13,575 matches
-
ca sigur, că ar face un miniteatru, ca mai apoi să cucerească cu el întregul Univers. Multe ar mai fi de spus: despre întâlnirea noastră la Chișinău, când a pus umărul la reînoirea Naționalului de aici împreună cu Cătălina Buzoianu; despre montarea Năpastei lui Caragiale... Îmi amintesc de Steaua fără nume (pe care am montat-o și eu la "Luceafărul" din Chișinău, dar care a fost interzisă de autorități după prima reprezentare). E curios că ne-am întâlnit la aceeași piesă. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
personaj din simfonia dramatică a deznădejdii ruse și a spleen-ului universal. Dacă nu i-aș cunoaște solida, întinsa cultură, aș fi tentat să spun că-l înțelege și transpune scenic visceral pe Anton Pavlovici, atât de cehoviene îi sunt montările. Aș putea argumenta cu oricare dintre spectacolele sale dar capul de operă, în acest sens, rămâne acel neuitat Unchiul Vanea pus în scenă la Naționalul clujean în 1973, cu un Astrov (Gheorghe Nuțescu) și o Sonia (Melania Ursu) de zile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
După lecțiile de teatru și de cinema și mai ales după mărturisiri în spatele cărora se află teama, suferința, incertitudinea dar și victoria adică acel moment în care atingi teatrul mare și, adaug eu, cinema-ul mare -, după șirul nesfârșit de montări de spectacole, lucrări, filme, turnee, conferințe, după multitudinea de imagini lăsate scenei și ecranului, după truda întru cuvânt în căutarea spectacolului "ascuns" poate ascuns în suflet sau poate ascuns în lungi tăceri -, poți, sigur, să spui precum poetul Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sunt de fapt esența. Și apoi apar pe rând variante Cehov, Shakespeare, Büchner, Mazilu, Fugard, Pirandello, Gorki, Caragiale, Blaga, D.R. Popescu, Titus Popovici (Puterea și Adevărul rămâne un spectacol politic memorabil). Cartofi prăjiți la orice, piesa lui Weskler, rămâne o montare memorabilă. Ca și Doi tineri din Verona, Shakespeare, ca și Sărbătoarea princiară a lui Mazilu. Woyzeck de Büchner, montat de Alexa Visarion, poate sta alături de filmul cameral Woyzeck realizat de Werner Herzog, unul dintre marii regizori ai lumii, reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aproape retoric regizorul Lucian Pintilie pus în fața spațiului de joc: două bănci și o masă și multă singurătate și pereții albi ai clasei... o bardă, semn al crimei... și așteptarea... Ideea acestui decor minimalist va fi reluată și în următoarele montări ale dramei: de la examenul de licență pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, în 1970, până la spectacolul de inaugurare a Studioului '74 la Teatrul Giulești, chiar în anul 1974 (spectacol cu viață lungă, adaptat ulterior pentru televiziune, dar și "solie culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spate. Atitudinile sale crispate seamănă cu cele ale lui Ion. Ca un animal hăituit, mereu la pândă, nu poate privi în ochi, zvâcnește când și când cu furie, zbătându-se neputincios, trecând năprasnic de la calm aparent la furie dementă. Spre deosebire de montarea teatrală, unde fuga îl poartă neîndurător în cerc, doar în jurul simbolicei mese de lemn, filmul îi pune la dispoziție râpele alunecoase de frunze moarte, din pădurea în care a ucis. S-a smintit de-a binelea și îi va lua
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că pot să fiu de acord, în sfârșit, cu amândoi. Iar Alexa Visarion,banuiesc ,este foarte aproape de mine si de cei doi prieteni ai mei. Vasile MORAR Războiul artistului cu ignarii culturnici După o excepțională carieră scenică, marcată de uimitoare montări din marele repertoriu universal și românesc -pentru mine, din acel lung șir, de neuitat rămâne Woyzeck pasul spre film al lui Alexa Visarion a revelat o reală vocație cinematică. Dacă mi s-ar cere să-l definesc pe cineastul Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Paris cu Cimitirul mașinilor de Arrabal sau recenta producție a studentului Alexa Visarion cu piesa lui Wesker Cartofi prăjiți la orice de la Studioul "Casandra", mi se par forme inteligente și moderne de "cointeresare" a publicului în desfășurarea spectacolului. În ambele montări, scena prelungită în sală pe cele trei laturi, publicul la mijloc e solicitat pe rând sau concomitent de o acțiune dramatică intensă, pus să aleagă între un episod sau altul, cu o disponibilitate de selectare pe care un spectacol în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de asemenea, în perfect acord cu textul, fericita idee de a nu mai delimita planul real de cel mental, imaginar, ci de a le unifica și de a le face să se confunde ceea ce mărește forța de șoc ideatic a montării... (Natalia Stancu) 1972 O PASĂRE