13,885 matches
-
dar în absența punctului de reper pierdut, se pierde sensul vieții. Persoana în cauză, intra într-o stare de protest și disperare. „De ce mi s-a întâmplat tocmai mie”, disperare agresivă (împotriva lui însuși sau a celorlalți), anumite stări de iluzie, vise și halucinații legate de obiectul dispariției. Pot apărea simptome psihosomatice, anxietate, panică, tulburări de somn, palpitații, uscăciunea gurii, neglijare personală și a celor din jur, a celorlalți membri ai familiei. Persoana este cuprinsă de sentimentul că înnebunește, de revelația
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
teme sau aspecte legate de trauma suferită; 2. vise supărătoare cu privire la eveniment. în cazul copiilor, pot fi vise înfricoșătoare, fără un conținut recognoscibil; 3. acționează și simte de parcă evenimentul traumatic s-ar petrece din nou (un sentiment al retrăirii experienței, iluzii, halucinații și episoade de flashback disociativ, inclusiv episoade de acest fel care apar la trezire sau în situații de intoxicare. Copiii pot avea gesturi specifice traumei; 4. tulburare psihologică intensă la expunerea la aspecte ce simbolizează sau se aseamănă cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prin mai multe peisaje literare. Ei își schimbă felul în care fac literatură, modul de a o fabrica. A fi contemporan cu începuturile unei literaturi e o șansă - rară - de a ocupa o poziție în afara cadrului invizibil de convenții și "iluzii" care condiționează practicile literare. Scriitorii stau în fața literaturilor așa cum Josef K. stă în fața castelului Legii: contemplând edificiul în întregul său, și percepându-i "intrările". Numai exilatul mai are acest privilegiu, pentru că singurele momente în care o literatură se arată sunt
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
înțelege ca un îndemn la "risipă" de atenție, propriu unei culturi mici. Mai mult decât în marile culturi, într-o societate necultivată, cu grad ridicat de analfabetism, cu un public neformat e necesară desfășurarea unor ample ritualuri de consacrare. În Iluziile literaturii române 89, Eugen Negrici observa rolul disproporționat pe care "fabrica de sfinți" l-a jucat în perioada de formare a culturii literare române: existența unei mitologii a capodoperei, numeroasele forme de adulare a protagoniștilor literari, abundența de clișee elogiative
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
multiplicării unei individualități, e sugestia că în spatele creației s-ar găsi un soi de program, imperativul unei necesități istorice, execuția inevitabilă a unei legi secrete, ocuparea obligatorie a unei poziții predeterminate. Or, în opere noi căutăm omul, animați de o iluzie a singularității radicale, imprevizibile și evenimențiale. Reducerea lui Cărtărescu la o simplă funcție istorică, iată ce e dificil de acceptat. Putem reveni acum la Heliade Rădulescu și la problemele literaturii române pe care încearcă să le rezolve cu ajutorul pluralului. Există
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sărăcie și bogăție e numai provizorie și în mod hotărât reversibilă. Avem aici, concentrat, întregul univers al acestei forme de calificare a unei averi naționale, care a entuziasmat culturile emergente în secolul al XIX-lea: câteva tipologii ale descoperirii, o iluzie a bogăției ascunse și o anxietate în fața naturii echivoce a obiectului prețios. Și oricât ni s-ar părea astăzi de riscant, când eșafodajul fragil de gesturi și de autoiluzionări a fost expus, trebuie să înțelegem măsura în care i-a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
O! Să nu facem această presupunere, inima voastră ar suferi prea mult!49. Franța e România și România e Franța, așa s-ar traduce simplu fantezia acestei promovări culturale în centrul literaturii mondiale. În privința poeziei populare, e vorba de o iluzie a transparenței totale. În Légendes démocratiques, Jules Michelet publică integral câteva piese folclorice românești încercând să arate că se pot înțelege în absența traducerii sau cu o traducere foarte simplă. Ca demonstrație, el amestecă versuri românești cu versuri în franceză
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a aspirațiilor folclorului. Ea promitea, pe o bază științifică, să transforme întreaga suprafață a țării în resursă patrimonială și traducea în modul cel mai propriu fantasma care îi condusese pe întemeietorii culturii naționale, a unui pământ ca rezervor de "bogăție". Iluzia pe care arheologia o întreținea era aceea a unei "averi" împrăștiate uniform pe teritoriul patriei și aflate la îndemâna oricui. Cezar Bolliac, care de fiecare dată când descoperă obiectele arhaice exagerează unicitatea și raritatea lor, compară vestigiile găsite pe teritoriul României
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
