15,241 matches
-
conflagrații mondiale. În 1931, în urma unui accident aviatic, se alesese cu ambele picioare amputate cel drept deasupra genunchiului, cel stâng la 15 centimetri sub genunchi. Purta două proteze de aluminiu o noutate la acea dată. La intrarea Angliei în război, insistă să fie reprimit în RAF, zboară ca pilot de vânătoare pe celebrul avion Spitfire, totalizând 22 de victorii aeriene confirmate. Pe 9 august 1941, deasupra Franței, după ce doborâse trei Messerschmitt-uri 109 germane, se vede nevoit să sară cu parașuta, pierzându
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
lectura Însemnărilor mele, cerându-mi permisiunea să Împrumute Ieșirea din lume și altei persoane. Victor Munteanu, În schimb, m-a luat imediat la trei păzește, reproșându-mi că n-am scris nimic de cenaclul și manifestările lui de la Avangarda XXII, insistând În mod special pe reușita festivalului de poezie. L-am liniștit imediat, Întrebându-l dacă acesta a avut loc În decembrie, când am Început eu jurnalul. N-a mai avut replică, dar a bombănit În continuare, conchizând că totul e
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Dostoievski, Aristotel, Beethoven, Socrate, Pitagora, uf, era un chin pentru mine să particip la aceste dispute verbale ale tatălui meu desfășurate de obicei la restaurantul Carpați, din centru, sau, vara, la grădina de pe malul Dunării, mă plictiseam de moarte (chiar dacă, insist, aveam și am un vocabular bogat, chiar dacă mă captivează poveștile...) și ajunsesem să nu-l sufăr deloc pe domnul Stamatiad, altfel o persoană respectabilă, și ajunsesem să-mi doresc să se mute din orășelul nostru, fiindcă în capul meu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dispus să mă lămurească. Rostește cu jumătate de voce: -Nimeni nu știe de ce visezi ceea ce visezi. Și nimeni nu-ți poate da asigurări dacă ceea ce visezi este real sau nu. Singur, tu singur trebuie să găsești un răspuns... Nu mai insist, îmi dau seama că n-am nici o șansă să scot mai mult de la condorul vorbitor. Ne luăm la revedere de la pasăre, lăsând-o să-și reia jocul acela care-o atrage atât de mult, mersul pe furtună, și facem cale-ntoarsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
CONTINUĂ A MUZICII “Nu ar trebui să te gândești la carieră. Mai întâi îndrăgostește-te de muzică.” Această cugetare a dirijorului britanic James Judd ne poate conduce la concluziile ce se desprind din comentariile prezentei relatări. Cred că trebuie să insist asupra sentimentului de frățietate și de comuniune profesională care observ că s-a conturat în mai multe colaborări de succes ale multor adevărați artiști cu suflet curat și lipsiți de orgolii, prezenți la această ediție. Evident că acest miracol se
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
În zilele premergătoare simpozionului, am cunoscut o distinsă doamnă, Elvira Opran, venită la Iași din California, SUA, să-și viziteze părinții, Ioan și Elisabeta Alexa, cu care eu mă cunoșteam destul de bine. Doamna Elvira Opran a fost cea care a insistat pentru prezența poetului Grigore Vieru, contribuind cu suma de 400.000 lei pentru transportul domniei-sale la Iași. Tot dumneaei a cumpărat pânză din care am făcut lozinci și am scris acele memorabile cuvinte „VĂ IUBESC POPOR ROMÂN!”, rostite de marele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de la Suceava, Mihai Vicol și cum eram unul lângă altul, știind că a scris mult de Ilie Ilașcu, i-am pus reportofonul la ureche să asculte bocetul mamei Natalia pe care îl înregistrasem în 2 octombrie 1998, la Taxobeni. A insistat foarte mult să-i dau o copie după casetă. Am acceptat, i-am dat și fotografii cu mama Natalia, făcute la cimitirul din Taxobeni în data de 13 marti 1999, i am povestit drama pe care o trăiește măicuța Natalia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
spre sensibilizarea și cunoașterea tragediei ce se petrece cu mama unui mare patriot al neamului nostru românesc. La 25 septembrie, la emisiunea „Focul din Vatră” Luminița Dumbrăveanu a difuzat înregistrări cu părintele Vasile Petrache și Natalia Ilașcu: „Iubiți ascultători, nu insist, însă vă rog și vă propun frumos, fiți atenți în fiecare sâmbătă la orele 21, ascultați programul „Focul din Vatră”, care este pentru românii de pretutindeni. Dumneavoastră o să aveți ocazia să vă luminați mintea și să vă înbogățiți conștiințele dvst
