13,185 matches
-
de termeni fundamentali referitori la cult: caerimonia, cultus, fermentum (cf. apophoretum), dies festus, hostia, immolatio, meritum, observatio, offerre, operari, placare, pompa, pontifex, purgatio, religio, ritus, rite, sacerdos, sacramentum, sacrificium, templum, vitium (sine vitio). Un studiu de acum destul de Îndelungat și intens al liturgiei creștinismului de la Începuturi a evidențiat analogii importante cu religia romană și a explicat cât de profunde i-au fost efectele (Dölger, 1929, pp. 236-240; 1930, pp. 190-241; 1940; Kirsch, 1924; Peterson, 1959, pp. 97-106). 2. Un inventar al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consul sub Nero (55/56), nu a Îndeplinit nici unul dintre marile oficii sacerdotale ale cetății Roma. El reprezintă cu o autonomie absolută o linie „neostoică”. Critica pe care o aduce religiei este radicală, religiozitatea lui filozofică este morală, subtilă și intensă: a trăi În prezent, a trăi pentru noi Înșine; Zeul e bun și nu poate să vrea răul; pe Zeuxe "Zeu" Îl venerează cel care Îl cunoaște; În „religia sa lăuntrică” (animi religio), Înțeleptul nu se Îndreaptă către o mulțime
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Penatibus et magnis dis („cu fiul meu și cu soții, Penații și zeii cei falnici”, Eneida, 3, 12)2. Titlul „zei mari” se referă deci la divinitățile din Samotrace (theòi megàloi). Numele menționate de Macrobius arată cât a fost de intensă discuția despre Penații romani, discuție ce a durat o jumătate de mileniu: Nigidius Figulus (Despre zei, cartea a XIX-a), Cornelius Labeo și Hyginus (amândoi au scris Despre Penațixe "Penați"), Cassius Hemina, istoriograful, și, firește, Varro. Nu am epuizat nicidecum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
venit În contactul cel mai direct cu acest element. Într-adevăr, cea dintâi și cea mai evidentă urmare a expedițiilor lui Alexandru cel Mare, odată cu crearea unui imens imperiu supranațional și succesiva instalare a regatelor eleniste, a fost instaurarea unei intense mobilități a populațiilor, care, În primă instanță, avea scopuri militare și comerciale (Rostovzev, 1941), dar simultan reprezenta și un vehicul de schimburi culturale de rază largă și o sursă de transformări profunde chiar și la nivel religios. Între popoarele bazinului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asociații de tip socioeconomic, profesional și religios care se Înmulțesc În această perioadă (sșnodoi, thìasoi, èranoi), adesea conciliind Într-o unică perspectivă toată gama intereselor evocate (Foucart, 1873). Participarea la un cult ezoterico-inițiatic satisface exigența unei experiențe religioase personale și intense modulate pe istoria divină exemplară, care este evocată și actualizată ritual, astfel Încât să-i ofere credinciosului „buna speranță” că va putea obține și el binefaceri pentru viața prezentă și, În mod verosimil, și pentru viața viitoare. O faimoasă formulă invocată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înfierați de sentința platonică (Republica, II, 363e-366b) - vede ivindu-se numeroase personalități de profeți rostitori de oracole și taumaturgi care integrează sub diferite forme tipologia „omului divin” (Bieler, 1967). Este vorba despre figura „Înțeleptului” În stare să stabilească un contact intens și personal cu nivelul divin și să facă să se reverse asupra omului obișnuit efectele binefăcătoare ale unui astfel de raport, așezându-se ca mijlocitor, câteodată cu asumarea unor conotații demonice, Între lumea divină și umană. În unele cazuri, facultățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Porphyrios Împotriva creștinilor și Încercarea lui de a propune, În tratatul Despre abstinență, o formă purificată a cultului tradițional, cu refuzul, din partea Înțeleptului, a sacrificiului sângeros și parțiala lui justificare ca practică „politică”, adică activitate proprie comunităților citadine. Este cunoscută intensa acțiune anticreștină a Împăratului Iulian, cu tentativa paralelă de restaurare a practicilor religioase păgâne, supuse, alături de fundamentele mitice legate de ele, unui proces de reinterpretare substanțială În lumina unor principii ale spiritualismului platonic (Imn către Regele Soarexe "Soare", Imn către