emancipa de contexte și chiar de unitatea operei. În miezul imaginației care îi ajută pe oamenii timpului să își reprezinte literatura stă o încredere în disponibilitatea literaturii de a se exprima prin tranșe de materie decupate și eliberate de orice iluzie a corpului integrator. Trebuie să înțelegem bine scopul acestui efort de figurare: nu e vorba doar despre posibilitatea de a percepe literatura fragmentar, așa cum simțul comun operează cu citate și bucăți din opere pentru a indica forța întregului; așa cum se
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
naționale românești, 1831-1878, Editura A '92, Iași, 1999. Murray, Penelope (ed.), Genius: The History of an Idea, Blackwell, Oxford, 1989. Negri, Antonio, Michael Hardt, Multitude, War and Democracy in the Age of Empire, The Penguin Press, New-York, 2004. Negrici, Eugen, Iluziile literaturii române, Cartea Românească, București, 2008. Neumann, Victor, Armin Heinen (eds.), Istoria României prin concepte: perspective alternative asupra limbajelor social-politice, Polirom, Iași, 2010. Nietzsche, Jane Chance, The Genius Figure in Antiquity and the Middle Ages, Columbia University Press, New York, 1975
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Thorstein Veblen, eseul lui Marcel Mauss despre dar sau considerațiile lui Pierre Bourdieu despre capitalul simbolic. 88 Schaeffer, L'Expérience esthétique, capitolul " La théorie de la signalisation coûteuse: le modèle réductionniste" § 4653. 89 Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Cartea Românească, București, 2008, pp. 27-116 (capitolul " Nevoia de repere stabile. Pioșenia globală. Postura statornic admirativă"). 90 Mă refer aici la trei momente istorice, în care scriitori cu instrumente și cu obiective diferite au propus modele de lectură
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
molipsești de sictirul locului, și șterge-o!“. Sugestia e clară, de o trasparentă și, mai ales, eficientă mizantropie. Mai toate figurile din roman se lasă reduse la câteva linii Privirea îndreptată de autoare către lumea din jur este lipsită de iluzii, iscoditoare și „rea“. Universul apare făcut din cârpeli, ziare vechi, mizerie. Oamenii sunt caricaturi, trădând la fiecare mișcare sforile păpușerești, denunțându-se singuri ca impostori ai propriei lor condiții. Exagerarea e un semnal al vacuității interioare, și, într-adevăr, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
participanți: ești sigur că știi care-i treaba cu protestul ăsta? Poate nu, poate da. Până una alta, se mișcă ceva. Magnetul e adrenalina, materializarea convingerilor, nevoia de a te identifica cu ceva, spiritul de „echipă“ etcetera. Fiecare însă cu iluzia lui că poate scutura lumea. Adevărul e că m-aș fi dus și eu, păcătoasa. Rage against Kafka În schimb, se întâmplă altceva: devin aproape infractor pe teritoriu german, și nu pentru că urmează să protestez împotriva Summitului G8, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
către lumina neconoscutului! Doar lumina, lumina acestui sat din Palos, în regiunea marină a Huelvei, a putut să-i inspire pe navigatorii de altădată să se lase duși de valurile atlantice". Pentru un Giorgios Krommidas, Itaca nu este decât o iluzie. În romanul său Itaca, apărut în 2000, scriitorul prezintă autobiografia lui Kimon venit dintr-o Grecie sfâșiată de războiul civil pentru a lucra într-o uzină în Germania. Într-un bar, el joacă și într-o zi câștigă o sumă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
umană, porțile sunt deschise trivializării 197 și burlescului. În anii 1720, Ludvig Holberg compune cu o mare vână comică Ulise din Itaca unde îi parodiază pe eroii homerici. Itaca lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu Nașterea Odiseii (1930, publicată în 1938), scriitorul alterează legenda. Ulise este aici un marinar fricos 198, libertin 199 căruia îi este frică să se întoarcă în Itaca după o absență atât de îndelungată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-se în Itaca, Ulise va fi mare. Ulise nu-și mai aparține, Itaca îl devorează, existența lui fragmentată aparține celorlalți, înainte de a-i aparține sieși și cu multă silă se supune figurii arhetipale. Vassilis Vassilikos dă imaginea unei Itaci fără iluzii, devenită și ea un loc de simulacru. "Nimic, nu mai recunoștea nimic". Astfel debutează reîntoarcerea lui Ulise Kleanthis în Reîntoarcera în Itaca a lui Ulise Kleanthis.204. Incendiile pădurilor, construcțiile moderne și turistice au schimbat insula pe care el a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dispariția sinelui, la această dispariție a oricărei limite în sentimentul oceanic al renunțării absolute? Prin ce efect pervers, provenit din nu se știe ce nevroză, ospitalitatea devine un ideal mistic și sub pretextul de caritate creștină, mortificare ultimă într-o iluzie derizorie? Și totuși