13,781 matches
-
se referă la faptul că, odată petrecută reformalizarea logos-ului, devine firească reatribuirea aspectului formal nu doar judecății, ci judicativului însuși; desigur, și până acum am procedat la fel, însă de acum încolo "judecata" ca formă logică pierde din semnificație, "propoziția" (mai bine zis, enunțarea) fiind cu mult mai semnificativă; însă este vorba despre propoziția (enunțarea) ca element al judicativului, încărcată cu sensurile cunoscute ale dictaturii judicativului și cu sensurile noi provenite din re-formalizarea logos-ului ale faptului de a fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal nu doar judecății, ci judicativului însuși; desigur, și până acum am procedat la fel, însă de acum încolo "judecata" ca formă logică pierde din semnificație, "propoziția" (mai bine zis, enunțarea) fiind cu mult mai semnificativă; însă este vorba despre propoziția (enunțarea) ca element al judicativului, încărcată cu sensurile cunoscute ale dictaturii judicativului și cu sensurile noi provenite din re-formalizarea logos-ului ale faptului de a fi posibil, statutului de variabilă, ale "substratului" și "generalului". Prin reformalizarea logos-ului și recondiționarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către aporia formală următoare: fără "poziția" timp în judecată, ființarea ca atare (și, desigur, întreaga încrengătură de relații între ființări și între acestea și ființă), rodul în-ființării (constituirii) prin timp, nu mai are nici un temei, dar, chiar în aceste condiții, propoziția este ea însăși o ființare. Această aporie trebuie tematizată din perspectiva noului statut predicativ al celor doi termeni fundamentali în reformalizarea logos-ului: propoziția și starea de fapt (primul preluând funcții de predicare, al doilea, funcții de substrat, de "subiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființă), rodul în-ființării (constituirii) prin timp, nu mai are nici un temei, dar, chiar în aceste condiții, propoziția este ea însăși o ființare. Această aporie trebuie tematizată din perspectiva noului statut predicativ al celor doi termeni fundamentali în reformalizarea logos-ului: propoziția și starea de fapt (primul preluând funcții de predicare, al doilea, funcții de substrat, de "subiect" timporizat). Menționez că ideea de corespondență nu se află în raport de excluziune cu ideea de coerență; dimpotrivă, aceasta din urmă își primește sensul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de logica și filosofia limbajului, potrivit cărora corespondența cu semnificație alethică trebuie socotită ca relație între elementele unui limbaj-obiect și cele (corespondente) ale unui metalimbaj, teoria adevărului-corespondență oferă cele mai eficiente mijloace "semantice" pentru rezolvarea problemelor privind semnificația și adevărul propozițiilor (de diferite grade de complexitate) din fel de fel de "sisteme" și unități de discurs. Sarcina mea mai departe este de a identifica operații (acte constitutive) subordonate reformalizării logos-ului prin care propoziția și starea de fapt sunt obiectualizate (constituite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru rezolvarea problemelor privind semnificația și adevărul propozițiilor (de diferite grade de complexitate) din fel de fel de "sisteme" și unități de discurs. Sarcina mea mai departe este de a identifica operații (acte constitutive) subordonate reformalizării logos-ului prin care propoziția și starea de fapt sunt obiectualizate (constituite intențional). Înțelegem din cele de mai sus că dictatura judicativului nu este dislocată; de fapt, ea capătă, prin reformalizarea logos-ului, o confirmare, intrând într-o nouă întruchipare. Dar și non-judicativul este, întrucâtva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este dislocată; de fapt, ea capătă, prin reformalizarea logos-ului, o confirmare, intrând într-o nouă întruchipare. Dar și non-judicativul este, întrucâtva, potențat. Pentru a da un exemplu potrivit, să observăm că Wittgenstein susține că semnul care participă la o propoziție stă pentru un obiect, dar noi nu putem cunoaște ce este obiectul; dar nu putem cunoaște ar trebui să completăm cu mijloace judicative, altminteri, obiectul fiind rostit (adică atras de logos), este și cunoscut; oricum, calea către obiect, susține el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analitic" obiectul logic, în parte recondiționându-l "sintetic". Sensurile judicative ale subiectului și predicatului, așadar, nu mai par a fi în ton cu noua logică: sensul de substrat pentru subiect, sensul de general pentru predicat, de asemenea, sunt transferate asupra "propoziției", noua unitate de sens, începând cu cercetările lui Husserl asupra aritmeticii și cu Tractatus-ul lui Wittgenstein, dar împreună cu cele două caracteristici ale întregului aspect formal și numai atrăgând în spațiul logic stările de lucruri, cu care se confruntă propoziția. În
