14,670 matches
-
Oswald Arnold Gottfried Spengler (n. 29 mai 1880 — d. 8 mai 1936) a fost un filozof idealist (reprezentant al antiintelectualismului) și istoric german, preocupat însă și de matematică, știință și artă. Opera sa cea mai cunoscută este "Declinul Occidentului", publicată în 1918-1922, în care iși elaborează concepția metafizică asupra evoluției ciclice a civilizațiilor. s-a născut în 1880, în Blankenburg, într-o familie conservatoare, mic burgheză. La vârsta
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
civilizațiilor. s-a născut în 1880, în Blankenburg, într-o familie conservatoare, mic burgheză. La vârsta de zece ani s-a mutat împreună cu familia la Halle, unde a avut parte de o educație clasică în timpul liceului. A studiat greaca, latina, matematica și științele naturale, cultivându-și în același timp afinitatea pentru poezie, dramă și muzică. După moartea tatălui, în 1901, Spengler a frecventat mai multe universități (Munchen, Berlin, Halle) urmând diverse cursuri de istorie, filosofie, matematică, științele naturii, limbi clasice, muzică
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
liceului. A studiat greaca, latina, matematica și științele naturale, cultivându-și în același timp afinitatea pentru poezie, dramă și muzică. După moartea tatălui, în 1901, Spengler a frecventat mai multe universități (Munchen, Berlin, Halle) urmând diverse cursuri de istorie, filosofie, matematică, științele naturii, limbi clasice, muzică. În 1904 și-a încheiat studiile, cu o teză despre Heraclit, iar în 1905 a suferit o cădere nervoasă. O scurtă perioadă de timp a fost profesor la Saarbrucken și la Dusseldorf, iar între 1908
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
despre Heraclit, iar în 1905 a suferit o cădere nervoasă. O scurtă perioadă de timp a fost profesor la Saarbrucken și la Dusseldorf, iar între 1908 și 1911 a fost profesor la un gimnaziu din Hamburg, unde a predat istorie, matematică și științele naturii. După moartea mamei sale, în 1911, s-a mutat în München, unde a trăit până la sfârșitul vieții sale, în 1936. Spengler și-a petrecut ultimii ani din viață la München ascultând Beethoven și citind Molière și Shakespeare
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
schimb consideră că muzica nu este altceva decât un lux. La fel ca și mâncarea bună sau băutură bună, nu poate decât să creeze o senzație de plăcere. Teoria muzicală la vechii greci era foarte avansată, descoperirile din domeniul acusticii, matematicii și filosofiei slujind evoluția gândirii teoretice a muzicii. Totalitatea sunetelor indicate de teorie ca fiind folosibile alcătuiesc o "scară diatonica" coborâtoare de două octave și cuprinde patru tetracorduri, denumite după locul pe care îl ocupă în scară generală: a) Hiperboleion
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
unde au ocupat balconul, simbolul libertății de opinie și au devastat o colecție unică în Europa de flori de mină și zăcăminte geologice ca și sediul Ligii Studenților. O soartă asemănătoare au avut și Facultatea de Litere și cea de Matematică, dar și Institutul de Arhitectură Ion Mincu. Numeroși profesori au fost bătuți, între ei se numără și profesorii de lingvistică Grigore Brâncuș și Petru Creția, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. În zonă, minerii
Mineriada din iunie 1990 () [Corola-website/Science/302969_a_304298]
-
Criptografia reprezintă o ramură a matematicii care se ocupă cu securizarea informației precum și cu autentificarea și restricționarea accesului într-un sistem informatic. În realizarea acestora se utilizează atât metode matematice (profitând, de exemplu, de dificultatea factorizării numerelor foarte mari), cât și metode de criptare cuantică. Termenul
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
de sisteme criptografice; iminența anunțată a implementării acestor mașini face aceste precauții necesare. În principal, până la începutul secolului al XX-lea, criptografia s-a ocupat mai ales de șabloane lingvistice. De atunci, accentul s-a mutat pe folosirea extensivă a matematicii, inclusiv a aspectelor de teoria informației, complexitatea algoritmilor, statistică, combinatorică, algebră abstractă și teoria numerelor. Criptografia este și o ramura a ingineriei, dar una neobișnuită, întrucât se ocupă de opoziția activă, inteligentă și răuvoitoare; majoritatea celorlalte ramuri ale ingineriei se
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
articolul principal: Etica științei Știința este criticată pe motiv că se retrage într-un "turn de fildeș". Criticii consideră știința o construcție mentală greu de înțeles, accesibilă doar celor inițiați în "tainele" sale. Astfel, în cadrul științelor naturii, obstacolul îl reprezintă matematica, în cazul celor sociale, o terminologie incomprehensibilă. Deși mulți oameni se interesează de probleme științifice și rezultate ale cercetării științifice scrise în limbaj accesibil tuturora, cercetarea științifică în sine este considerată ca greu de pătruns. Criticii îi consideră pe savanții
