15,319 matches
-
ca talisman sfânta țărână a pământului strămoșesc, să scoatem din ea sângele viteaz și să-l turnăm în vinele noastre. (Cărticica Șefului de Cuib, punctul 83) Urmăriți permanent de crâncene prigoane, legionarii nu s-au mai putut bucura de această sacră solemnitate, depunerea legământului pe săcușorul cu țărână. Nici Frățiile de Cruce. Fratele de Cruce, după ce promova perioada de pregătire, depunea acest legământ aidoma primilor legionari, după care primea un număr de ordine și săcușorul cu țărână. Cu acest talisman la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
indiferent de vîrstă, acest al doilea context fiind cel care se referă la educația adulților sau la deschiderea către educația interculturală. Ca fenomen antropologic complex, educația este un proces asemănător cu alte procese, cum ar fi munca, jocul, schimbul economic, sacrul, cotidianul, personalitatea etc. Această complexitate evidentă și indiscutabilă a fenomenului educație determină o pluralitate a modalităților de abordare. În fapt, educația este cercetată de o diversitate de discipline teoretice sau aplicative, fiecare procedînd din punctul său de vedere, utilizînd propriile
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
cu semnificație univocă; presupune a trece de la ceea ce este posibil sau probabil la ceea ce este aproximativ real (între anumite limite, care sînt limitele cercetării, ale oricărei cercetări). Din punct de vedere istorico-genetic, metoda interpretării a apărut în domeniul descifrării textelor sacre, pe temeiul că acestea ar avea și un sens ascuns, dincolo de sensurile aparente, și s-a dezvoltat ulterior în filosofie și științele filosofice, o multitudine de demersuri interpretative diferențiindu-se disciplinar. Deci, la început, a interpreta a însemnat a interpreta
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
Însemnări de scriitor” (aici sunt prezenți Cornel Moraru, Al. Cistelecan, Mihai Sin, Serafim Duicu, Eugeniu Nistor, Alexandru Vlad, Iulian Boldea, Zeno Ghițulescu ș.a.), „Eseu” (Cornel Moraru, Mitul generațiilor, Mitologia nihilismului la Eminescu, Iulian Boldea, Dimitrie Caracostea - eminescolog, Alexandru Vlad, Carte sacră, carte profană), „Preaviz” (cronici de Al. Cistelecan), „Cronica literară” (susținută de Serafim Duicu, Iulian Boldea), „Agenda culturală”, „Semnal editorial”, „Caligrafii” (autor - Eugeniu Nistor), „Convorbirile noastre” (interviuri cu Al. Cistelecan, Laurențiu Ulici, Ion Vlasiu, Grigore Ploeșteanu, Teohar Mihadaș), „Eseuri antologice” (Emil
TARNAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290089_a_291418]
-
dimensiuni, juxtapun două secvențe. Prima se prezintă ca o descriere brută a stării de fapt, pe când cea de-a doua echivalează în plan retoric cu o „poantă”, iar în planul imaginarului cu o fantă în real care face posibilă ecloziunea sacrului: „Copilul dezleagă șiretul / Unui pantof. Curând îi vor îngheța / Degetele și frigul / Îl va duce în cutii de ciocolată / Acolo unde moartea îl învață / Să umble.// Și are să crească iarbă sub pantof / Iarbă pe luna de pe cerul / Care se va
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
de incontinență. O schimbare de regim se întrevede odată cu volumul Statuile disperării (1998; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) și se definitivează în Ultimul cuvânt (1999), Veghe și somn (1999), Dialog cu hârtia (2000) și Sfârșit de coridă (2001). Goana după sacru rămâne impulsul poetic dominant, însă acum divinul nu se mai oferă, ci se refuză cu obstinație. În consecință, euforia lasă loc depresiei ori măcar stării elegiace, iar eul liric învestește rememorarea cu rolul de strategie compensatoare. Poemele își păstrează deopotrivă
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
