14,079 matches
-
avion de vânătoare de înaltă performanță cu sistem electronic de comandă ("fly-by-wire") și cu abilitatea de a transporta până la 10 rachete aer-aer, Șu-27 era unul dintre cele mai bune avioane rusești de vânătoare la vremea respectivă. Primul prototip Flanker-A a zburat la 20 mai 1977, intrând în serviciu că Flanker-B în 1984. Flanker-ul a suferit câteva modificări aerodinamice de atunci încoace, astăzi numărul modelelor fiind de 5. Șu-27IB, numit Șu-34, este un avion de atac la mare distanță, prevăzut cu 2
Suhoi Su-27 () [Corola-website/Science/307944_a_309273]
-
Lightning II, luptător în curs de dezvoltare în Statele Unite și Dassault Rafale dezvoltat în Franța, și-a făcut obiectul unor discuții de mult. În martie 2005, șeful Statului Major United States Air Force, Generalul John P. Jumper, singura persoană care a zburat atât cu avionul Eurofighter Typhoon cât și cu Raptor, a vorbit cu Air Force Print News despre aceste două aeronave. El a spus: „Eurofighter este atât de agil și sofisticat, dar este încă dificil de comparat cu F/A-22 Raptor
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
Mai mult, "Eurofighter este, cu siguranță, în măsura în care este finețea controlului, precum și capacitatea de a trage (de mare și susține forțe G), sunt foarte impresionante", a mai adăugat. "Asta este pentru ceea ce a fost creat, mai ales versiunea cu care am zburat eu, cu avionics, display-ul cu hartă colorat și mobil, etc. - toate absolut în top. Manevrabilitatea avionului a fost, de asemenea foarte impresionantă". Typhoon este capabil de o cursă supersonică fără arderi. Aceasta este denumită "supercursa". Conform site-ul oficial
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
munca sa de pionierat în domeniul aviației, Santos a facut primul zbor public cu un avion în octombrie 1906 la Paris. Avionul proiectat "14-bis" sau "Oiseau de proie" (ro. "pasăre de pradă") , este considerat primul avion care a decolat, a zburat și a aterizat fără a fi necesară intervenția altor echipamente exterioare avionului. Așadar, Santos este considerat inventatorul avionului, iar în țara sa, Brazilia, este numit "Părintele aviației". Santos-Dumont s-a născut în Fazenda Cabangu, o ferma în orașul brazilian Palmira
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
și locomotive utilizate pe plantația părinților săi. De asemenea, el era un mare fan al lui Jules Verne și citise deja toate cărțile sale pana la vârsta de 10 ani. Santos a scris în autobiografia sa că visul de a zbura s-a născut în momentul în care contempla magnificul cer al Braziliei, în lungile și însoritele după-amiezi pentrecute pe plantația părinților săi. Potrivit obiceiului familiilor prospere ale timpului, după terminarea cursurilor primare private , tânarul Alberto a fost trimis într-un
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
iar Santos-Dumont nu l-a mai putut controla, oprindu-se pe acoperișul Hotelului Trocadero. O explozie nemaipomenită s-a auzit însă în mod miraculos, Alberto a trăit. Competiția pentru titlul "Deutsch de la Meurthe" a avut următoarele reguli: Piloții trebuiau să zboare de la parcul Saint Cloud până la turnul Eiffel și înapoi în mai puțin de 30 de minute, de asemenea trebuiau să mențină o viteza medie de cel puțin 22 km/h și să acopere o distanță de aproximativ 11 km în timpul
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
o aeronavă mai grea decât aerul, poate decola fără ajutorul altor surse de energie din exterior. Cu această realizare, el a câștigat premiul "Archdeacon" propus de francezul Ernest Archdeacon în iulie 1906, urmând a se înmâna primului aviator care va zbura pe o distanță mai mare de 25 m. În data de 12 noiembrie 1906, Santos-Dumont a înregistrat "primul record aviatic" zburând 220 de metri în mai puțin de 22 secunde. Un alt domeniu care s-a bucurat de numeroase contribuții
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
câștigat premiul "Archdeacon" propus de francezul Ernest Archdeacon în iulie 1906, urmând a se înmâna primului aviator care va zbura pe o distanță mai mare de 25 m. În data de 12 noiembrie 1906, Santos-Dumont a înregistrat "primul record aviatic" zburând 220 de metri în mai puțin de 22 secunde. Un alt domeniu care s-a bucurat de numeroase contribuții ale aviatorului Santos-Dumont a fost cel al controlului aviației. Un lucru care necesită a fi menționat este punerea în folosință a
Alberto Santos-Dumont () [Corola-website/Science/308308_a_309637]
-