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce implică solidaritatea și conaturalitatea diferitelor elemente. Un pasaj din lucrarea Despre arta hieratică exprimă viu această noțiune, centru motor al misticii lui Proclus, În care tensiunile cele mai religioase ale tradiției neoplatonice Își găsesc una dintre expresiile cele mai intense și originale: Adepții științei hieratice iau ca punct de plecare lucrurile aparente și „simpatiile” pe care ele le manifestă reciproc și cu puterile nevăzute ș...ț. De fapt, Într-adevăr, orice lucru se roagă conform rangului pe care Îl ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la sfârșitul celui de al zecelea, al unsprezecelea, respectiv al doisprezecelea mileniu (cf. infra, subcapitolul 2.4). Credinciosul zoroastrian, de la inițierea sa, la vârsta de șapte sau cincisprezece ani (Duchesne-Guillemin, 1965), până la moarte, trăiește o existență ritmată de un ritualism intens, periodic și zilnic (liturgia focului, a apei, a haomei, rugăciuni, penitențe și practici purificatorii etc.), reglementată de o morală rigidă, fondată pe principiul „gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune” și finalizată prin păstrarea respectului pentru viață și a luptei Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1963), care Îndreaptă ființa vie spre desăvârșirea propriului sfârșit individual (khw¶șk³rșh). După moarte, urvan poate urca În sferele celeste până la Luminile Infinite (În avestică, anagra raoåah; În limba pahlavi, anagr r½șnșh) pe cele trei trepte alcătuite din lumini din ce În ce mai intense și mai strălucitoare: stelele, care corespund „gândurilor bune” (În avestică, humata; În limba pahlavi, humat); luna, care corespunde „cuvintelor bune” (În avestică, h¿khta; În limba pahlavi, h¿kht); soarele, care reprezintă „faptele bune” (În avestică, hvarșta; În limba pahlavi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spadă și o șa) nu implică neapărat ideea că aceasta ar fi fost o divinitate propriu-zis războinică, ci ține mai mult de situația triburilor slave, care fiind ținta unor mari presiuni militare, mai ales din partea occidentului, practicau o „exploatare” militară intensă a zeilor lor. În plus, trebuie ținut cont de faptul că, În timp ce Svaroic¹ purta efectiv coif și arme, Svantovitúxe "Svantovitu^" nu poartă nimic de acest fel, iar armele sunt doar plasate În preajma statuii sale. 4. Tripartitism slav?tc "4. Tripartitism
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a pictorului Anton Chladek), i-au asigurat o educație îngrijită. El își trece, după o perioadă de secretariat în biroul tatălui său, doctoratul în științe juridice cu teza Asigurarea asupra vieții (1930). În paralel, are o activitate publicistică și literară intensă. Este redactor la „Timpul”, „Era nouă”, „Bilete de papagal”, „Poporul”, „Timpul familiei”. Colaborează la „Sburătorul”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, precum și la publicații de specialitate ca „Revista avocaților” sau „Jurnalul avocaților”. A mai semnat Alexis Bihoreanu, V. Iru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
intruzive: „fie un profil p, individul i este intruziv în p dacă nu este indiferent privind Di (perechea de alternative pe care este i decisiv), și pentru anumiți j, opoziția sa față de preferința lui j asupra lui Dj este mai intensă pozițional decât propria preferință asupra lui Di. Individul i este liberal în p dacă nu este intruziv în p. Un profil p este liberal dacă fiecare persoană este liberală în p.” [Blau, 1975, p. 398]. Pornind de la aceste două definiții
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1974). footnote>. 4.3.* Soluția Blau [d.4.3.1*] Intensitate pozițională: Dacă o persoană i preferă pe 1a lui 2a , pe 2a lui 3a , și pe 3a lui 4a , atunci preferința lui i între 1a și 4a este mai intensă pozițional decât preferința lui i între 1a și 2a . [d.4.3.2*] Preferințe intruzive: Fie un profil p, individul i este intruziv în p dacă nu este indiferent privind alternativele pe care el este decisiv și, pentru anumiți j
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
intruziv în p dacă nu este indiferent privind alternativele pe care el este decisiv și, pentru anumiți j, opoziția sa (preferința strictă opusă preferinței stricte a celuilalt) față de preferința lui j asupra alternativelor pe care j este decisiv, este mai intensă pozițional decât propria preferință între alternativele pe care el este decisiv. Individul i este liberal în p dacă nu este intruziv în p. Un profil p este liberal dacă fiecare persoană este liberală în p. [d.4.3.3*] Condiția
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rezervei de apă freatică, o parte din ploile lunilor de vară se pierde prin evaporare sau este absorbită de plante. Seceta din timpul iernii sau din timpul celorlalte anotimpuri combinată cu cererea din ce în ce mai mare de apă și exploatarea tot mai intensă a apelor freatice au coborât nivelul pânzei de apă freatică. Ecologiștii au arătat că o dată utilizată, apa nu mai poate fi înlocuită iar fântânile vor seca. În locurile în care apa freatică apare la suprafață, apa se ridică formând lacuri
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
