaroș, Măgheruș și în final Măieruș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Măieruș, Brașov () [Corola-website/Science/310258_a_311587]