14,769 matches
-
ea ripostează că acest termen nu e cel din dialogurile elevului care își proclamă fidelitatea față de învățătorul său (p. 222). Însetată cândva de cunoaștere, tânăra pleacă de lângă Platon când își dă seama că nu o satisfac ideile lui despre dragostea sufletească - o simplă minciună, o iluzie care nu poate să existe (p. 243) - și că preferă iubirea terestră oferită de Speusip, viitorul ei soț. În cele din urmă, gânditorul rămâne singur cu nălucirea Arheanassei alungată de el la Siracuza. Când Platon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lor se arată sensul superior și unic al evenimentelor (p. 184). În Agamemnon, secvența dedicată întoarcerii comandantului din războiul troian și uciderii lui de către soție, cele două personaje din prim plan pregătesc figura dramatică a lui Oreste. Ajuns la maturitate sufletească și plinătatea conștiinței (p. 224), remarcabil prin obiectivitatea judecății și modestia simțirii (p. 225), pătruns de misiunea sa regală, dar cu presimțirea vie a nimicniciei omenești (p. 227), Agamemnon moare plătind conștient vinovăția neamului, dar fără a atinge gradul de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că, datorită caracterului ciclic al istoriei, evenimentele trecute sunt relevante pentru spectatorul actual. Oricum, indiferent de varietatea răspunsurilor, comun la toți scriitorii care se întorc la sursele tragediei europene este efortul de a adapta scenariul clasic pentru a exprima nevoile sufletești ale contemporanilor. Dintre elementele specifice teatrului antic, Petru Dumitriu păstrează prologul utilizat de comediografi pentru anticiparea evenimentelor și stabilirea contactului cu publicul. Prezentatorul sugerează caracterul fictiv al acțiunilor de pe scenă și cere implicarea spectatorilor cărora li se amintește că dincolo de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-și putea dezlipi talentul literar de preocupările profesionale, acestea din urmă avându-și o influență decisivă în povestiri: Excursie cu bicicleta în lunca Siretului, Popas la un monument al naturii, Poiana Vântului. Tot din aceste povestiri transpare și starea sa sufletească dar și fizică: Povestea unui măr bătrân, Stejarul veteran. Simbolic, povestirea de final se referă la Zâmbetul mamei, aceasta constituind un omagiu adus mamelor și frumuseții acestei calități. Faptul că geografia românească interbelică era conectată la realitățile mondiale este argumentat
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
problematici i-au permis să susțină numeroase conferințe la Radio Iași precum și alte activități de popularizare a științei, urmând întocmai exemplul ilustrului său predecesor Ion Simionescu. Faptul că Ion Gugiuman s-a aplecat în studiile sale cu pasiune și dăruire sufletească asupra locurilor natale nu este întâmplător. L-au marcat oamenii de aici prin vrednicia lor, l-au marcat peisajele prin frumusețea lor dar mai presus de toate, profesorul a dorit, dincolo de cunoaștere, să promoveze acest colț de țară. A făcut
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Iași, efectuat de studioul cinematografic „Al. Sahia” din București. A participat la diverse manifestări științifice, emisiuni Radio - TV locale și naționale, unde a știut să câștige auditoriul prin ținuta academică, demnitate, har de povestitor într-un grai tipic moldovenesc, căldura sufletească și umanism. Tineretului i-a insuflat încredere în forțele proprii, dorința de realizare a unui ideal măreț, dragoste de glia strămoșească și de înaintași. A iubit Geografia și a preamărit-o precum singur declara „M-am străduit permanent să arăt
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
fundamentale cu cele practice. A fost pensionat în anul 1973. Datorită bogatei activități și a competenței sale didactice profesorul Alexandru Obreja și-a asigurat stima și dragostea studenților și colegilor săi. A fost un dascăl de elită, de aleasă noblețe sufletească și modestie. Grigore Răileanu - prof. dr. docent (1913-1966ă Prof. Grigore Răileanu s-a născut la data de 20 mai 1913, în comuna Oltenești, jud. Vaslui și s-a pierdut la 12 mai 1966. Cursurile primare le-a urmat în comuna
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în Republica Arabă Unită. Pentru meritele sale deosebite în activitatea didactică și științifică profesorul a primit diferite ordine și medalii la nivel național. Pe lângă activitățile sale de distins și neobosit cercetător, profesorul Grigore Răileanu era înzestrat cu o deosebită sensibilitate sufletească, o permanentă și caldă prietenie, toate acestea 47 suprapunându-se unui fond de modestie, bunătate și loialitate, rar întâlnite într-o singură persoană. Păstrând proporțiile, cu modestia de rigoare, exemplul lor am încercat să-l urmez. Ca fost profesor de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
