13,126 matches
-
de tot ce mă poate surprinde și amenința: de un câine, de un fulger, de un răufăcător, de spectrele în care nu cred, dar care ies din adâncul meu fără voia mea. Nu le pot stăpâni. Și nu-mi pot stăpâni frica aceasta care se ridică în mine orice aș face și orice aș gândi. Fiind instinctuală, ea mă domină de dinaintea mea și din adâncul meu. În noapte e posibilul primejdiei, răul diversificat, neștiut ca atare, răul care poate lua o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ocrotirea ei, eu, cel puternic, sunt totodată slab. Cel puternic depinde de cel slab și este de aceea - slab. Întrucât nu pot exista fără preluarea în proiect a „ceva“, acest ceva mă obligă la grijă și ocrotire față de el. Eu stăpânesc „întreg pământul“, dar în așa fel încât nu mă pot lipsi de el. Puterea mea este puterea celui dependent, și astfel slăbiciune. Puterea celui dependent este ocrotirea. Puternic în mod absolut nu este decât acela a cărui ființă nu depinde
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
risipirea unui moment de plictiseală. Puterea lui poate tot atât de bine să nu se manifeste. Deoarece ființa lui nu depinde de nimeni, el poate tot atât de bine să rămână impasibil, să ocrotească sau să nimicească. El poate să se obiectiveze în cel stăpânit sau poate, renunțând la acesta, să se întoarcă la sine. În schimb, atunci când, hotărând în privința a ceva, eu hotărăsc implicit în privința mea, puterea mea nu poate să se manifeste decât ca ocrotire. Puternic în mod absolut nu este, omenește vorbind
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din Pergamon, cei doi poli ai pământului<ref id=”2”> Vezi H. J. Mette, Sphairopoiia. Untersuchungen zur Kosmologie des Krates von Pergamon, München, 1936, pp. 88-89.</ref>, dincolo de care începea regiunea Tartarului, cu straturile sale de aer dens, rece și stăpânit de întuneric. În celălalt loc homeric menționat, Hera se adresează Afroditei: „Mă duc până la hotarele pământului fecund (peirata gaies), să l văd pe Okeanos, tatăl zeilor...“ Aici, Oceanul, deci fluviul care în viziunea homerică înconjura pământul și care, ca element
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de argint”, dar, orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile la care se vede supus, e stăpânit de un ideal, de un „vis luxuriant”. Un proiect utopic și confuz, vizând, din câte se poate înțelege, reformarea justiției (în iluminările lui, el crede în posibilitatea unei „justiții ideale”) și chiar a sistemului social (întrezărind, înfrigurat, „un sistem social
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
de răsărit a Moldovei, Basarabia, în 1812. A urmat o rusificare brutală. Românii s-au retras la adăpostul experienței lor istorice: rezistența pasivă. După tratatul de pace de la Adrianopole din 1929, principatele române au devenit protectorate rusești. Consulii ruși erau stăpîni supremi la Iași și București și îi tratau pe boierii români "ca pe niște cîini", scoțînd în evidență clar că Rusia nu era un vecin, ci un stăpîn. Deși au fost cîțiva guvernatori ruși de excepție, ca Pavel Kiseleff, care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
faptul că școala primară, gimnaziul și liceul nu i-au oferit "nici dragoste, nici mîndrie"15. Era mult înaintea celor de vîrsta lui și tot timpul singuratic. S-a înscris la școală știind deja să citească și să scrie și stăpînind limba franceză, cufundat într-o lume de vis clădită pe lecturile lui tot mai extinse. Singurătatea și lipsa prietenilor s-au perpetuat în anii de liceu și în cei petrecuți în universitățile românești (și străine)16. După absolvirea universității, o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viața și epoca lui Thomas III, făcînd toate acestea într-o formă literară 76. Dar un element tehnic a apărut brusc în calea lui Iorga. A fost nevoit să jure că și-a scris teza fără ajutorul nimănui. Iorga nu stăpînea însă limba germană în așa măsură ca să-și poată scrie disertația fără ajutor. Așa că a trebuit să se transfere la Leipzig, unde nu existau asemenea restricții în vederea obținerii doctoratului. A plecat după cinci luni la Leipzig. Așa cum remarca el: Am
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Și-a petrecut o mare parte a vieții cercetînd bibliotecile și arhivele, cufundîndu-se în tăcerea acestora, iar firea lui romantică a găsit prilejul de a reconstitui trecutul. Memoria lui prodigioasă l-a ajutat foarte mult în această privință 47. Iorga stăpînea bine limbile europene moderne și avea excelente cunoștințe de latină și greacă. Singura lui lacună era necunoașterea limbilor slave, a maghiarei și a limbii turce. Doamna Catinca (a doua lui soție), întrucît era ardeleancă, l-a ajutat să citească documentele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