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fie coborâte toate bagajele sale. Ilie Ilașcu, cu soția Nina și cu cele două fiice, Olguța și Tania, aveau două valize mici cu rotile și mâner și patru cutii de carton, mici și ele. Acesta era tot bagajul. șeful vămii insistă, nevenindu-i a crede că au atât de puțin bagaj. Nu înțelegea și, ca el, mulți nu vor înțelege vreodată ce imensă bogăție poartă cu el patriotul Ilie Ilașcu bogăția sufletească, dragostea sa față de adevăr, de credință, de neam. Cum
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ieșire la mare?!“ „Niciuna“ - a răspuns Carlota și a izbucnit în plâns. Că era plânsul ei sau susurul izvoarelor ce se vărsau din Mexic direct în piscina din Florida, n-aveam cum să știu. Și nici nu era cazul să insist. „A existat, într-adevăr - a zis Carlota -, și o mătușă care, în afară de bijuterii și argintărie, nu mi-a lăsat nimic. Numai că nu m-am descurcat cu un geamantan. Tot cu camionul m-am chinuit.“ Simțind că discuția a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
opt ani, păstrez aceleași convingeri, ca în ziua în care am fost arestat. Deoarece nu-mi pot permite să capăt altă notă decât zece, am învățat cursul dumneavoastră pe de rost. Vă propun ca, în ceea ce mă privește, să nu insistați să-mi aflați convingerile. Vă rog respectuos să nu mă întrebați ce cred eu cu adevărat despre socialism, deoarece am să vă răspund că e un căcat și o crimă. Miopul a căscat mari ochii lui mititei, ne-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lucrat douăzeci de ani într-un teatru“, răspunde el. „Bine, bine, dar ce știi să faci?“ „Am liceul și trei ani de școală agricolă la Slobozia. Am fost și în Bulgaria cu autocarul“, zice el. „Totuși, ce știi să faci?“ insist eu. „Am trei copii - zice el - și o cumnată în Germania.“ „Să presupunem că te angajezi acum într-un teatru - îl întreb -, ce știi să faci?” „Ce se face în teatru“, răspunde el cu o undă de tăgadă profesională în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lipsea, un reper moral în absolut: „De exemplu, eu“. Gazda se grăbește să aducă tortul, fiindcă atmosfera e foarte încărcată, dar persoana pe care, la drept vorbind, n-o cunoaște nimeni și nici nu are o mutră care să binedispună, insistă să i se știe părerea despre cei murdăriți, despre românii „care și-au vândut conștiința regimului“. La petreceri, lumea zice vrute și nevrute. Contează momentul și tonul cu care rostești o nerozie. Unul care o face pe deșteptul poate să și amuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oftat gigantic din toți rărunchii. Poate că nomenclaturistul nu și-a dat seama că-l lustram. Nu conta. Ce a contat a fost faptul că am avut și eu un punct de vedere asupra situației. Drept pentru care vin și insist: dacă toți românii, deodată, într-un glas sau chiar într-un simplu behăit, lung și amenințător... Eu, care nu eram eu „Dumneata nu ești dumneata!“, mi-a spus vădit dezamăgit un domn a cărui poveste am aflat-o imediat. Vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a zis gaborului: „Lăsați-l, bre, pe ăsta micu’, că abia a început și el să se simtă bine“. Ca martor, așa a zis și Andrei C. la proces: „Ne simțeam bine“. „Dar știai că era marfă de furat?“, a insistat judecătorul, iar Andrei C. îl asculta și simțea că pe dinăuntru moare de râs. „Adică - ar fi vrut să spună Andrei C. - era mai bine acasă, cu mătăniile, cu pereții unui apartament infect nezugrăviți de douăzeci de ani, cu surorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lui Florinel F. Popescu -, dacă nu-i nici bâlbâit, nici sâsâit? Iar când îl spune pe r, parcă-i francez sadea.“ „L-am pus de zece ori să zică Beșiktaș Istanbul și el de zece ori a zis Beșitkaș - a insistat profesorul -, iar dacă nu crezi că asta e o problemă, pune-l să spună sculptor.“ „Ia zi, mă, sculptor“, l-a luat cu binișorul tatăl Popescu pe fiul Popescu, de îndată ce au ajuns acasă și nu avea cine să-l timoreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în mijlocul trotuarului, iar bețivul arată mereu cu mâna zicând: „Uite-i colo, la etajul șapte“, câțiva trecători se opresc și se uită și ei. „Lasă-ne, mă, nene, în pace!“, îi zice printre dinți unul dintre bărbații treji, însă bețivul insistă: „Uite-i, uite-i, acum sunt la opt!“. Bărbații care vor să scape de omul beat aduc a funcționari de bancă, iar curioșii se țin la distanță. Totuși, le urmăresc fiecare mișcare, fiind totodată atenți la evenimentele de la etajele șapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