smârcuri cu apă clocită întrețin permanent focare intense de paludism, a făcut ca la toate neajunsurile vieții lor, tuberculoza și mai ales malaria să fie bolile care i-au îngrozit și le au măcinat în continuu sănătatea fizică și liniștea sufletească. Așa se explică de ce azi numai o mică parte din vechii coloniști stau permanent aici, restul dându și lotul în dijmă, la ai lor sau localnicilor, ori vin numai în epocile muncilor agricole și a recoltării produselor câmpului. Aceștia practică
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
noștri.” Mihail Sadoveanu 156. „Toți citim mai multe cărți decât ne trebuie. Biblioteca mare, pricepere mică!” George Călinescu 157. „Nu există hoț mai mare ca o carte rea; ea îți fură tot timpul.” Proverb italian 158. „Eu, grație structurii mele sufletești, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui și se transformă într-o trâmbiță de alarmă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
din ea - cea de-a doua o scriu cititorii.” A. Gide 432. „Fiecare scrie, nu pentru că vrea, ci pentru că nu poate altfel.” O. Goga 433. „Pe mine, ca scriitor, nu mă interesează individualul, ci vreau ca să redau expresia mulțimii, vâltoarea sufletească a poporului din care fac parte.” O. Goga 434. „Cărțile au format în mine... sentimentul răspunderii pentru tot răul din viață, trezind și o pioasă admirație în fața forței creatoare a rațiunii omenești. Adânc pătruns de adevărul creației mele, vă spun
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
aceasta menirea ei. Un roman nu poate și nici nu trebuie să înlocuiască o carte cu caracter documentar, nu trebuie citit <<în locul>> unei cărți de istorie, nu se substituie literaturii de informație sau presei.” S. Titel 460. „Literatura e proiectare sufletească, proiectare de viață. Cum o veți putea înțelege, dacă veți fi străin de ce sunt elementele ei fundamentale, dacă nu veți aduce însușiri din care să se vadă că cunoașteți bine tainele sufletești, mișcările adânci și mărețe ale vieții în nemărginitul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
sau presei.” S. Titel 460. „Literatura e proiectare sufletească, proiectare de viață. Cum o veți putea înțelege, dacă veți fi străin de ce sunt elementele ei fundamentale, dacă nu veți aduce însușiri din care să se vadă că cunoașteți bine tainele sufletești, mișcările adânci și mărețe ale vieții în nemărginitul înfățișărilor ei?... Cultura, cărțile nu sunt de ajuns ca să dezvolți aceste însușiri. Observarea stăruitoare a realității, pătrunderea în gândurile, în sentimentele celor printre care vă găsiți, participarea largă la viață, îmbogățirea de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
patimi.” Eugeniu Speranția 801. „... Trebuie să gândești și să scrii mult ca să poți lăsa în urmă dâra unei lumini.” Marin Preda 802. „Am mai spus că orice carte este, întrucâtva, o narațiune, dar și o confesiune, pentru că relatează un proces sufletesc, care l-a dominat mult timp pe autorul ei. De fapt, orice carte reproduce pentru ochii cititorului desfășurarea epică a unei lupte: luptă între persoane reale sau fictive, luptă între tendințe, scopuri sau interese, luptă între idei, între credințe, sau
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Mă gândeam de mult timp să scriu despre mama, dar vroiam să ajung la capitolul „Memorii” și la liniștea sufletească, pentru a-mi controla sentimentele, deoarece de fiecare dată nu-mi pot stăpâni lacrimile. Există ideea că cineva trebuie să fie erou pentru a fi evocat. Cred că în Basarabia, pentru cât au suferit românii, sunt puțini care nu pot
DORUL DE MAMĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vitalia Vangheli-Pavlicenco () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1706]
-
al Ortodoxiei Creștine, așa cum l-a dorit întemeietorul său, un avanpost al creștinismului occidental în răsăritul Europei. Organizându-și toată programa școlară după modelul latin de tip apusean, Academia de Teologie din Kiev oferea tinerelor minți în căutare de hrană sufletească o educație clădită pe studiul limbilor (latină, greacă, slavonă, polonă) și mai cu seamă pe cel al matematicii, logicii și filosofiei, punând la loc de frunte scrierile clasicilor greci. După patru ani de încercări nereușite de a deveni un elev
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
adevăratul program auctorial existent în introducerea la „Autobiografie” și anume, convingerea declarată a autorului despre faptul că scrisul are atât o funcție testimonială cât și una testamentară, care amândouă pot fi împlinite, scriind cu ajutorul Divinității și spre ajutorarea și întărirea sufletească a urmașilor care vor citi. Se desprinde aici și funcția pedagogică a unui astfel de demers scriitoricesc, funcție care nu este totuși anunțată limpede, știut fiind că starețul Paisie a fost toată viața sa o pildă de modestie fără margini