luat totuși cu el cîteva cărți de istorie a Bizanțului în caz că era arestat 165. A primit foarte multe scrisori avînd ca subiect tulburările. Înalta societate bucureșteană era indignată. O mare doamnă, un fel de "văduvă de duce", nu-și putea stăpîni indignarea, amintindu-i lui Iorga că pînă și Frederic cel Mare pusese în scenă piese franțuzești, iar Goethe și Schiller se născuseră și fuseseră educați în timpul domniei lui. Îl făceau răspunzător pe Iorga, spunînd: "Dumneavoastră sînteți apostolul majorității studenților, iar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost martori la scene în care poliția îi obliga pe țărani să-și cedeze în tren locurile (pentru care plătiseră) în favoarea unor persoane din clasele superioare 177. Tot ei îl informaseră pe Iorga asupra abuzurilor lui Mochi Fischer pe pămînturile stăpînite de acesta mult înainte de răscoala ce avea să izbucnească în locurile acelea 178. Răscoala țăranilor a izbucnit la Flămînzi, în nordul Moldovei, pe pămînturile aflate sub controlul trustului bancar al lui Mochi Fischer. Mochi Fischer finanța arendarea pămînturilor din nordul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
interne și să ne obținem drepturile cetățenești. Dar trebuie să înțelegeți că dreptul oricărui popor de a fi stăpîn în casa lui nu intră în discuție". Apoi, cu majuscule și caractere aldine grase: "NOI, ROMÂNII, VREM ȘI NOI SĂ FIM STĂPÎNI ÎN CASA NOASTRĂ!" Apoi: "Războiul acesta v-a găsit pe voi, rușii, alături de noi (adică de români) în ajunul realizării reformelor la care am visat mereu în ultimii cincizeci de ani de viață constituțională. A sosit acum ceasul; peste cîteva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost pentru prima dată stabilite mai mult sau mai puțin pe baza autodeterminării. Care era și principiul de bază al Președintelui Wilson. Ca să fim mai exacți: cum credeau în 1918 aceste popoare că-și vor hotărî viitorul? Fostele imperii care stăpîniseră aceste regimuri fuseseră state multinaționale. Acest lucru a dus la mari valuri de migrații și transferuri de populație. Trasarea granițelor conform principiului etnic devenea problematică. Iorga era un admirator aproape fără rezerve al celuilalt om al secolului al XIX-lea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Toți erau "Iorghiști" înainte de război, cititori ai "Neamului românesc", iar în perioada de la Iași, toți priveau spre Iorga ca la un conducător. Țăranii nu mai erau pe jumătate robi, ci veterani mîndri, știind că bunăstarea țării depindea de sacrificiul lor. Stăpîni acum pe propriul lor pămînt, ei erau oameni care-și dovediseră valoarea și cărora li se promisese dreptul de a participa la viața politică a țării. Atît cei pasivi cît și cei activi din generația tranșeelor trăiseră pe propria lor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu se simțeau (ca și coreligionarii lor din Bucovina) prea fericiți de sosirea oficialităților românești corupte din Regat, care îi hăituiau pe evrei. În 1923, prietenul lui Iorga, dr. Constantin Angelescu, ministru al învățămîntului, oferea (pe baza principiului "dezbină și stăpînește") mai multe școli evreiești decît ungurești în Transilvania. Evreii au reacționat prompt, trimițînd o petiție: "Noi sîntem unguri de credință evreiască; ne-am născut vorbind ungurește, am crescut vorbind ungurește, limbă de care este legat propriul nostru suflet unguresc. Mentalitatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rezultate pozitive. Era oare Legiunea o precursoare a acelor mișcări din Lumea a Treia din zilele noastre care au generat reacții frapant de asemănătoare la provocările secolului al XX-lea în Iran, Cambodgia sau în altă parte? Astăzi, mișcările acestea stăpînesc suprafața planetei noastre. Legiunea compensa lipsa ei de educație, putere și mijloace financiare, înțelegerea ei a realităților secolului al XX-lea și, în cele din urmă, lipsa ei de disciplină prin fanatism religios și entuziasm. Coroana, regimul politic și zbirii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
149. Chamberlain și Iorga vor muri aproape în același timp. Iorga asasinat de un detașament terorist de legionari, iar Sir Neville Chamberlain și-a dat din fericire duhul cu cîteva zile înainte ca orașul Birmingham, pe care familia sa îl stăpînea de generații, să fie bombardat de către Luftwaffe. Politica conciliantă a lui Chamberlain nu corespundea planurilor nitzscheanului Hitler și politicii de forță a lui Stalin. Iorga a deținut pînă în 1929 monopolul scrierilor de istorie din România, mai cu seamă în ceea ce privește
