13,119 matches
-
primului său album de studio, intitulat "". Materialul conținea doisprezece piese folk-jazz, un amestec de balade tradiționale feroeze și câteva cântece scrise de Eivør; formația cu care colaborase în trecut, Ivory, a participat la înregistrarea discului, imprimând chitarele, chitara bas și porțiunile de percuție. Deși a început să înregistreze muzică pe cont propriu, ea a continuat să colaboreze cu trupa de muzicieni Clickhaze, iar colaborarea dintre cele două părți a fost premiată prin acordarea premiului concursului Prix Føroyar în 2001. Un an
Eivør Pálsdóttir () [Corola-website/Science/333909_a_335238]
-
deși lungimea sa este variabilă în funcție de adâncimea rădăcinii de copac de care este atașată. „Carnea” ciupercii este albă, iar interiorul gol al ascocarpului este alb-gălbui, devenind maro cu vârsta. Grosimea ciupercii variază de la 1,2 la 3,5 cm în porțiunea cea mai groasă, iar piciorul are între 0,75 și 1,5 cm lățime și între 1 și 5 cm lungime. Și ascocarpul, și piciorul sunt acoperiți cu un strat de perișori catifelați, numit tomentum. La maturitate, ascocarpul se despică
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
negru. Bivolii africani sunt larg răspândiți în Africa, la sud de Sahara, din Guineea până în sudul Sudanului și apoi spre sud până în Angola și estul Africii de Sud, până la Capul Bunei Speranțe, de la altitudini joase până la altitudini mari (până la 4000 m). În porțiunile mari a acestui areal, populațiile sunt limitate la rezervații naturale. Sunt deosebit de abundenți în unele părți din Kenya, Tanzania, Uganda și Republica Democrată Congo. Bivolii africani sunt mai abundenți în locurile deschise și înierbate din savanele și complexe riverane (mlaștini
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
din publicul vostru este reticentă și pare să regrete aceasta? Este corect ca în asemenea chestiuni să se procedeze într-un mod capricios, azi așa și mâine altfel? Pentru a reconcilia cele două tabere, a propus revocarea boicotului lansat împotriva porțiunii filozofice a Codului „Mishne Tora”, dar, in schimb, să fie menținută și chiar întărite, pe de o parte, interdicția studierii Călăuzei rătăciților, precum și sancționarea celor care resping intrerpretările alegorice ale Bibliei. Acest compromis, care ar fi putut pune capăt disputelor
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Hapgood, cum ar fi “inversarea polilor” nu au fost niciodată acceptate că ipoteze științifice valide, dar ideile sale au găsit popularitate în cercurile științifice marginale. Bibliotecarii Roșe și Rând Flem-Ath, ca și scriitorul și fostul jurnalist Graham Hancock, își bazează porțiuni din ideile lor pe dovezile lui Hapgood despre catastrofă ce a avut loc la sfarsitul Ultimei Ere Glaciare. Ideile lui Hapgood figurează, de asemenea, în filmul SF "2012" (2009). Hapgood și Erle Stanley Gardner au crezut că artefactele din argilă
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
29 august 2012. Podul a fost construit între 1967 și 1972 în cadrul unui proiect gestionat de A. Tesár, J. Lacko și I. Slameň. El a deschis oficial în 26 august 1972, ca al doilea pod peste Dunăre din Bratislava. O porțiune importantă a Orașului Vechi de mai jos de Castelul Bratislava, care includea aproape întreg cartierul evreiesc, a fost demolată pentru a crea drumul care duce înspre pod; pe de altă parte, podul a îmbunătățit accesul între Petržalka și restul orașului
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
mai jos de Castelul Bratislava, care includea aproape întreg cartierul evreiesc, a fost demolată pentru a crea drumul care duce înspre pod; pe de altă parte, podul a îmbunătățit accesul între Petržalka și restul orașului. În timpul construcției au fost descoperite porțiuni din zidurile orașului istoric.
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
della Vigna, unde a folosit o adaptare a unui arc de triumf. Palladio este cunoscut pentru aplicarea proporțiilor geometrice riguroase la fațadele bisericilor, iar "Redentore" nu face excepție. Înălțimea totală este de patru cincimi din lățimea sa totală, în timp ce lățimea porțiunii centrale este de cinci șesimi din înălțime. S-a sugerat că există unele influențe turcești în aspectul exterior, în special cele două campanile care se seamănă cu minarete. Fiind o biserică de pelerinaj, clădirea ar fi trebuit să aibă o
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
A4 Milano-Trieste) și este administrat de Veneto Strade. El are 3.85 km lungime și două benzi pe fiecare sens fără o bandă de urgență; benzile sunt flancate de două trotuare largi, care funcționează și ca piste pentru bicicliști. Ultima porțiune a podului (în apropiere de Veneția) are un singur trotuar, deoarece carosabilul către Veneția este extins la 3 benzi, cu o bandă rezervată pentru transportul public. La intrarea sa în Veneția, în spatele gării Veneția-Santa Lucia, ea oferă acces doar în
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
o drenează până la Lacul Jijila, care ocupă sectorul depresionar spre Lunca Dunării Comunica la est prin Pasul Garvăn cu Depresiunea Luncavița și la sud prin Pasul Sărărica cu zona orașului Macin. Are ca axa principala de transport rutier DN22 (pe porțiunea Tulcea - Macin) și adăpostește satul Jijila.