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
îl iubea mult”, la fel toți Părinții, „nacealnicii”, din conducerea acelei lavre. În mijlocul unei iubiri pe care el o numește „covârșitoare”, nou-sositul rasofor resimte o „pace adâncă”, „tihnă și pace”, gândind că un al doilea loc strălucind de atâta curăție sufletească, nu mai poate exista pe pământ și hotărându-se să rămână definitiv acolo. Este o ecuație a heteroimaginii (imaginea celui privitor din afară), căreia i se opune Autoimaginea (imaginea subiectului despre el însuși) făcută nouă cunoscută prin glasul unui personaj
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
posibile converg ascendent către un punct comun, dacă luăm în considerare detaliul biografic al faptului că Petru Velicikovski, fiu de protopop din Poltava, a plecat în lume în urmărirea unui vis: acela de a găsi un părinte duhovnicesc, o călăuză sufletească sau, cu un termen mai modern, un mentor, care să îi descifreze sensul lumii și al Dumnezeirii coborâte în Om. Acest ideal de pedagog, duhovnic și prieten, este motivația care îl pune în mișcare pe tot parcursul adolescenței și tinereții
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cei săraci, să-i îmbrace pe cei goi, să-i sprijine pe deznădăjduiți. În 1880, lucrează la „Critica Teologiei Dogmatice” prin care urmărea să demonstreze îndepărtarea Bisericii Ortodoxe de adevăratul spirit creștin. Devine obsedat de ideea sinuciderii, suferă o criză sufletească fără egal în intensitate și urmări. După 1880 se dezice de propria sa artă, nu mai vede binele în nici o formă de estetic, ci doar în etic. Adevărul său nu mai locuiește în Frumos, ci doar în Moral. Îl detestă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
-s toate cum gândește omul, ci-i după cum voiește Domnul... ” ( „Război și Pace”, tr. I. Frunzetti și N. Parocescu, Ed. Minerva, București, 1971, vol. IV, p.54.) „Părintele Serghi”, din nuvela cu același titlu, găsește în viața de pelerin bucurii sufletești pe care nu le-a putut afla nici ca ofițer, nici ca preot. În „Frații Karamazov”, Dostoievski îl construiește pe Alioșa ca pe un martor-pelerin, care, aflat într-un continuu pelerinaj de la un personaj la altul, leagă toate firele poveștii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Dacă există, el cheamă la inefabil și la ascunsul magic pentru a-l descifra în tăcerea lui luminoasă. Un Winckelmann ar spune și astăzi că arta nu se manifestă la simpla vedere, ea se înfățișează ca o seninătate a plăcerii sufletești, ca o voluptate a cunoașterii artistice și prin a ști să privești și să admiri. Trăim în lumea bogată a semnelor și a legăturilor dintre ele, de la cele naturale la cele grafice, gestuale, fonice, plastice etc. Simbolul semnului (de la latinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu despre orice semn vorbim acum, ne oprim puțin asupra celor lăsate în piatră, marmoră și bronz. Și Iașul este plin de asemenea "semne". Dacă prin scris ne rămân memorii, confesiuni, amintiri, descrieri, însemnări meditative, iscoditoare, sentimentale, grave, cu frământări sufletești, înclinate spre ascunzișuri umane sau exteriorizate în diverse maniere, prin artă semnele fixate în edificii de genul bronzului de Paciurea, albastrului special al lui Bălașa sau geometria metafizică a lui E. Tăutu capătă altă semnificație și altă rezonanță. Brâncuși afirmase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Aici lucrurile sunt clare. Adevărat, dar cum rămâne cu sentimentul nou, necunoscut? Ba acum îl cunoașteți, l-ați încercat chiar în timpul zborului urmărit de noi toți. Toate aceste mișcări induc în noi ideea inefabilă de nemărginire. O astfel de stare sufletească am trăit-o noi înșine pe un cal în galop, în vârtejul unui vals, într-o barcă cu pânze mânată de vânt pe suprafața apei sau în fața unui buchet de flori. Întocmai, completează cu voce domoală cunoscutul pictor. Ne cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
asupra primei faze, autohtone, a formației spirituale a lui Eminescu" ne atrage atenția Mircea Eliade în studiul consacrat monografiei amintite. În adevăr, "corpusul de cunoștințe și idei" oglindind tradițiile culturale, Eminescu și l-a întregit direct de la sursă, din atmosfera sufletească a românilor. Este cunoscută lista de cărți vechi și manuscrise pe care Eminescu le propune pentru cumpărare Bibliotecii Centrale din Iași, la 6 martie 1875. Erau consemnate pe această listă romane populare, traduceri vechi românești, vieți de sfinți, apocrife, apocalipse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]