respins. Aș spune mai degrabă că eram simpatizat. Și totuși ținut la distanță. Dar hai s-o luăm de la cauza cauzelor. Dumitale îți place să bei?“ Reporterul a răspuns că bea cu moderație. „Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sînge Îi curgea prin vene de Îți tăia răsuflarea. Ne-a vorbit despre trecutul splendid și despre mizeria În care se află acum, de nevoia urgentă de a-i educa pe indieni, ca un prim pas spre reabilitarea totală. A insistat că singura metodă de a diminua efectele soporifice ale frunzelor de coca și a băuturii era creșterea imediată a nivelului economic al famililor indiene. A vorbit despre cultivarea unei Înțelegeri mai exacte și mai complete a poporului quechua, pentru ca fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
imposibil să Îi Înapoiem suma de bani etc., Însă pînă la urmă acceptăm oferta. După prima băutură, eu refuz cu fermitate să mai accept Încă una, iar Alberto se uită aiurea la mine. Gazda noastră devine un pic agitată și insistă, dar eu refuz, fără să explic de ce. Omul tot Întreabă, pînă cînd Îi spun, plin de jenă, că obiceiul nostru În Argentina este să mîncăm În timp ce bem. CÎt de mult mîncăm depinde de felul În care apreciem fața candidatului. Una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
reușit să ajungem la CNSAS și să parcurgem cele 9 volume din dosarul 197/1 privind procesul de „Spionaj în favoarea Vaticanului” a celor 13 inculpați din care am putut extrage date certe, indubitabile, de care nu dispuneam inițial. Nu am insistat prea mult asupra întregului proces, deoarece cred că se va găsi un istoric inimos care să studieze acest dosar în care au fost implicați adevărați martiri și mărturisitori ai credinței. Un prim pas a fost făcut deja de către Asociația Juriștilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Moldova și Transilvania. În Moldova se află din vechime ramura minor-conventuală, iar după 22 decembrie 1989 există și ramura fraților capucini. Astăzi toți frații conventuali, preoți și laici, sunt cetățeni români, de origine etnică română, cu limba română uzual vorbită. Insist asupra calității de „românitate” pentru că din păcate în România mai persistă concepția, depășită pe plan mondial, jignitoare pentru noi și periculoasă pe plan socio-politic că cine nu este creștin ortodox nu este român autentic sau deplin. E adevărat că primii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îi spuse: — Meriți moartea! Dar, pentru că ești Benvenuto Cellini, te iert!“ și, pentru că eu eram eu, domnul Totoiu mă iertă la rândul său. Asupra importanței pe care limba franceză și istoria au avut-o în viața mea nu trebuie să insist. În timpul războiului, în chip cu totul miraculos, am intrat la Liceul Francez din București, a cărui taxă trimestrială echivala cu venitul Tatei pe o lună de zile. și tot ca Mihai, care din pasiunea lui pentru muzică reușise să intre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu cât se simțea el însuși în primejdie, fără să fi avut nici o vină - zicea el - și pentru că eu personal nu făceam nimic pentru a-l apăra. (Cum oare?!) Îi era frică, iar frica îl făcea meschin. Dar să nu insist... Eu m-am prefăcut că plouă, dar în realitate toată treaba aceasta mă plictisea într-o măsură destul de mare. Ceea ce mă enerva mai mult nu era ce spunea, ci faptul că o spunea tocmai el. Mi se părea jalnic, și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
observat-o și Dumneavoastră, căci până la urmă ghiceam din felul în care mă priveați ceva care s-ar putea traduce cam astfel în cuvinte: „Aha! Așadar, acest tânăr domn dorește să rămână până la urmă un incognito! Bine, bine, să nu insistăm. și cu toate acestea, părerea mea este că acest incognito moral ascunde un lucru foarte dubios, foarte dubios!“ Cred că nu mă înșel și că cel puțin o dată ați gândit în felul acesta. și pe bună dreptate, căci ascundeam cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]