1995; Poemul bizantin, Oradea, 1997; Poemul orant, Oradea, 1999; Poemul miezonoptic, Oradea, 2000; Poemul crepuscular, Oradea, 2002. Ediții, antologii: Mihai Eminescu, Dicționar de rime, București, 1976 (în colaborare cu Marin Bucur); De te voi uita, Ierusalime (Țara Sfântă și cărțile sacre în literatura română), postfață Victor Bârlădeanu, București, 1996 (în colaborare cu Marin Bucur). Traduceri: Elena Văcărescu, Scrieri alese, ed. bilingvă, îngr. și pref. Ion Stăvăruș, București, 1975 (în colaborare); Iulia Hasdeu, Versuri, proză, corespondență, îngr. Crina Decuseară-Bocșan, București, 1976 (în
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor antologii consacrate epigramei, parodiei, aforismului, fabulei și foiletonului. Ținta satirei lui poate fi colegul de breaslă, scriitorul, măruntul funcționar, marii șefi, ca și „monștrii sacri”, fenomenul social ori situația cotidiană, prozaică: „Orice imperiu /Are un criteriu/ Reducerea statelor/Cu forța armatelor” (Diplomatică); „A pățit-o și el, deci/ L-a furat somnul de veci” (Epitaful unui hoț). Cultivând discret sau în forme violente, demascatoare, spiritul
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
la zid?” (Zidul Kremlinului). Este la T. o întreagă paletă a atitudinii comice: bonomie și condescendență, ironie, zeflemea, sarcasm și invectivă. Acțiunea de demitizare și demistificare coboară în sfera rutinieră a cotidianului, a familiarului, degradat chiar atunci când pornește de la motive sacre: „Săraci și goi, ca adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață,/ De-ar fi costat și acolo mărul/ Cât costă azi, la noi, la piață” (Adam și Eva). „Fauna” tradițională a comicului este prezentă in corpore: despoții, patrioții de
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Chișinău, 2003. Traduceri: P. Erșov, Căluțul năzdrăvan, Chișinău, 1971; Byron, Peregrinările lui Ciaild Harold, Chișinău, 1979; Poeți letoni, Chișinău, 1983; M. Dudin, Versuri, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Raisa Suveică, Victor Teleucă, în Profiluri literare, Chișinău, 1972, 532-541; Mihai Cimpoi, Focul sacru, Chișinău, 1975, 155-165; Liviu Damian, Îngânduratele porți, Chișinău, 1975, 106-113; Mihail Dolgan, Crez și măiestrie artistică, Chișinău, 1982, 253-270; Gheorghe Mazilu, Cu scut și fără, Chișinău, 1983, 38-47; Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1985, 104-116; Valeriu Senic, Creația lui
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea învierii, București, 1994; Colina crinelor nuntiri, București, 1995; Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor veri, București, 1995; Ducatul artemizelor nuntiri, București, 1996; Roua și nuntirea învierii, București, 1997; Corola sacrelor lumini, Arad, 1997; Cocorii miruitelor nuntiri, București, 1997; Contururi spectacologice, București, 1998; Rondeluri crepusculare, Râmnicu Vâlcea, 1998; Azurul paltinilor verii, București, 1999; Cu somnul cerbilor nomazi, Constanța, 1999; Empireul viselor ucise, București, 1999; Dumbrava heruvimelor dormiri, Constanța, 2000; Nuntirea nuferilor
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
s-a identificat. Biografia lui Buddha e rodul unei tradiții complexe, deoarece fantezia credinței și exigențele transmiterii fidele a mesajului au idealizat tot mai mult viața Maestrului, făcând-o în cele din urmă să reproducă o schemă abstractă de desăvârșire sacră. În ciuda lucrărilor scrise de numeroși savanți, atât orientali cât și occidentali, este încă dificil să se ajungă la o unanimitate a părerilor despre felul în care această viață a fost cu adevărat. Cercetările mai vechi au propus teorii prin care
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