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
unii dintre cei mai înalți munți de pe Pământ. Trei dintre aceștia, munții Tien Shan, Kunlun și Qinling, datează din perioada Paleozoica de ridicare muntoasă (orogeneza), care a început în perioada Carbonifera și s-a terminat în perioada Permiana, când toate porțiunile de pământ ale Terrei s-au unit pentru a forma un singur supercontinent, Pangaea. Munții Himalaya, sunt de origine mai recentă. S-au format când sedimentele odată depozitate într-o mare mezozoica, numite “tethys”, au fost strânse într-un loc
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
O pană este o unealtă triunghiulară, un plan înclinat portabil și una din cele șase mașini simple clasice. Poate fi folosită pentru a separa două obiecte sau porțiuni dintr-un obiect sau la ridicarea sau fixarea unui obiect. Funcționează prin convertirea unei forțe aplicate părții bonte în forțe perpendiculare aplicate suprafețelor înclinate. Avantajul mecanic al unei pene este dat de raportul dintre lungimea pantei sale și lățimea sa
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]
-
Virginia de Vest Centrală și Pittsburgh, Marylandul de Vest și Philadelphia-Vest, dar Panică din 1907 a dus la încetarea lucrărilor înainte ca secțiunea Little Kanawha din Virginia de Vest să fie terminată. Ruta Alfabet a fost terminată în 1931, reprezentând porțiunea de la est de fluviul Mississippi a acestei linii. Prin unirea acestor căi ferate, măi rămâneau doar Union Pacific Railroad și BNSF Railway drept operatori pe întreaga ruta. Terminarea primei căi ferate transcontinentale a Canadei la 7 noiembrie 1885 a fost
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
450 km în largul coastelor Țării Ellsworth de pe Antarctica continentală. Are o suprafață totală de . Insula este aproape în întregime acoperită de ghețar, gheața acoperind 95% din suprafață. Insula este înconjurată de un front de gheață cu pereți verticali. Lungile porțiuni de gheață sunt completate de ieșinduri de rocă. Debarcarea este posibilă doar în trei puncte și numai în scurta perioadă a anului în care insula nu este înconjurată de banchiză. Aceste debarcări au loc în vestul peninsulei Kapp Ingrid Christensen
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
specii de floră spontană arcto-alpină (argințică, foaie-grasă), submediteraneenă (săpunăriță) și carpato-balcanică (garofiță sălbatică) precum și a unor elemente xerofite, mezoxerofitice și termofile. Aria protejată adăpostește și conservă o gamă diversă de faună sălbatică rară. Situl acoperă în întregime Munții Trascăului și porțiunea sudică a Muntelui Mare ce cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga). Aria protejată este delimitată la est și
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
din Piatra Cetii, Avenul de sub Pietruța"). Aceste forme de relief sunt dezvoltate în cea mai mare parte pe masive calcaroase mezozoice în alternanță cu conglomerate și gresii, roci eruptive (ofiolite întâlnite în defileele "Răchitișului", "Pietroasei", "Hășdatelor", "Turenilor" și "Arieșului" - pe porțiunea cuprinsă între localitățile Buru și Moldovenești, Cluj) șisturi cristaline, argile și marne. Apele de suprafață ale sitului aparțin mai multor bazine hidrografice (ce-și au obârșiile în Munții Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel: Bazinului hidrografic al râului Arieș
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
3 părți: "corpul talusului" (principală), un gât - "colul talusului" și un cap - "capul talusului" (ultimele două aflate în segmentul distal sau anterior) ). Fiind un os cuboid are 6 fețe: cea superioară în formă de trohlee ("trohleea talusului") se articulează cu porțiuni articulare ale epifizei distale a tibiei, ce inferioară cu calcaneul, cea laterală cu fața corespunzătoare de pe maleola fibulară, cea medială cu fațeta corespunzătoare a maleolei tibiale și cea anterioară (formată din colul și capul talusului cu cu osul navicular. Aceste
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
distale a tibiei, ce inferioară cu calcaneul, cea laterală cu fața corespunzătoare de pe maleola fibulară, cea medială cu fațeta corespunzătoare a maleolei tibiale și cea anterioară (formată din colul și capul talusului cu cu osul navicular. Aceste fețe prezintă pe lângă porțiunile articulare și suprafețe rugoase ori proeminențe (procese și tubercului) pe care se prind (inseră) diverse ligamente, precum și o serie de șanțuri sau adâncituri, cu rol de suport pentru anumite structuri ligamentare. Se articulează superior cu gamba prin intermediul articulațieie "talo-crurale", inferior