acest vis ne este descris, e drept cu oarecare ironie, de către Flaubert în Sfântul Iulian cel Primitor, arătându-l pe Sfântul Iulian primind, după ce a trecut prin multe aventuri, pe cel căruia îi este foame, îi este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dărui erosului. Această tragedie a distanței îl conduce la exil, pe pământ străin, departe de părinții săi. Povestea lui este aceea a unui exil reînnoit la nesfârșit"389. Dar distanța se află în interior și nu în exterior. Ea creează iluzii și face ca mama să fie luată drept o barză: Într-o seară de vară, la ceasul când ceața începe să dea lucrurilor contururi nedeslușite, aflându-se sub bolta din grădină, zări în fund două aripi albe care pluteau la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
există autonomie cucerită fără pedeapsă oedipiană și că nu ne debarasăm ușor de trecut. Maimuța Rotpeter din Raport pentru o Academie nu spune oare: "Cu libertatea omul se înșeală foarte adesea. Acolo unde libertatea trece drept sentimentul cel mai sublim, iluziile corespunzătoare sunt și cele mai mari"562. America, țara libertății va fi de asemenea țara marii iluzii, unde orice libertate pare pervertită prin esență. Problema ospitalității este o problemă de acomodare. A te acomoda înseamnă a te adapta la o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Raport pentru o Academie nu spune oare: "Cu libertatea omul se înșeală foarte adesea. Acolo unde libertatea trece drept sentimentul cel mai sublim, iluziile corespunzătoare sunt și cele mai mari"562. America, țara libertății va fi de asemenea țara marii iluzii, unde orice libertate pare pervertită prin esență. Problema ospitalității este o problemă de acomodare. A te acomoda înseamnă a te adapta la o situație nouă. Această dificultatea de a o face se traduce prin imagini de acomodare optică; privirea și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
indici ne lasă să prevedem un sfârșit tragic pentru erou. Sabia statuii Libertății ar putea fi desigur avertismentul unei morți care l-ar aștepta pe Karl Rossmann. Povestea centrală a Therezei este și ea semnificativă pentru o experiență americană fără iluzii. Celelalte povestiri ale lui Kafka scrise în aceeași epocă 570 ne lasă să ne gândim la o soluție fatală și a cărei logică este înscrisă în toate secvențele structurii romanești. În parcursul său picaresc Karl Rossmann termină întotdeauna prin a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a conchide: "Când compar cazul, nu spun deloc că sunt asemănătoare, între ele este legătura dintre alb și negru, iar albul este Frieda ]...] de aceea sunt, cu siguranță, cazuri fundamental diferite dar și analoage". În consecință asemănarea reiese din jocul iluziei, al unei iluzii nu numai involuntare, dar care poate să ascundă intenții machiavelice. Astfel, Sordini și Sortini nu sunt dubluri din întâmplare: "Numele său seamănă cu cel al lui Sordini, dacă nu ar fi această asemănare a numelor, nu l-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
compar cazul, nu spun deloc că sunt asemănătoare, între ele este legătura dintre alb și negru, iar albul este Frieda ]...] de aceea sunt, cu siguranță, cazuri fundamental diferite dar și analoage". În consecință asemănarea reiese din jocul iluziei, al unei iluzii nu numai involuntare, dar care poate să ascundă intenții machiavelice. Astfel, Sordini și Sortini nu sunt dubluri din întâmplare: "Numele său seamănă cu cel al lui Sordini, dacă nu ar fi această asemănare a numelor, nu l-ar cunoaște probabil
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un germanism de împrumut. K., arpentorul din Castelul cu toate că vorbește aceeași limbă ca și cei din comunitatea în care dorește să se integreze, descoperă că aceleași cuvinte nu au aceeași semnificație și că, de fapt, comunitatea de limbă este o iluzie. Povestirea despre înotătorul care, după ce a bătut recordul olimpic revine în orașul său natal este deosebit de instructivă și exemplară pentru această discordanță de ospitalitate. După discursul pronunțat în timpul unei recepții în cinstea sa, înotătorul răspunde concetățenilor: "Mai întâi trebuie să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și sănătoase. Critica junimistă nu invită, în nici un moment al ei, la replierea către un trecut nebulos al tradiției. „Letargia orientală“ de dinainte de 1830 nu poate fi alternativa la modernizare. Nu poate fi acceptată o perspectivă a modernizării întemeiată pe iluziile patriotice ale raționalismului politic. În lectura junimistă pe care o inaugurează Maiorescu, nu există soluțiipanaceu. Predilecția pentru exercițiul spiritului critic este inse parabilă de viziunea duratei lungi. Observațiile lui Alexandru Duțu în marginea reflecției maioresciene trimit la această dialectică a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]