13,527 matches
-
Yalova-Gemlik. M. Gehri remarca de asemenea că existau suficiente mărturii și dovezi materiale că atacurile puse la cale de forțele neregulate creștine nu numai că nu erau împiedicate de armata elenă, dar se bucurau de sprijinul direct al forțelor regulate elene. Arnold J. Toynbee afirma că a obținut dovezi clare că grecii s-au dedat la atrocități în toate regiunile le ocupase armate elenă. În ceea ce privește situația turcilor din orașul Smirna, Toynbee a afirmat că ei au trăit în ceea ce poate fi
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
numai că nu erau împiedicate de armata elenă, dar se bucurau de sprijinul direct al forțelor regulate elene. Arnold J. Toynbee afirma că a obținut dovezi clare că grecii s-au dedat la atrocități în toate regiunile le ocupase armate elenă. În ceea ce privește situația turcilor din orașul Smirna, Toynbee a afirmat că ei au trăit în ceea ce poate fi numit fără exagerare un „regim al terorii”. Există mărturii care atestă faputl că armata elenă a practicat politica „pământului pârjolit” în timpul fazei finale
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
la atrocități în toate regiunile le ocupase armate elenă. În ceea ce privește situația turcilor din orașul Smirna, Toynbee a afirmat că ei au trăit în ceea ce poate fi numit fără exagerare un „regim al terorii”. Există mărturii care atestă faputl că armata elenă a practicat politica „pământului pârjolit” în timpul fazei finale a războiului, în timpul retragerii din Anatolia. Printre aceștia se află și istoricul specializat în Orientul Mijlociu, Sydney Nettleton Fisher, care afirmă într-un dintre lucrările sale că armata elenă în retragere a urmărit
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
atestă faputl că armata elenă a practicat politica „pământului pârjolit” în timpul fazei finale a războiului, în timpul retragerii din Anatolia. Printre aceștia se află și istoricul specializat în Orientul Mijlociu, Sydney Nettleton Fisher, care afirmă într-un dintre lucrările sale că armata elenă în retragere a urmărit aplicarea politicii pământului pârjolit și a comis întreaga gamă de crime care poate fi închipuită împotriva sătenilor turci lipsiți de apărare care s-au aflat pe drumul de retragere. James Loder Park, viceconsului SUA la Constantinopole
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
fost incendiate pe 25 februarie 1922. Ziarul american "Atlanta Observer" scria că „Mirosul trupurilor arzând ale femeior și copiilor din Pontus ... vine ca o un semnal de alarmă a ceea ce îi așteaptă pe creștinii din Asia Minor după retragerea armatei elene”. În primele luni ale anului 1922, forțele kemaliste au ucis în drumul lor 10.000 de greci, după cum afirma "Belfast News Letter". Turcii au continuat să practice sclavia, răpind femei și copii pentru haremurile lor. S-a înregistrat de asemenea
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și ajutor umanitar să îi ajute pe civilii greci ale căror case fuseseră incendiate, autoritățile preferând să îi lase pe acești oameni să moară, în ciuda cantității mare de ajutoare disponibilă. "Christian Science Monitor" scria că „Turcii încearcă să extermine populația elenă cu mai multă energie decât cea exercitată împotriva armenilor în 1915” . În anul 2002, guvernatorul de origine maghiară al New Yorkului, George Pataki , declara că grecii din Asia Mică au îndurat o cruzime incomensurabilă în timpul guvernării turce prin campanii sistematice
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și satelor grecești și uciderea a sute de mii de civili din regiunile în care grecii compuneau majoritatea, precum țărmul Mării Negre, Pontusul și regiunile din jurul Smyrnei; supraviețuitorii au fost exilați din Turcia și trăiesc în zilele noastre în întreaga diasporă elenă. O bună parte a populație elene a fost forțată să-și părăsească pământurile strămoșești din Ionia, Pontus și Tracia Răsăriteană în perioada 1914 - 1922. Acești refugiați și americanii de origine elenă-anatoliană nu au primit permisiunea să se reîntoarcă în Turcia
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
sute de mii de civili din regiunile în care grecii compuneau majoritatea, precum țărmul Mării Negre, Pontusul și regiunile din jurul Smyrnei; supraviețuitorii au fost exilați din Turcia și trăiesc în zilele noastre în întreaga diasporă elenă. O bună parte a populație elene a fost forțată să-și părăsească pământurile strămoșești din Ionia, Pontus și Tracia Răsăriteană în perioada 1914 - 1922. Acești refugiați și americanii de origine elenă-anatoliană nu au primit permisiunea să se reîntoarcă în Turcia după anul 1923 și semnarea Tratatului
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
în două tabere politice radical opuse, după ce Venizelos a organizat un stat separat în nordul Greciei și a reușit în cele din urmă, cu ajutorul Aliaților, să-l oblige pe rege să abdice. Efectele „Schismei Naționale” s-au resimțit în politica elenă până în deceniul al cincilea și a contribuit hotărâtor la eșecul campaniei din Anatolia din timpul războiului cu Turcia din 1919 - 1922, la prăbușirea celei de-a doua republici elene și la lovitura de stat care a adus la putere regimul
