13,437 matches
-
care a beneficiat CVIM. 12 V. W.A. Stoffel Le droit applicable aux contrats de vente internationale de marchandises, în Le contrat de vente internationale de marchandises, édité par FRANÇOIS DESSEMONTET, coll. CEDIDAC, Lausanne, 1991, p.26. 13 În această privință, diferența față de CVIM este stridentă; într-adevăr, în dispoziția cadru a art.1.1. CVIM dispune cu o claritate și conciziune desăvărșite că ea guvernează numai "contractele de vânzare de mărfuri între părți având stabilimentul lor pe teritoriul unor state
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nivelul fiec]rui individ, înseamn] satisfacerea preferințelor personale, indiferent care ar fi ele. Cei cu pretenții intelectuale rafinate ar putea spune c] este vorba aici despre o teorie relativ modest] a binelui, iar acest lucru este adev]rât în multe privințe. Un aspect ar fi acela c] teoria plaseaz] pe aceeași poziție binele și dorința, reducând totul la o simpl] nevoie de consum. Însuși John Stuart Mill și-a manifestat nemulțumirea în leg]tur] cu aceast] concluzie în eseul s]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
constrânse de cerințele imparțialit]ții și ale caracterului rezonabil, încât rezultatul este greu de distins de noțiunea obiectiv] de motive pentru acțiune la care au ajuns Smith și Dancy. Mai mult, așa cum observa Rachels însuși, aceast] concluzie se apropie în privințe importante de cea a prescriptivismului universal, teoria etic] propus] de R.M. Hâre, care ne pretinde s] desf]sur]m raționamentele etice sub constrângerea posibilit]ții universaliz]rii. Hâre însuși, în capitolul s]u despre prescriptivismul universal, argumenteaz] c] aceast] constrângere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se observă că în 1999 și 2005 femeile sunt mai religioase și se identifică mai mult cu autoritatea atât față de bărbați, cât și față de ele însele comparativ cu anii anteriori. Tabelul 10 de mai jos sintetizează rezultatele obținute în această privință. Tabel 10. Identificări valorice ale tinerilor în funcție de sex Comparația Note: semnele ( sau ( reflectă o diferență pozitivă semnificativă, respectiv o diferență semnificativă negativă (p ≤ 0,05) a identificării cu valorile enumerate față de anul și mediul de rezidență la care se face
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dar nu foarte des" (S8). Arta tradițională: aici am avut în vedere atitudinea și comportamentul tinerilor față de produse ale creației populare atât materiale, cât și spirituale (de exemplu, muzica populară). Pentru început ne vom referi la muzica populară. În această privință, avem atitudini foarte variate: de la "Muzica populară... Nu îmi place!" (S2) la "Ascult muzică populară cam de trei ori pe săptămână" (S15). Cei cărora nu le place declară că totuși ascultă acest tip de muzică la petreceri, nunți, botezuri ș.a.
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mai mult invers, în toate-pînzele-sus ale culturnicului pictor. Așa cum zbura, la fel de bine mersi, și pe deasupra "Casei memoriale din Scornicești". Asta, cînd făcea plopul pere și richita micșunele. 6 noiembrie Circul lumii! Dacă n-ar fi fost și tragic în multe privințe. Și a fost. Un fapt: în februarie 1960, secția de pictură a Uniunii Artiștilor Plastici, avînd deja pregătit un referat despre tematica și conținutul artelor plastice ale momentului (vă imaginați cam ce ingrediente jdanoviste avea în rețetă), trece, după citirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gazelor naturale", care reprezintă instrumentele necesare ANRGN pentru a începe activitatea de reglementare a prețurilor aplicate consumatorilor captivi. În a doua etapă au fost diferențiate prețurile și tarifele pentru consumatori, în funcție de soluția tehnică de conectare a fiecărui consumator. În această privință, ANRGN a identificat două tipuri de consumatori: a) conectați direct la sistemul național de transport gaze naturale; ... b) conectați la sistemele de distribuție gaze naturale. ... Pentru aceste două tipuri de consumatori se aplică tarife diferențiate în funcție de serviciul utilizat. Pe baza
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153200_a_154529]
-
18 din prezentul aranjament administrativ. Articolul 22 Contestarea caracterului profesional al accidentului sau bolii 1. În cazul în care instituția competența contesta caracterul profesional al accidentului sau bolii, în conformitate cu art. 26 și 27 din Acord, va informa imediat în această privință instituția locului de reședință sau de domiciliu care acordă prestațiile în natură. Aceste prestații vor fi, prin urmare, considerate că decurgând din asigurarea în caz de boală și vor fi acordate în continuare cu acest titlu pe baza prezentării certificatelor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154313_a_155642]
-