DINTR-O ALTĂ ZI D.R. Popescu Teatrul Național Cluj-Napoca Fața nevăzută a lunii Întotdeauna, în spectacolele sale, Alexa Visarion voia să le arate celor din stal, din loje și de la balcon, fața nevăzută a lunii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bune n-a mai călcat prin Cluj! Așa că lumina văzută de Alexa Visarion pe fața nevăzută a lunii, s-a fâsâit! Așa că... Mersî, Alexa Visarion! D.R. POPESCU ...Pe scena Naționalului clujean piesa lui D. R. P. a avut șansa unei montări inedite. Regizorul Alexa Visarion a conceput spectacolul în conformitate cu substanța textului ca o dezbatere de idei, un examen lucid de conștiință într-un contact nemijlocit cu publicul spectator. Pentru a obține o maximă forță de șoc expresivă a ideilor, regizorul operează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion a fost pentru mine un moment de grație. (Ion Băieșu) ...Semnătura regizorală a lui Alexa Visarion certifică, la rândul ei, pe cont propriu, continuitatea unor preocupări în raport cu înscenarea aceleiași piese, la Arad, și cu Procurorul la Tg. Mureș (montare într-adevăr ieșită din comun, prin pasiune intelectuală și vigoare). Alexa Visarion e interesat nu de intrigă ori de personaje, ci de relația aparte pe care o generează vina amestec de ură și complicitate, de lașitate și cruzime, de ipocrizie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ale textului, astfel încât să acopere o cât mai largă arie de semnificații. Claritatea desenului regizoral și rigoarea în conducerea actorilor sunt evidente. (Ileana Popovici) Un destin special are această piesă de fapt într-un act de Ion Băieșu, o primă montare i se face la Radio, într-o distribuție de elită. Urmează publicarea ei în volum, dat premiera propriu-zisă, pe scenă, este ulterioară și acestui moment, și i se datorează lui Alexa Visarion, la Teatrul din Arad. Evenimentul se consumă aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o montează din nou, acum la Teatrul "Nottara"; se pare că nici acesta nu este epilogul tot el vrea să facă din piesă un film. [...] Spectacolul de la Nottara are suflu tragic și o intensitate expresivă demnă de tragedia antică. Stranietatea montării se susține pe spațiul scenic lucrat și de această dată de regizor, împreună cu Victtorio Holtier. Auster, dar bogat în intensități ascunse, spectacolul relevă modernitate esențială și, totodată, împlinire actoricească. (Dinu Kivu) ... Vinovatul de Ion Băieșu, în viziunea lui Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spus de la bun început că Alexa Visarion propune o formulă proprie în abordarea poemului dramatic, un decupaj regizoral în care a integrat cu o funcție accentuat demonstrativă scenografia lui Vittorio Holtier, și într-o mare măsură răspunsurile actorilor. Așadar o montare "de autor", firească în operația frecventă de recitire a clasicilor, ce ilustrează în primul rând punctul de vedere al directorului de scenă, și nu o conștiincioasă mutare pe scenă a textului lui Blaga. Meșterul Manole e fidel spiritului blagian, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scenă, și nu o conștiincioasă mutare pe scenă a textului lui Blaga. Meșterul Manole e fidel spiritului blagian, chiar dacă nu literei, potențează cu o maximă expresivitate scenică ideile dramei chiar dacă pasaje de respirație lirică și incantație metaforică au dispărut din montare. Un spectacol în acorduri majore, tragice, într-o tonalitate bărbătească, aspră, un joc ritual pe tema stării de excepție pe care o presupune creația. "Teatrul de stăre" pe care regizorul îl cultivă i-a izbutit deplin acum. Impresia pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care cuprindea și premiera acelui Meșter Manole, alături de celalalt spectacol pe care l-am lucrat împreună, Unchiul Vanea de Cehov. Dintre multe consemnări elogioase ale acelei propuneri de teatru blagian, aș aminti aici părerea maestrului Moni Ghelerter, care a considerat montarea drept antologică. (Vittorio Holtier) Mi-a plăcut că Teatrul Național din Cluj a prezentat în cele trei spectacole (Meșterul Manole, Unchiul Vanea și Povestea unui ghicitor...) doi dintre cei mai interesanți și ambițioși regizori ai țării: Alexa Visarion și Aureliu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
puțini, această piesă ocupă un loc preferențial. Montată în urmă cu două stagiuni la Arad, cu Constantin Adamovici în rolul titular, iată piesa revine pe scena Naționalului clujean, entuziasmând critica și publicul. Revine piesa și nu spectacolul. (...) Marea calitate a montării Unchiului Vanea pe scena clujeană, coeficientul ei artistic, rezidă în complexitatea viziunii. Decorul din nou Vittorio Holtier direcționează prin materiale, obiecte, culori și așezarea lor în scenă, privirea noastră asupra lumii cehoviene; un decor cu dublu focar; privit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