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
rege să abdice. Efectele „Schismei Naționale” s-au resimțit în politica elenă până în deceniul al cincilea și a contribuit hotărâtor la eșecul campaniei din Anatolia din timpul războiului cu Turcia din 1919 - 1922, la prăbușirea celei de-a doua republici elene și la lovitura de stat care a adus la putere regimul dictatorial al lui Ioannis Metaxas. Cauza principală a conflictului a fost disputa dintre premierul Venizelos și regele Constantin în chestiunea puterilor constituționale în stat. regele, în ciuda faptului că puterile
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
special la sfârșitul secolului al XIX-lea, perioadă în care scena politică a fost foarte instabilă. Reformiștii și liberalii au considerat amestecul monarhului în politică ca foarte primejdios. Atitudinea negativă a populației față de monarhie a fost întărită de înfrângerea armatei elene conduse de Constantin (pe atunci prinț moștenitor) în timpul războiului greco-turc din 1897. Dorința de reforme era împărtășită de numeroși ofițeri tineri ai armatei elene, care se simțiseră profund umiliți de înfrângerea din război, și care erau influențați de liberalismul vest-european
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
politică ca foarte primejdios. Atitudinea negativă a populației față de monarhie a fost întărită de înfrângerea armatei elene conduse de Constantin (pe atunci prinț moștenitor) în timpul războiului greco-turc din 1897. Dorința de reforme era împărtășită de numeroși ofițeri tineri ai armatei elene, care se simțiseră profund umiliți de înfrângerea din război, și care erau influențați de liberalismul vest-european. Pe 15 august 1909 a fost formată „Liga Militară”, după modelul Junilor Turci, care a emis o declarație din cazarma militară Goudi din Atena
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
demiterea prințului moștenitor din fruntea armatei. În scurtă vreme a devenit evident că liderii Ligii sunt incapabli să conducă țara. Ei au căutat un lider politic experimentat, preferabil un antimonarhist, care să nu fi fost legat de vechiul sistem politic elen. Persoana care a corespuns criteriilor de selecția a ofițerilor a fost Eleftherios Venizelos, un politician cretan remarcabil, care avusese conflicte cu regentul insulei, prințul George, confirmând prin acestea poziția antimonarhistă și liberală. Odată cu sosirea lui Venizelor, Liga a încetat să
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
avusese conflicte cu regentul insulei, prințul George, confirmând prin acestea poziția antimonarhistă și liberală. Odată cu sosirea lui Venizelor, Liga a încetat să mai aibă o poziție importantă pe scena publică, iar politicianul cretan a ajuns să domine rapid viața politică elenă. Guvernul condus de el a pus în practică o serie de reforme, prea multă vreme întârziate, inclusiv proclamarea unei noi constituții în 1911. El a stabilit însă o relație strânsă cu regele, a refuzat să transforme parlamentul într-o adunare
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
o serie de reforme, prea multă vreme întârziate, inclusiv proclamarea unei noi constituții în 1911. El a stabilit însă o relație strânsă cu regele, a refuzat să transforme parlamentul într-o adunare constituantă și chiar i-a reinstalat pe principii eleni în funcții de comandă în armată, prințul moștenitor Constantin primind funcția de Inspector general al armatei. Imediat după izbucnirea Războaielor Balcanice, Constantina a fost promovat din nou în funcția de comandant suprem, iar succesele armatei în cele două conflicte, în
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
inamicul să nu atace orașul-port de importanță strategică Thessaloniki. Temerile lui Vezizelos erau legate de intențiile evidente ale bulgarilor cu privire la cucerirea Monastirului, acțiune în vederea căreia concentraseră trupe importante. Punctul de vedere al lui Venizelor a fost cel corect, iar trupele elene au intrat în oraș cu doar câteva ore mai înaintea sosirii bulgarilor. Acest episod nu a fost făcut public la vreme lui, iar cei doi lideri, regele și primul ministru, amândoi bucurându-se de o mare popularitate, au fost considerați
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
episod nu a fost făcut public la vreme lui, iar cei doi lideri, regele și primul ministru, amândoi bucurându-se de o mare popularitate, au fost considerați un cuplu formidabil aflat în frunte statului grec. În momentul declanșării Primului Război Mondial, autoritățile elene au avut de alege între statutul de neutralitate și alierea cu Antanta. Alierea cu Puterile Centrale nu reprezenta o opțiune posibilă datorită amenințării care o reprezenta pentru țară marina britanică din Mediterana, cât și datorită faptului că inamicul tradițional al