certificatelor sau a atestatelor prevăzute la art. 9 din prezentul aranjament administrativ. 2. În cazul în care se ajunge la o decizie definitivă prin care se contesta caracterul profesional al accidentului sau bolii, instituția competența va informa imediat în această privință instituția locului de reședință sau de domiciliu care acordă prestațiile în natură. Această instituție va continua să acorde aceste prestații în natură pentru boala asiguratului care are acest drept, chiar dacă nu este vorba despre un accident de muncă sau o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154313_a_155642]
-
pe propria sa cale, trebuie, cumva, să fie pre-înțeleasă într-un fel. Dar în ce fel? Problema adecvării cuvintelor la lucruri reapare la Socrate și la Platon, fără ca aceștia să-i schimbe sistemul de referință, ontologic în esență, epistemic în privință funcțională. Aplicațiile celui dintâi vizează corectitudinea unor operații ale conștiinței cunoscătoare; operațiile sau demersurile corecte ale acesteia respectă anumite reguli. Ideea de regulă este semnificativă pentru viitoarea reconstrucție formală a logos-ului croită și, în bună măsură, realizată de Aristotel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
le îngăduie să fie puse într-o relație de identitate parțială. Jocul acesta al constituirii judicative are de-a face, însă, cu operații de constituire care nu sunt propriu-zis judicative, dar care sunt judicativizate. Pentru a ne lămuri în această privință, este necesară operarea reducției judicative a dictaturii judicativului, cu scopul de a dezvălui sensurile timporizării oricărei ființări, adică ale oricărei "obiectualizări" judicative. Oricum, poate fi vorba aici nu doar despre o legitimitate neștirbită a operării judicative constând în operarea întemeiată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
luminii ființei logos-ului aduce cunoașterea veritabilă; aceasta înseamnă și o recunoaștere de sine, adică o recunoaștere a putinței proprii de a fi într-o legătură cu sine însuși prin mijlocirea Celuilalt. De ce pare ultimul paragraf atât de ciudat, în privință stilistică și chiar în ceea ce privește sensul vorbelor? Pentru că l-am construit suspendând, cumva, convențiile dictaturii judicativului constitutiv; totuși filosofia era "făcută", odată, și în acest fel: în fond, am reluat, aici, câteva idei ale lui Platon, relaxate judicativ. Dincolo de toate acestea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau între "limbajul obiect" și "metalimbaj") constituie, în ultimă instanță, esența adevărului; 5) diferența dintre ceea-ce-este și ceea-ce-nu-este trebuie socotită fundamentală, dar numai în măsura în care termenul al doilea (ceea-ce-nu-este) este gândit ca fiind dependent de cel dintâi; și nu doar în privință logică, ci și ontologică. (Altfel spus, nimicul nu poate avea semnificație în sine, ci numai ca "negație" a ceea ce este; tocmai datorită acestui fapt, o gândire a nimicului prin el însuși, în măsura în care este posibilă, poate atinge limitele dictaturii judicativului și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
oricărei "metode" de dobândire a acesteia. Nu este vorba aici despre o simplă analogie între inteligența divină și cea omenească. Aristotel pune problema puterii acesteia din urmă de a ajunge la știința veritabilă, care este filosofia primă. Or, în această privință, puterea omului de a cunoaște devine, totodată, o limită; sau, mai bine zis, invers: limita acesteia este tocmai puterea sa.79 O gândire care se gândește pe sine este dincolo de orice posibilitate: ea este act pur. De aici și faptul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
relației dintre categorie (concept pur al intelectului) și obiectul său nu este strict formală. Ea face posibil conținutul conceptului, umplerea lui cu materialul sensibil corespunzător (un material divers, dar așezat în sinteza imaginativă, prin schema corespunzătoare categoriei respective), iar în privință propriu-zis logică, se constituie judecata sintetică a priori. Timpul este garantul obiectului, așadar el instituie "existențe" (ca fenomene, la Kant). Dar el este, totodată, garantul posibilității fenomenului ca sinteză în conștiința cunoscătoare, constituind forma a priori a oricărui fenomen și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deductiv ipotetic și cel deductiv disjunctiv sunt speciile posibile ale raționamentului din punct de vedere logic. Kant nu este interesat în primul rând de acest aspect al rațiunii, cât mai degrabă de posibilitatea folosirii pure a ei, iar în această privință, dacă rațiunea are propriile sale concepte (forme a priori) și, apoi, de posibilitatea ca mecanismele raționamentelor dialectice să poată fi demontate, așa încât aparența pe care ele o creează să poată fi recunoscută ca atare. În legătură cu cea dintâi problemă dacă rațiunea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