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
au fost ulterior infirmate de știință, dar aceste convingeri derivate dintr-o știință de abia aflată la primii ei pași, au făcut pentru un timp ca o parte din știință să alunece din sănătoasa neutralitate sau indiferență morală în imoralitate-pur-și-simplu. Matematica este esențială pentru multe științe. Cea mai importantă funcție a matematicii în știință este rolul pe care îl joacă în exprimarea modelelor științifice. Procesele de observație și grupare a rezultatelor experimentelor, crearea de ipoteze și previziuni de cele mai multe ori au
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
o știință de abia aflată la primii ei pași, au făcut pentru un timp ca o parte din știință să alunece din sănătoasa neutralitate sau indiferență morală în imoralitate-pur-și-simplu. Matematica este esențială pentru multe științe. Cea mai importantă funcție a matematicii în știință este rolul pe care îl joacă în exprimarea modelelor științifice. Procesele de observație și grupare a rezultatelor experimentelor, crearea de ipoteze și previziuni de cele mai multe ori au nevoie de modele matematice. Ramurile matematice cel mai des folosite în
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
modelelor științifice. Procesele de observație și grupare a rezultatelor experimentelor, crearea de ipoteze și previziuni de cele mai multe ori au nevoie de modele matematice. Ramurile matematice cel mai des folosite în știință includ calculul și statistica, deși aproape orice ramură a matematicii are aplicații, chiar și domenii "pure" cum ar fi teoria numerelor și topologie. Matematică se întâlnește cel mai des în fizică, mai puțin în chimie, biologie și unele științe sociale. Unii gânditori consideră matematicienii ca fiind oameni de știință, iar
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
previziuni de cele mai multe ori au nevoie de modele matematice. Ramurile matematice cel mai des folosite în știință includ calculul și statistica, deși aproape orice ramură a matematicii are aplicații, chiar și domenii "pure" cum ar fi teoria numerelor și topologie. Matematică se întâlnește cel mai des în fizică, mai puțin în chimie, biologie și unele științe sociale. Unii gânditori consideră matematicienii ca fiind oameni de știință, iar experimentele fizice ca neimportante iar dovezile matematice ca echivalente cu experimentele. Alții nu privesc
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
se întâlnește cel mai des în fizică, mai puțin în chimie, biologie și unele științe sociale. Unii gânditori consideră matematicienii ca fiind oameni de știință, iar experimentele fizice ca neimportante iar dovezile matematice ca echivalente cu experimentele. Alții nu privesc matematica drept știință, întrucât nu necesită teste experimentale ale teoriilor și ipotezelor sale. În fiecare caz, faptul că matematica este o unealtă așa de utilă pentru descrierea universului este un aspect central al filozofiei matematicii. Vezi: Eugene Wigner, "The Unreasonable Effectiveness
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
consideră matematicienii ca fiind oameni de știință, iar experimentele fizice ca neimportante iar dovezile matematice ca echivalente cu experimentele. Alții nu privesc matematica drept știință, întrucât nu necesită teste experimentale ale teoriilor și ipotezelor sale. În fiecare caz, faptul că matematica este o unealtă așa de utilă pentru descrierea universului este un aspect central al filozofiei matematicii. Vezi: Eugene Wigner, "The Unreasonable Effectiveness of Mathematics in the Natural Sciences". Richard Feynman a afirmat: "Matematica nu este reală, dar o "simțim" a
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
echivalente cu experimentele. Alții nu privesc matematica drept știință, întrucât nu necesită teste experimentale ale teoriilor și ipotezelor sale. În fiecare caz, faptul că matematica este o unealtă așa de utilă pentru descrierea universului este un aspect central al filozofiei matematicii. Vezi: Eugene Wigner, "The Unreasonable Effectiveness of Mathematics in the Natural Sciences". Richard Feynman a afirmat: "Matematica nu este reală, dar o "simțim" a fi reală. Unde este acest loc?" Bertrand Russell avea o definiție favorită a matematicii: "disciplina unde
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
ipotezelor sale. În fiecare caz, faptul că matematica este o unealtă așa de utilă pentru descrierea universului este un aspect central al filozofiei matematicii. Vezi: Eugene Wigner, "The Unreasonable Effectiveness of Mathematics in the Natural Sciences". Richard Feynman a afirmat: "Matematica nu este reală, dar o "simțim" a fi reală. Unde este acest loc?" Bertrand Russell avea o definiție favorită a matematicii: "disciplina unde niciodată nu știm despre ce vorbim nici dacă ceea ce spunem este adevărat" În ciuda credinței populare, scopul științei