propria experiență, Buddha a predicat timp de 45 de ani, învățătura lui atingând mai toate problemele privitoare la felul în care omul trebuie să și trăiască viața. O dată cu propovăduirea, se deschide o perioadă a vieții sale la fel de desăvârșită după valorile sacrului pe cât de desăvârșită fusese tinerețea după valorile profane. Buddha își atrage numeroși discipoli iar renumele său se răspândește „ca sunetul unui mare clopot suspendat de bolta cerului”. El și-a făcut cunoscută învățătura, predicând în regatele Kośala, Maghada și Kăśī
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Lanka (Ceylon). Succesul celei din urmă se datorează poate și faptului că expediția prozelitistă i-a avut în frunte pe Mahendra (păli: Mahinda), fiul regelui, și pe fiica regelui, prințesa-călugăriță Saṇghamittă. Aceasta a adus cu sine o ramură din arborele sacru al Iluminării care, răsădită fiind, a prins rădăcini și crește până în zilele noastre la Anurădhapura. Învățătura buddhistă a lăsat o amprentă inconfundabilă asupra destinului regelui Aśoka. El este singurul exemplu din istoria umanității a unui cuceritor victorios aflat în culmea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
împăratul a trimis delegați spre părțile occidentale ale Chinei pentru a se informa asupra religiei buddhiste. În nordul Indiei au fost găsiți doi călugări, Chia-she Mont’eng și Chu Falon, de la care delegații imperiali au primit imagini buddhiste și texte sacre conținând 600 000 de cuvinte. Delegații s-au întors în capitală și s-au instalat într-o clădire a Guvernului, care a devenit celebră sub denumirea de Templul Calului Alb. După introducerea noii religii, a urmat o muncă uriașă, aceea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cuvinte. Delegații s-au întors în capitală și s-au instalat într-o clădire a Guvernului, care a devenit celebră sub denumirea de Templul Calului Alb. După introducerea noii religii, a urmat o muncă uriașă, aceea de traducere a textelor sacre în limba autohtonă. Această activitate a început în timpul împăratului Huan (147 167) din dinastia Han posterioară și a continuat până în perioada dinastiei Song de nord (960 1125), acoperind deci o perioadă de aproape 1000 de ani. Cei mai importanți traducători
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
VIII buddhismul Mahăyăna începe să-și piardă din vitalitate. În această perioadă se conturează direcția tantrică, ultima fază a evoluției buddhismului în spațiul indian. Dintre mișcările tantrice cea mai importantă este Vajrayăna, „Vehiculul de diamant”, numit și Mantrayăna, „Vehiculul sunetelor sacre”. Această formă a buddhismului este una sincretistă, presupunând ritualuri esoterice, magice, exerciții inspirate de yoga clasică, influențe din partea tantrismului hindus și a Vedăṇtei. Așa cum buddhismul Mahăyăna a făcut din China al doilea centru al său, la fel Vajrayăna și-a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
din India, devenind însă „religia cu cea mai mare influență din Asia”. El poate fi comparat cu creștinismul care, gonit din Palestina, a devenit o religie universală. Buddhismul a promovat sisteme elaborate de doctrină, filosofie, etică, ceremonialuri somptuoase și sărbători sacre, scrieri voluminoase, o artă și o arhitectură elegante. Religia întemeiată de Buddha nu depinde de scrierile sfinte, socotite ca bază a doctrinei. Puțini clerici sau laici cunosc toate scrierile produse de tradiția lor. Ceea ce-i unește pe toți buddhiștii sunt
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Comunitate (saṃgha). Profesiunea de credință a buddhistului este următoarea: „Îmi caut adăpostul în Buddha, îmi caut adăpostul în dharma, îmi caut adăpostul în saṃgha” Buddhaṁ śaraṇaṁ gacchămi, dharmaṁ śaraṇaṁ gacchămi, saṅghaṁ śaraṇaṁ gacchămi ). Învățătura buddhistă consideră că legea adevărată și sacră a fost descoperită de Buddha și ea nu poate fi înțeleasă și practicată decât prin tovărășia spirituală dintre monahii și laicii care vor să urmeze cărarea salvatoare a Iluminatului. Această idee se regăsește într-o anumită măsură și în creștinism