În orice caz, locul acesta poate da de gândit celui care caută sensuri kantiene ce pot scăpa dictaturii judicativului, așadar și celor două modele ale acesteia, analitica și dialectica. Locul fiind indicat, el poate fi vizitat și testat în multe privințe. Scurta teorie a lui Kant despre nimic, de asemenea poate fi ușor înțeleasă, pentru că ea este construită după regulile stabilite de el în "Analitica transcendentală" privind cunoașterea veritabilă. Filosoful a știut că un asemenea concept "problematic" poate fi luat în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să constituie non-fenomenal anumite "obiecte" decât să nu recunoască sensul lor. Aici se află un gest de măreție filosofică foarte rar în istoria filosofiei. Probabil atracția filosofiei kantiene ține și de această atitudine a filosofului; și nu doar în această privință legată de problema deschisă acum. În fapt, este vorba despre instanțe operaționale (rațiunea, intelectul într-o anumită folosire, reflecția însăși etc.) cărora nu le corespund direct "obiecte". Totuși, acestea sunt; și atunci, ce reprezintă ele? Kant le oferă un statut
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
partea celui care le avansează; reamintite aici, ele mai degrabă semnalează atât posibilitatea de a încadra discursul heideggerian partea sa realizată ca atare, precum și cea rămasă la primul gând al unui plan în orizontul judicativului constitutiv, deocamdată, doar într-o privință formală, cât și necesitatea cercetării problemei participării analiticii existențiale la dictatura judicativului. Ne vom da seama însă dacă putem vorbi cu temei despre un rol constitutiv al judicativului pentru acest discurs numai în măsura în care ne vom lămuri, în prealabil, asupra sensurilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale lui "este" și, în această măsură, al adevărului (dar al adevărului întreg?). De aici poziția sa privilegiată pentru constituirea structurii (existențiale a) Dasein-ului. Neuitând, desigur, limitele sale în această privință, semnalate mai sus, precum și alte limite ale sale descinse din condiționările (existențial-ontologice) diverse sub care se află, de exemplu, de așezarea sa într-o anumită poziție în structura existențial-ontologică a Dasein-ului.174 Deși Heidegger nu o spune răspicat, dintre cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste elemente la faptul lor originar, anume gândirea-care-se-gândește-pe-sine. Aristotel, Kant și Heidegger, dar și alți filosofi, au forțat limita judicativului constitutiv. Dar acest fapt se încadrează chiar în limitele constitutive ale judicativului. Una dintre problemele cele mai semnificative în această privință este aceea a constituirii cunoștinței veritabile. Ea derivă direct din principiu, adică din gândirea-care-se-gândește-pe-sine. Aceasta, interpretată strict formal, implică, așa cum am menționat și mai devreme, două "poziții". Formal, ceva este gândirea care gândește și altceva este gândirea care este gândită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
radical de ideea despre gândirea care se gândește pe sine, Kant nu o ia ca atare, ci o interpretează ca fenomen al apercepției originare, cu sensul de "eu gândesc". La Heidegger lucrurile nu mai sunt atât de clare în această privință, pentru că dictatura judicativului se afla în alt stadiu de regulativitate și constitutivitate a cunoștinței adevărate: firesc, în stadiul postkantian. Timpul, în ipostaza de ceea- ce-este dictatura judicativului, își face mai puțin mediat prezența în discurs, de fapt, în reconstrucția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor de înțelegere a timpului, ceea ce înseamnă că rosturile constitutive ale timporizării sunt în mod necesar legate de orizontul ființării în genere, nu al unei ființări privilegiate în vreo privință. De fapt, un asemenea spor nu poate fi întâlnit atâta vreme cât nu sunt depășite granițele dictaturii judicativului. Iar depășirea despre care vorbesc nu scoate la iveală, în privința timpului, altceva care este tot timp, ca timp originar, sau ca temporalitate, adică nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putință, de exemplu, ideea descendenței animale a omului: care are suficientă îndreptățire prin exercițiul gândirii, rostirii și făptuirii după reguli exclusiv judicativ-constitutive, dar care, tocmai de aceea, ține de ideologii. Oricum, știința are un cuvânt greu de spus în această privință, în sensul unei corecții. Dar cine mai este în stare să audă ce spune știința, altfel decât în format ideologic? O asemenea idee poate fi acceptată, desigur, poate fi formulată și "probată" după criterii ideologice, numai că ea are, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca ecstaze temporale. În al patrulea rând, trebuie arătat că trecerea de la logic la ontologic nu este suficientă bineînțeles, în orizontul de operare a reducției judicative pentru ca dictatura judicativului să ajungă la ipostaza sa desăvârșită, ideologia; este necesar, în această privință, și saltul de la ontologic la pragmatic. 5.2.1. Structura "formei" ideologie Faptul că este vorba despre o "formă" nu reprezintă o problemă, atâta vreme cât ne aflăm sub autoritatea judicativului constitutiv, pentru că acesta are, înainte de toate, un caracter formal. Dar aici
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]