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asupra "propoziției", noua unitate de sens, începând cu cercetările lui Husserl asupra aritmeticii și cu Tractatus-ul lui Wittgenstein, dar împreună cu cele două caracteristici ale întregului aspect formal și numai atrăgând în spațiul logic stările de lucruri, cu care se confruntă propoziția. În spațiul noii logici este activă aporia formulată mai sus, aceea care, deși scoate timpul din "poziția" și funcțiunea sa judicativă, asigură propoziției statutul de ființare (ea fiind ceva anume). Prin urmare, ființarea își păstrează un sens; mai mult, după
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale întregului aspect formal și numai atrăgând în spațiul logic stările de lucruri, cu care se confruntă propoziția. În spațiul noii logici este activă aporia formulată mai sus, aceea care, deși scoate timpul din "poziția" și funcțiunea sa judicativă, asigură propoziției statutul de ființare (ea fiind ceva anume). Prin urmare, ființarea își păstrează un sens; mai mult, după depășirea momentului de început al reformalizării logos-ului, destul de neclar în privința opțiunilor judicative minore, dar judicativ ca atare în ceea ce privește aspectele "logice" fundamentale, ființarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
opțiunilor judicative minore, dar judicativ ca atare în ceea ce privește aspectele "logice" fundamentale, ființarea nu doar că și-a păstrat rostul, dar a căpătat ceva în plus la propriul sens. În context wittgensteinian, de exemplu, aceasta are câteva ipostaze principale: "semn", "obiect", "propoziție atomară", "stare de lucruri", "propoziție" (compusă), "stare de lucruri complexă", "ansamblul propozițiilor", "lume", "formă logică", "imagine" etc. Desigur, la Frege, la Russell și la alți logiciști din prima perioadă, accentul ființial al elementelor noii logici este chiar mai clar decât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca atare în ceea ce privește aspectele "logice" fundamentale, ființarea nu doar că și-a păstrat rostul, dar a căpătat ceva în plus la propriul sens. În context wittgensteinian, de exemplu, aceasta are câteva ipostaze principale: "semn", "obiect", "propoziție atomară", "stare de lucruri", "propoziție" (compusă), "stare de lucruri complexă", "ansamblul propozițiilor", "lume", "formă logică", "imagine" etc. Desigur, la Frege, la Russell și la alți logiciști din prima perioadă, accentul ființial al elementelor noii logici este chiar mai clar decât la Wittgenstein. Timpul pare însă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu doar că și-a păstrat rostul, dar a căpătat ceva în plus la propriul sens. În context wittgensteinian, de exemplu, aceasta are câteva ipostaze principale: "semn", "obiect", "propoziție atomară", "stare de lucruri", "propoziție" (compusă), "stare de lucruri complexă", "ansamblul propozițiilor", "lume", "formă logică", "imagine" etc. Desigur, la Frege, la Russell și la alți logiciști din prima perioadă, accentul ființial al elementelor noii logici este chiar mai clar decât la Wittgenstein. Timpul pare însă a lipsi în această formulă a ființării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
presupun timporizarea; altminteri, ele pot ține de un posibil foarte ciudat, fiindcă refuză orice actualizare. Timporizarea, așadar, apare și acum drept operație fundamentală de constituire. Preluarea "poziției" de substrat (subiect) de către stările de lucruri și a celei de predicat de către propoziție (atomară sau complexă; simplă sau compusă etc.) constituie fenomenul cel mai semnificativ în contextul reducției judicative a dictaturii judicativului după momentul reformalizării logos-ului, deși acest fenomen nu trebuie luat în termeni radicali, prin "stare de lucruri" neînțelegându-se, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drept lucrare fondatoare pentru aplicațiile "noii logici". Nu: 'semnul complex ‚aRb' spune că a se află într-o anumită relație cu b', ci ‚a' se află într-o anumită relație cu ‚b' spune că aRb."213 Așadar, semnul complex aRb ("propoziția") se "predică" despre starea de lucruri a stă cu b în relația R. Semnul complex, în fond, o propoziție, nu poate fi întâi, în așa fel încât apoi vine strea de lucruri; dimpotrivă, starea de lucruri se află întâi, ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
relație cu b', ci ‚a' se află într-o anumită relație cu ‚b' spune că aRb."213 Așadar, semnul complex aRb ("propoziția") se "predică" despre starea de lucruri a stă cu b în relația R. Semnul complex, în fond, o propoziție, nu poate fi întâi, în așa fel încât apoi vine strea de lucruri; dimpotrivă, starea de lucruri se află întâi, ea constituie un fel de substrat, apoi vine semnul complex, propoziția despre ea. Desigur, nu este vorba aici cum nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