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
Premierul a considerat că o astfel de ofertă este în avantajul Greciei și a încercat trecerea prin parlament al unei legi care să permită intrarea țării în război de partea britanicilor. Opoziția dură a regelui și a principalilor lideri militari eleni l-au forțat pe Venizelos să demisioneze din fucție. [[Image:Ελευθέριος Βενιζέλος.jpg|right|thumb|200px|Eleftherios Venizelos, premierul Greciei, a crezut că interesele Greciei cer intrarea în război de partea Aliaților]] Demisia lui Venizelos a provocat prima ruptură în
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
au forțat pe Venizelos să demisioneze din fucție. [[Image:Ελευθέριος Βενιζέλος.jpg|right|thumb|200px|Eleftherios Venizelos, premierul Greciei, a crezut că interesele Greciei cer intrarea în război de partea Aliaților]] Demisia lui Venizelos a provocat prima ruptură în societatea elenă și a provocat o luptă politică între rege și susținătorii lui pe de-o parte și sprijinitorii fostului premier, pe de alta, care a forțat convocarea alegerilor generale în 1915. Alegerile au fost câștigate de [[Partidul Liberal (Grecia)|Partidul Liberal
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
dedându-se la atacuri împotriva liberalilor și susținătorilor lui Venizelos din Atena și din zona înconjurătoare. Aceste violențe au culminat cu conflictul dintre Rezerviști și marinarii francezi. Ca urmare, Aliații au instituit [[blocadă|blocada navală]], au pus stăpânire pe flota elenă și au cerut dezarmarea forțelor regaliste și retragerea lor din [[Peloponez]]. Blocada a durat 106 zile, în care timp niciun fel de marfă nu a intrat sau nu au ieșit din porturile controlate de guvernul de la Atena. Blocada aliaților și-
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
al Greciei|Alexandru]]. Venizelos a preluat controlul guvernului și a militat pentru intrarea Greciei în război alături de Aliați. În iulie, Grecia a declarat în mod oficial război Puterilor Centrale. În timpul celor 18 luni de război care au urmat, 10 divizii elene au luptat alături de [[aliații din primul război mondial|forțelor aliate]] împotriva trupelor bulgare și germane din Macedonia și Bulgaria. În timpul luptelor, grecii au pierdut aproximativ 5.000 de militari. Intrarea în război și evenimentele care au determinat această decizie au
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
împotriva trupelor bulgare și germane din Macedonia și Bulgaria. În timpul luptelor, grecii au pierdut aproximativ 5.000 de militari. Intrarea în război și evenimentele care au determinat această decizie au dus la o fractură politică și socială adâncă în societatea elenă postbelică. Cele mai importante partide politice, liberalii lui Venizelos și regaliștii, implicați în perioada antebelică într-o luptă politică acerbă, au ajus după război să se urască cu patimă. Ambele tabere considerau acțiunile celeilalte în timpul [[primul război mondial|Primului Război Mondial]] ca
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
perioada antebelică într-o luptă politică acerbă, au ajus după război să se urască cu patimă. Ambele tabere considerau acțiunile celeilalte în timpul [[primul război mondial|Primului Război Mondial]] ca fiind nelegitime și trădătoare. Această dușmănie s-a răspândit inevitabil în întreaga societate elenă, fiind unul dintre factorii care au dus la [[Războiul greco-turc (1919-1922)|dezastrul din Asia Mică]] din timpul [[Războiul greco-turc (1919-1922)|războiului greco-turc din 1919-1922]] și a favorizat atmosfera de nesupunere politică și militară din [[perioada interbelică]]. a fost una dintre
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
la [[Războiul greco-turc (1919-1922)|dezastrul din Asia Mică]] din timpul [[Războiul greco-turc (1919-1922)|războiului greco-turc din 1919-1922]] și a favorizat atmosfera de nesupunere politică și militară din [[perioada interbelică]]. a fost una dintre principalele cauze ale fondării [[A doua Republică Elenă]], a colapsului acesteia și a instaurării [[Regimul Metaxas|regimului dictatorial]] al lui [[Ioannis Metaxas]] în 1936. Dușmănia dintre regaliști și liberali s-a răspândit și în rândul diasporei elene, comunitățile elene din străinătate, organizate de multe ori în parohii ortodoxe
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
a fost una dintre principalele cauze ale fondării [[A doua Republică Elenă]], a colapsului acesteia și a instaurării [[Regimul Metaxas|regimului dictatorial]] al lui [[Ioannis Metaxas]] în 1936. Dușmănia dintre regaliști și liberali s-a răspândit și în rândul diasporei elene, comunitățile elene din străinătate, organizate de multe ori în parohii ortodoxe concurente, favorizând una sau alta dintre partide. În unele cazuri, animozitatea și neîncrederea dintre parohii a supraviețuit până în zile noastre, la mulți ani după ce neînțelegerile politice au dispărut. [[Categorie
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]