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
E cu ochii și cu urechile la noi, mereu la ușă. El nu e în Nirvăṇa, la odihnă, la deconectare, ci e pe șantier și pune umărul”. La ora actuală, lumea buddhistă este foarte divizată. Ea nu are o limbă sacră comună, o autoritate religioasă generală sau dogme cu definiții clar formulate, iar modalitățile de implantare a buddhismului diferă mult de la o țară la alta. Țările hinayaniste formează un întreg relativ omogen format din: Srī Lanka (Ceylon), Thailanda, Birmania, Laos, Cambodgia
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
infinit chipurile sale în aer, sau petrece trei luni în cerul lui Indra pentru a-i predica doctrina mamei sale. În ceea ce privește ultima perioadă a vieții Iluminatului, izvoarele menționează un episod semnificativ: reîntors la Vaiśălī, Cel Preafericit se odihnește în pădurea sacră de la Căpăla și de trei ori îi laudă lui Ănanda farmecul acestui loc și frumusețea atât de felurită a continentului indian, adăugând că, dacă este rugat, Buddha poate trăi o eră cosmică întreagă sau restul unei ere. Dar de trei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și centro-asiatice. Școala din Mathură a impus anumite reguli iconografice în ceea ce privește reprezentarea lui Buddha: umărul drept descoperit, pliurile abia vizibile ale mantiei monahale și principalele semne ale sfințeniei: protuberanța craniană (ushnīsha), excrescența acoperită cu păr între ochi (ūrna) și roata sacră (ćakra) gravată în palmă. Iluminatul este reprezentat în poziția „lotus”, iar gesturile sale (mudră ) inspiră absența fricii, bunăvoința, meditația și dorința de a-și transmite altora învățătura. Arta de la Gandhăra este „de un suprem rafinament și vorbește mai de-a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și în Occident. La fel în cazul creștinismului: chiar Noul Testament include recomandarea ca noua doctrină să fie răspândită și în rândul neevreilor. Din acest motiv, Sfântul Toma ajunge până în India, iar Sfântul Pavel devine „apostolul neamurilor”. Ambele religii au scrieri sacre considerate canonice precum Tipitaka, respectiv Vechiul și Noul Testament, dar și scrieri necanonice însă reprezentative precum cronicile din Ceylon, Milinda-Pañha, Nettipakarana, Visuddhimagga și Abhidharmakośa, respectiv cărțile deuterocanonice și Evangheliile apocrife. Istoria buddhistă înregistrează patru concilii, care au avut loc pentru a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
crengile subțiratice ale mestecenilor”. Vitoria este o sinteză de spiritualitate străveche românească, ea respectă neabătut datina moștenită din vechime, manifestată în viața cotidiană, sau la evenimente cruciale (nunti, botezuri, înmormantări). Toate acțiunile ei poartă pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru: Vitoria își lasă fata la mânăstire, se mărturisește preotului, ia sfânta împărtășanie, “sfințește” baltagul pentru feciorul ei. Înțelepciunea, inteligența și luciditatea îi dirijează comportamentul: cere bani marunti negustorului, să-i aibă “la îndemână”, îi leagă într-un colț de năframă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Elogiază astfel jocul bătrânului actor Matei Millo, aflat la sfârșitul unei glorioase cariere („Dl Millo ca totdeauna a fost admirabil. Anii de care este împovărat acest veteran al scenei, timpul care distruge totul nu a putut să-i stingă focul sacru al artei care-l animă“), și consemnează, în același articol, scris cu surprin zătoare maturitate, două atitudini la fel de păgubitoare în societatea româ nească față de fenomenul artistic contemporan: („Am observat încă și de astă dată că în societatea românească trăiesc două
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]