b în relația R. Semnul complex, în fond, o propoziție, nu poate fi întâi, în așa fel încât apoi vine strea de lucruri; dimpotrivă, starea de lucruri se află întâi, ea constituie un fel de substrat, apoi vine semnul complex, propoziția despre ea. Desigur, nu este vorba aici cum nu este în nici o aplicație sau interpretare a logicii noi despre funcții predicative la propriu, adică întocmai celor proprii logicii clasice sau primei formalizări a logos-ului, dar nici despre cu totul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesteia au fost forțate. Din ultimul fapt a rezultat o întărire a sensurilor judicative, care s-au distribuit acum către "formele" fundamentale proprii logicii simbolice, așa încât, cum precizam mai sus, "stările de lucruri" preiau funcția de "subiect" (substrat), iar semnele, propozițiile, preiau funcții de predicare, împreună cu ceea ce este cel mai specific acestora, anume calitatea de general. Tocmai faptul că "stările de lucruri" preiau funcții judicative ale poziției "subiect" din structura judecății constituie cel mai clar indiciu al constitutivității judicative în planul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică, inclusiv în sistematica logicii clasice, care se ocupă de "noțiune" (în context propriu-zis clasic), de "termen" (în context "simbolic"). Dar cercetarea noțiunii sau termenului se face după regulile judicativului și în vederea pregătirii noțiunii, termenului, pentru utilizarea sa în judecată, propoziție, enunțare. De exemplu, operațiile cu noțiuni și raporturile dintre acestea sunt cercetate în vederea confirmării valabilității unor reguli foarte generale, cum sunt așa-numitele principii logice, sau cu scopul proiectării unor scheme logice mai ample, care au, desigur, "formă" propozițională. Din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de "fenomenalitate mentală"). Dar cea mai clară poziție din orizontul filosofiei contemporane, în această privință, o găsim în afara fenomenologiei (înțeleasă strict metodologic), anume la Wittgenstein. Acesta susține, așa cum s-a arătat, de altfel, într-un capitol al acestei lucrări, că propoziția (judecata) este o imagine (Bild; picture) a unei stări de fapt; mai bine zis, o parte a unei imagini a "lumii". Se poate observa că o asemenea înțelegere a judecății este solidară cu o problemă judicativă rezolvată parțial cu mijloace
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai cu seamă pentru chestiuni terminologice și celelalte ediții indicate în Bibliografie. Citările s-au făcut însă, în toată lucrarea, doar după ediția românească.) 32 " A enunța că ceea ce este nu este, sau că ceea ce nu este este constituie o propoziție falsă; dimpotrivă, o enunțare adevărată e aceea prin care spui că este ceea ce este și că nu este ceea ce nu este." Aristotel, Metafizica, IV, 7; 1011 b; (1965) p. 155. 33 Cf. Heidegger, "Doctrina lui Platon despre adevăr", în vol
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
III., 1, 2. 53 Aristotel, Topica, 101 a; p. 8. 54 Günter Patzig susține că silogismul aristotelic, privit în el însuși, nu prin ceea ce a devenit el în "logica tradițională", de-a lungul timpului, nu este un raționament, ci o propoziție. Aristotel a cercetat, în urmare, deodată cu validitatea silogismului, adevărul propoziției pe care acesta o reprezintă. Din perspectiva judicativului constitutiv, această observație a logicianului german este semnificativă în linia impunerii unor reguli care devin constitutive discursului care au două temeiuri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Günter Patzig susține că silogismul aristotelic, privit în el însuși, nu prin ceea ce a devenit el în "logica tradițională", de-a lungul timpului, nu este un raționament, ci o propoziție. Aristotel a cercetat, în urmare, deodată cu validitatea silogismului, adevărul propoziției pe care acesta o reprezintă. Din perspectiva judicativului constitutiv, această observație a logicianului german este semnificativă în linia impunerii unor reguli care devin constitutive discursului care au două temeiuri "tari": este în joc adevărul, reprezentând faptul esențial pentru orice demers
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unor reguli care devin constitutive discursului care au două temeiuri "tari": este în joc adevărul, reprezentând faptul esențial pentru orice demers "rațional", apoi regulile formale îl privesc direct pe acesta (adevărul), ceea ce ar însemna că cele două aspecte ale judecății (propoziției), cel formal și cel alethic, sunt atât de strâns legate, încât ar putea fi luate împreună și socotite, în mod necesar, doar în unitatea lor. Cf. Günter Patzig, Silogistica aristotelică; I, 2. 55 Cf. Topica, 100 a 100 b. 56
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Cf. G. Patzig, Silogistica aristotelică. Cercetări logico-filologice asupra cărții "A" a "Analiticelor prime". 84 Pentru stilul formal, Cf. Analitica primă, I, 28, 45 a. 85 Analitica primă, I, 27, 43 b; p. 104. 86 "Este deci clar că, în orice propoziție care are nevoie de dovadă, trebuie să avem în vedere relațiile de mai sus ale subiectului și predicatului în chestiune, pentru că toate silogismele se reazimă pe acestea." Analitica primă, I, 28, 44 a; p. 111. 87 Analitica primă, I, 28
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]