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
al filozofiei matematicii. Vezi: Eugene Wigner, "The Unreasonable Effectiveness of Mathematics in the Natural Sciences". Richard Feynman a afirmat: "Matematica nu este reală, dar o "simțim" a fi reală. Unde este acest loc?" Bertrand Russell avea o definiție favorită a matematicii: "disciplina unde niciodată nu știm despre ce vorbim nici dacă ceea ce spunem este adevărat" În ciuda credinței populare, scopul științei nu este de a oferi răspunsuri la toate întrebările. Scopul științelor naturii este de a da răspunsuri doar la problemele care
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
despre împărțirea în diferite discipline în contrast cu știința universală (de exemplu filozofia). Multe discipline reprezintă o combinație între diferite domenii de cercetare și astfel nu pot încadra exact într-o clasificare. De exemplu informatica economică, care este reunește segmente din informatică, matematică, științe economice și științele comunicării. (Text online în germană)
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
și, într-o oarecare măsură, gândirea lui Spinoza. În secolul al XVIII-lea, filosoful Moise Mendelssohn a prelucrat opera lui Maimonide, în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului. Moise Maimonide a mai publicat lucrări în domeniul astronomiei, logicii, matematicii și 10 dizertații de medicină. Maimonide a murit la 13 decembrie 1204 la Fustat și a fost înmormântat, conform dorinței lui, la Tiberia, Palestina (Eretz Israel). Mormântul său poate fi văzut și astăzi. Marele merit al lui Maimonide este acel
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
este ramura filozofiei care studiază fundamentele filozofice, ipotezele și implicațiile științei, incluzând științele naturii, precum fizica, matematica și biologia, și științele sociale, precum psihologia, sociologia, științele politice, și economia. În acest sens, filozofia științei este strâns legată de epistemologie și ontologie. Urmărește să explice probleme precum: natura ipotezelor și conceptelor științifice; modul în care acestea sunt produse
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
fost aduse împotriva teoriei reducționismului lacom, prin referință la fenomene emergente, se bazează pe faptul că sistemele auto-referențiale se presupun că conțin mai multă informație decât ceea ce poate fi descris prin intermediul analizei individuale a părților lor componente. Câteva exemple dim matematică: Analiza unor asemenea sisteme are în mod obligatoriu un efect distructiv asupra informației întrucât observatorul trebuie să selecteze o mostră din sistem care poate fi în cel mai bun caz parțial reprezentativă. Teoria informației poate fi folosită pentru a calcula
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
cu spectroheliograf și singurul din Europa Orientală. A avut asistenți pe Leonid (Lev) Oculici (Okulitch, basarabean, pe la 1936 era directorul unui observator din Polonia), baronul Emanuel A. von der Pahlen (1882-1952, un crater de pe lună îi poartă numele), doctor în matematică de la Gottingen și Andrei Baicov (1886-1958). Între anii 1918 -1944 a locuit și lucrat la Dubăsarii Vechi și București. Din 1924 conduce secțiunea „Fundației Culturale Principele Carol”. În iunie 1936 a condus expediția română pentru studiul eclipsei totale de Soare
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
cu studiul datelor experienței. Acest studiu nu este însă o simplă compilație de date, ci tinde să descopere legile care guvernează grupele de date și fapte care corespund diferitelor științe fundamentale. În ceea ce privește clasificarea științelor, potrivit lui Comte, primul loc îl ocupă matematica, apoi astronomia, fizica și celelalte științe ale naturii. Considerat unul dintre primii mari filozofi occidentali moderni, lui Comte îi revine meritul de a fi elaborat un sistem coerent, cu o logică și o bază științifică superioare față de Saint-Simon. Auguste Comte
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
punctul de plecare al cunoscutului său roman „Cartea șoaptelor”. După finalizarea studiilor medii la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, a absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1982, ca șef de promoție) și Facultatea de Matematică a Universității București (1991). Obține în 1998 titlul de doctor la Academia de Studii Economice din București, cu o temă privind reforma piețelor financiare. După absolvire și până decembrie 1989 Vosganian a lucrat ca economist la Centrala Berii și Vinului
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]