devine acum sancțiune teribilă. Eroismul demască de fiecare dată epuizarea lui Vanea. El redevine adevărat doar în final, când își asumă abandonul unui luptător de mult înfrânt. Spectacol de excepție, Unchiul Vanea, marchează un moment decisiv în tradiția românească a montărilor cehoviene. (George Banu) "Reprezentant de frunte al regiei contemporane românești, Alexa Visarion este o personalitate regizorală formată, artist ce și-a forjat un concept propriu, teatrul ca stare, și l-a ilustrat cu spectacole de o mare forță novatoare, tensionate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Vanea de Cehov (la Teatrul Național din Cluj), într-o viziune foarte personală, de tot interesul, demonstrând o atitudine novatoare. Unchiul Vanea al lui Alexa Visarion este un spectacol de excepție, care marchează un moment decisiv în tradiția românească a montărilor cehoviene. (Valentin Silvestru) 1974 NĂPASTA Ion Luca Caragiale Teatrul Giulești La Teatrul Giulești s-a inaugurat un fel de "studiou al tineretului", într-un subsol amenajat cu fantezie, și s-ar putea să asistăm la unele spectacole mai puțin pretențioase
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Caragiale datorită unor regizori cuminți... (Dinu Săraru) Actuala reprezentație a Studioului de la Giulești, înseamnă prin concepție și valorificare a operei marelui nostru clasic. Creatorii sectacolului au descoperit în piesă dimensiuni mult mai vaste întrupate și transmise integral cereației scenice. [...] Deși montarea recentă pune în evidență mai ales virtuți regizorale, apte să anunțe de pe acum în persoana tânărului Alexa Visarion, un nume de prin rang în teatrul românesc, nu se poate trece cu vederea creațiile actoricești. [...] Alexa Visarion a intuit în vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
convențional vinovată. [...] tandemul de atâtea ori verificat în scurta sa carieră comună dintre Alexa Visarion și scenograful Vittorio Holtier, a obținut aici un deosebit carat de autenticitate cinematografică, aș spune, de altfel, o viziune "filmică" marcând nu te puține ori montarea. [...] majoritatea actorilor comportându-se într-o manieră inedită, descoperindu-se valențe noi pentru un joc golit de efecte, curățat de convenția "jucăriei situației", desenând cu simplitate și convingere o rezonantă comună a demonstrației. [...] Numitorul comun al existențelor în acest spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
viața omului societății secolului XX [...] o asemenea piesă tocmai despre o ședință furtunoasă, nu putea să însemne decât perspectiva unei munci care să fie făcută cu amandouă mâinile, cu tot talentul, cu tot profesionalismul și cu toată bucuria. Iar în montarea de pe scena Teatrului Giulești toate, ca să spunem așa, imponderabilele astea au dobândit greutate și au dat greutate și nerv, decaptare spectacolului exemplar de la un capăt la celălalt. DA sau NU un spectacol intens artistic. O artă intens angajată. O angajare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion este un temperament artistic extrem de incomod; el e mereu înclinat spre partea gravă a lucrurilor, spre partea neliniștitoare a existenței. S-ar zice că nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât într-o stare de încordare, de încrâncenare, dusă până la violență. Alexa e, în chip particular, un regizor care îsi gândește "cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
chip particular, un regizor care îsi gândește "cu răutate" reprezentațiile , ideea fiind de a aduce spectatorul într-o stare de șoc, mai exact spus, de a-l provoca, de a-l irita chiar, de a-l scoate din habitudinile sale. [...] Montarea se constituie (în deplină consubstanțialitate cu textul) într-un fel de exegeză asupra mecanismului de agresare a unui individ, cu toate consecințele, implicate. Regizorul simte enorm și vede monstruos în acest spectacol tensionat până la paroxism, un spectacol sever și dur
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
paroxism, un spectacol sever și dur, incitant până la a putea fi contestat (nu e cazul opiniei mele), de o mare bogăție a mijloacelor de expresie, dar, îndeosebi, de excepțională organicitate. Parcă niciodată ca până acum regizorul nu a reușit o montare atât de puternică și de limpede în același timp. Lumea ca arenă de circ, tristă (paradoxal!) și groteascăiată sugestiile propuse, inspirat, de ambianța scenică semnată de Octavian Dibrov (decoruri) și Daniela Codarcea (costume). Extrem de important mi se pare spiritul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]