stăpînirea noului stat centralizat maghiar. Episcopul Andrei Șaguna, liderul spiritual al românilor, i-a îndemnat la rezistență pasivă. Dar tinerii români nu voiau să trăiască așa cum trăiseră părinții lor. Dată fiind campania în plină desfășurare de maghiarizare forțată tot mai intensă, ei au apelat la un vechi remediu: s-au adresat împăratului, rugîndu-l să-i ajute, dar acesta nu era în măsură să le țină piept partenerilor săi. "Memorandiștii" (numiți astfel pentru că înaintaseră împăratului un memorandum în care își expuneau plîngerile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1944. Până atunci Însă, conflictul militar Îi afectase destul de mult, mai Întâi prin seriile de bombardamente organizate de Aliați, apoi prin apropierea simultană a trupelor aliate, deopotrivă dinspre est și vest. Abia În ultimul an de război, În timpul scurtei și intensei campanii spre vest a Uniunii Sovietice, a avut loc cea mai gravă distrugere fizică. În ochii contemporanilor, impactul războiului nu se măsura În termeni de profit și pierdere industrială, nici În funcție de valoarea netă a bunurilor naționale În 1945 față de 1938
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Japonia și Statele Unite) și-au mărit toate stocul de mașini-unelte În acei ani. În Italia, numai industria aeronautică și cea de construcții navale au fost serios afectate. Firmele constructoare de mașini situate În Nord (departe de confruntările cele mai intense din timpul campaniei din Italia) au prosperat - ca și În primul război mondial -, investițiile și productivitatea din timpul conflagrației compensând din plin eventualele pierderi. Industria constructoare de mașini din viitoarea RFG și-a pierdut În război doar 6,5% din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au avut bănci afiliate la care să apeleze pentru investiții și Împrumuturi, În manieră germană. Spre deosebire de Fiat În Italia sau Renault În Franța, ele nu s-au putut baza nici pe stat pentru a compensa impedimentul. Totuși, sub presiune politică intensă de la Londra, ei au construit fabrici și centre de distribuție În zone neavantajoase din țară - pentru a se conforma politicii regionale oficiale și a satisface politicienii și sindicatele locale. Chiar și după ce această strategie economic irațională a fost abandonată, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acțiunilor umane, deci măsurile politice care provoacă suferințe reale astăzi În numele unor ipotetice beneficii de mâine nu pot fi justificate. Arta cere sacrificii. Dar nu poți clădi societatea ideală sacrificând oamenii. Retrospectiv, pare o concluzie destul de banală după deceniile de intensă dezbatere teoretică și politică, dar tocmai din acest motiv ea ilustrează amploarea transformării. În filmul Noaptea mea cu Maud, conte moral de Eric Rohmer din 1969, un filosof comunist și unul catolic argumentează Îndelung despre două pariuri concurente: cel pascalian
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
divizate din Europa de Vest - are legătură mai mult cu geografia decât cu economia, deși cele două sunt strâns legate. Dacă Flandra și Scoția au rămas până la urmă În Belgia, respectiv În Marea Britanie nu e fiindcă sentimentele lor naționale erau mai puțin intense decât cele reapărute În țările foste comuniste. Dimpotrivă: dorința de autoguvernare era net mai pronunțată În Catalonia, să zicem, decât În Boemia, iar prăpastia dintre flamanzi și valoni mai mare decât cea dintre cehi și slovaci sau chiar dintre sârbi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Maastricht (1992) și apoi Tratatul de la Amsterdam (1997) au propulsat membrii Uniunii În aranjamente instituționale și financiare cu adevărat noi, iar acestea erau rezultatele directe ale unor circumstanțe exterioare radical diferite. La Maastricht, atenția publicului a fost captată de acordul intens mediatizat pentru adoptarea monedei comune europene. Francezii, speriați de unificarea Germaniei, s-au asigurat că Republica Federală este ancorată În „Vest” prin două procedee: autoritățile de la Bonn renunțau la marca germană pentru o monedă europeană unică - euro -, iar statul german
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
datorită dimensiunii și importanței ei. și invers: Slovacia a fost „surghiunită” În al doilea val În replică la stagnarea și corupția aduse de guvernul autoritar al lui Mečiar - ca exemplu și avertisment pentru alții. Au urmat cinci ani de negocieri intense și uneori acrimonioase. „Bruxelles-ul” s-a aplecat asupra capitalelor țărilor candidate și le-a copleșit cu experți, recomandări, exemple, programe și instrucțiuni, În Încercarea de a le ridica instituțiile, legile, regulamentele, practicile și administrația civilă la un nivel minim
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ronului și Languedoc (La Provincia, Provența). Ei au întemeiat noi centre de comerț, dintre care două, mai importante, situate în regiunea Béziers (Julia Biterrae), sunt Portus Veneris (Port Vendres) și Narbo Martius (Narbonne), în vremea respectivă porturi cu activitate foarte intensă, pe care le traversa Via Domitia legând Imperiul Roman de Spania. Narbonne a devenit "capitala" regiunii, care din acest motiv era denumită "Narbonnaise". Metropola regională făcea comerț cu Aquitania și, prin culoarul Ronului, îi oferea provinciei o nouă piață spre
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]