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
străină, folosind cunoștințele dobîndite pentru revigorarea culturii române. Dar avea puține motive să creadă că același lucru li s-ar întîmpla și altor români veniți în contact cu cultura occidentală 14 "Sodoma și-a pierdut acum puterea, dar cînd va stăpîni iar Gomora... ", scria Iorga. "Neamul românesc", 25 iunie 1906 15 Supt trei regi, pp. 9-21, și O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 11 16 O viață de om așa cum a fost, vol. I, pp. 159 și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
celui de al Doilea Război Mondial, Iorga scria că după cunoștințele lui de istorie, "este sigur că nu tehnologia va decide rezolvarea situației, ci inteligența, coducerea și entuziasmul pentru cauza umanității. Numai cei care au adus suficiente sacrificii onoarei pot stăpîni aceste calități". "Neamul românesc", 3 septembrie 1939 2 Iorga a fost de la început dezgustat de "demagogia cămășilor" și a luat atitudine împotriva uniformelor și a cămășilor verzi ale familiei Codreanu". "Neamul românesc", 17 februarie 1933. În 1937, guvernul a interzis
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
izvorât -, NATO ilustra schimbarea cea mai semnificativă produsă În Europa (și În SUA) ca urmare a războiului - dorința de a Împărtăși informații, de a coopera În domeniul apărării, securității, comerțului, politicii valutare etc. Pentru prima oară În istorie, Forțele Aliate stăpâneau Împreună și pe timp de pace. Dar acordurile din 1949 nu reprezentau forma definitivă a NATO. În primăvara anului 1950, Washingtonul se străduia Încă să le explice francezilor și altor națiuni din Europa că singura șansă reală pentru apărarea Occidentului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o eroare gravă să apelezi la trupe străine pentru a da o lecție unui popor. Iosip Broz Tito (11 noiembrie 1956) La sfârșitul războiului, popoarele din Europa de Vest, care abia reușeau să se guverneze și să-și asigure subzistența, continuau să stăpânească o mare parte a globului. Această situație neverosimilă, ale cărei implicații nu scăpau elitelor indigene din coloniile europene, a avut consecințe perfide. Pentru mulți britanici, francezi sau olandezi, posesiunile imperiale alinau suferința și umilințele războiului din Europa. Ele Își demonstraseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intraseră În armata colonială În speranța unei ascensiuni sociale, până la civilii mobilizați și trimiși cu sila În Africa pentru a le veni de hac rebelilor. În Angola, insurgenții erau divizați În câteva facțiuni, iar armata portugheză a reușit să-i stăpânească, cel puțin o vreme. În Mozambic, unde 60.000 de soldați protejau o populație europeană de numai 100.000 de locuitori, sau În Guineea ori Capul Verde, unde charismaticul Amílcar Cabral imobilizase peste 30.000 de soldați portughezi Într-un război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un moment dat preferatul celor sub 30 de ani25. În Austria, ca și În Franța, ura și teama de imigranți (veniți În Franța dinspre sud, iar În Austria dinspre est; În ambele cazuri din regiuni pe care țările respective le stăpâniseră cândva) au Înlocuit vechile obsesii - În special antisemitismul - care serviseră la coalizarea extremei drepte. Dar noile partide antisistem mai aveau un avantaj: mâinile curate. Excluși de la guvernare, ei nu erau pătați de corupția care, la Începutul anilor ’90, părea să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Danemarca și Olanda, ca În multe țări europene mici, studenții și funcționarii deopotrivă erau de mult fluenți (sau cel puțin Înțelegeau perfect limba), fiindcă emisiunile TV În limba engleză erau subtitrate, nu dublate. În Elveția, unde orice absolvent de liceu stăpânea trei sau chiar patru limbi locale, vorbitorii considerau că este mai convenabil, dar și mai diplomatic să recurgă la engleză (care nu era pentru nimeni limba maternă) când comunicau cu conaționalii din altă regiune. și În Belgia, unde - așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rusă. Asociată cu ocupația sovietică, rusa Își pierdea tot farmecul, chiar și În țări ca Polonia sau Cehoslovacia, unde contiguitatea lingvistică o făcea accesibilă. Deși cetățenii din statele-satelit erau obligați să studieze rusa, cei mai mulți n-au făcut nici un efort să stăpânească limba și nu o vorbeau decât dacă erau siliți 9. În câțiva ani de la căderea comunismului s-a putut constata că, paradoxal, ocupația germană și cea sovietică au eradicat familiaritatea cu limbile respective. În teritoriile strivite atâta timp Între Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]