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
inferioară (plantară). "Fața superioară a colului talusului" este neregulată, curbată medial, ciuruită de orificii vasculare. Pe ea se inseră anterior ligamentul talonavicular dorsal ("Ligamentum talonaviculare"). La persoanele care stau regulat în genuflexiune (pe vine) poate adesea să se dezvolte în porțiunea dorso-laterală a colului talusului o fetișoară, numită ""fațetă de genuflexiune"". Pe "fața laterală a colului talusului" se inseră ligamentul talofibular anterior ("Ligamentum talofibulare anterius"), această inserție se extinde pe marginea anterioară adiacentă a suprafeței laterale a corpului talusului. "Fața inferioară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
feței inferioare a colului, înaintea șanțului talusului se află fața articulară calcaneană mijlocie, care se articulează cu fața articulară talară mijlocie a calcaneului. "Fața medială a colului talusului" este rugoasă și conține numeroase orificii vasculare. "Corpul talusului" ("Corpus tali") este porțiunea posterioară a talusului care reprezintă aproximativ trei sferturi din acest os. Pe el se află câteva fetișoare articulare prin care se articulează cu calcaneul, tibia și fibula. Corpul talusului este separat de capul talusului prin colul talusului. Are o formă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a tibiei în timpul flexiunii dorsale exagerate a piciorului și poate fi dublă. Fațetă de genuflexiune se află în continuitate cu fața trohleară, este concavă anteroposterior și este îndreptată în sus și, uneori, înapoi; ea este situată cel mai adesea în porțiunea laterală a feței superioare a colului talusului, mai rar în porțiunea sa medială sau în centrul ei. Frecvența apariției fațetei de genuflexiune este de 26,6% în populația din India, 10-12% în populația vietnameză, 2% în populația europeană. Partea medială
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
dublă. Fațetă de genuflexiune se află în continuitate cu fața trohleară, este concavă anteroposterior și este îndreptată în sus și, uneori, înapoi; ea este situată cel mai adesea în porțiunea laterală a feței superioare a colului talusului, mai rar în porțiunea sa medială sau în centrul ei. Frecvența apariției fațetei de genuflexiune este de 26,6% în populația din India, 10-12% în populația vietnameză, 2% în populația europeană. Partea medială și laterală a feței articulare superioare a trohleei este adesea prelungită
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cu toate acestea, inversul nu este adevărat. Frecvența apariției fațetei de extensie mediale a feței superioare trohleare este 11% în populația europeană și 55% în populația din India. Fațeta de extensie laterală ("Facies articularis externa collae tali") se află pe porțiunea laterală a colului. Ea este netedă și bine delimitată. Marginea anterioară a ei este rotunjită și bine pronunțată. Posterior în unele cazuri, această fațetă este separată de fața superioară a trohleei printr-un șanț, în timp ce în alte cazuri nu există
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
calcaneonavicularis ligamenti bifurcati tali") este o fetișoară mică pe segmentul inferior a marginii laterale a feței articulare naviculare a capului talusului. Ea se află în contact cu fața medială a părții calcaneonaviculare a ligamentul bifurcat ("Ligamentum bifurcatum"). Partea calcaneonaviculară (sau porțiunea medială) a ligamentul bifurcat se numește ligamentul calcaneonavicular ("Ligamentum calcaneonaviculare"). "Fața inferioară a talusului" prezintă, dinainte înapoi, trei fețe articulare pentru articularea cu fețele articulare corespunzătoare ale calcaneului: fața articulară calcaneană anterioară, fața articulară calcaneană mijlocie și fața articulară calcaneană
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mijlocie și fața articulară calcaneană posterioară. Fețele articulare mijlocie și anterioară sunt adesea unite între ele. Între fața posterioară și cea mijlocie se află șanțul talusului. Fața articulară calcaneană anterioară a talusului ("Facies articularis calcanea anterior tali") se află pe porțiunea anterolaterală a feței inferioare a capului talusului. Ea se continuă anterior (distal) și în sus cu fața naviculară a capului talusului și posterior cu fața articulară calcaneană mijlocie, cu care adesea fuzionează, dar poate fi separată de ea printr-o
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]