Marea Marmara) pe un pod de nave regale (un miracol ingineresc pentru vremea aceea). Grecii primesc numeroase avertismente cu privire la sosirea acesteia, dar majoritatea nu par paralizați de frică. Oracolul din Delphi îi avertizase pe atenieni: „"Nenorociților, de ce stați aici? Zburați, zburați la hotarele creației!"” Această profeție deosebit de deprimantă i-ar fi putut convinge pe niște oameni mai slabi să renunțe la luptă, dar atenienii, nemulțumiți de răspunsul primit, au întrebat din nou. A doua oară, Oracolul le-a vorbit de siguranță
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
de avion se numără autorizarea pentru operațiuni Cat IIIb (aterizări pe vizibilitate aproape nulă, fără altitudine de decizie, și cu o vizibilitate frontală de sub 100m), fiind primul avion astfel autorizat în Statele Unite și autorizarea pentru zboruri ETOPS (posibilitatea de a zbura pe distanțe lungi peste ocean, cu doar două motoare). O altă inovație este comunalitatea - instrumentele de zbor și cabina de control de pe 767 sunt identice cu cele de pe Boeing 757, permițând trecerea ușoară între cele două modele. Paradoxal, Boeing nu
Boeing 767 () [Corola-website/Science/308399_a_309728]
-
L-1011. Avionul a fost conceput după specificațiile American Airlines, fiind dotat cu 3 motoare pentru a putea opera de pe aeroporturi mai mici decât cele accesibile unui Boeing 747 (care era mai mare și avea 4 motoare), dar putând să zboare și peste apă (precum în Caraibe). Două dintre motoare sunt poziționate sub aripi, pe piloni, al treilea fiind poziționat pe coadă, la baza stabilizatorului vertical. Este un avion cu două culoare (widebody), permițând 9 pasageri în clasa economic pe un
McDonnell Douglas DC-10 () [Corola-website/Science/308421_a_309750]
-
rază lungă de acțiune, care a intrat în serviciul forțelor aeriene aliate în a doua jumătate a celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul a fost recunoscut ca unul dintre cele mai performante avioane de vânătoare. Avionul P-51 Mustang zbura în misiunile de război ca escortă pentru bombardiere în raidurile asupra Germaniei naziste, ajutând la asigurarea superiorității aeriene aliate. De asemenea, a participat la luptele împotriva Japoniei în Războiul din Pacific. A intrat în acțiune și în Războiul din Coreea
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
germane, care le-a provocat atacatorilor pierderi uriașe. Americanii și-au oprit operațiunile aeriene până când a fost găsit un avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune. Acesta s-a dovedit a fi „P-51 Mustang”, care era capabil să zboare din Anglia până deasupra Berlinului și înapoi. Cu un motor puternic, dar sigur, prevăzut cu un spațiu intern suficient pentru o încărcătură mare de combustibil (la nevoie puteau fi montate și rezervoare de combustibil externe), P-51 Mustang s-a
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
de atac al aerodromurilor. Superioritatea numerică a USAF, performanțele foarte bune ale modelului P-51 Mustang și competența piloților au fost printre principalele cauze ale înfrângerii Luftwaffe. Reichsmarschallul Hermann Göring, comandantul Luftwaffe în timpul războiului, a afirmat: „"Când am văzut Mustangurile zburând peste Berlin, am știut că totul este pierdut."” La 15 aprilie 1944, aviația americană a început operațiunea „Jackpot” de atacare intensivă a aerodromurilor Luftwaffe. Ca urmare a eficacității misiunilor din cadrul acestei operațiuni, numărul avionaelor de luptă de la bazele aeriene germane
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
umbră, creând astfel o ambuscadă. Acesta se hrănea cu diferite specii de cangur și wombat, păsări și animale mici precum potorouși sau oposumi. O pradă favorită era, posibil, cândva comunul emu tasmanian. Această specie era o pasăre mare, incapabilă să zboare, ce împărțea habitatul cu lupul marsupial; a fost vânată excesiv, ceea ce a dus la extincția sa în 1850, fiind posibil în raport direct cu declinul numărului de lupi marsupiali. Pasărea era vânată și de câinii dingo și vulpi. De-a
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
la toate varietățile de struți, din care cauză pasărea are o centură scapulară dezvoltată cu oasele "Os coracoideum" și "Clavicula". <br>Aripile struțului sunt relativ mari, dacă luăm în considerare că este o pasăre adaptată la alergare, care nu poate zbura, aripile fiind folosite la păstrarea echilibrului corpului în timpul alergării, sau în perioada împerecherii.<br>Glasul masculului poate fi auzit în perioada împerecherii, fiind asemănător cu glasul leului, pe când glasul puilor este mai melodios. Mediul natural de viață a struțului este
Struț () [Corola-website/Science/307423_a_308752]
-
englezi, însă acestea s-au realizat cu avioane performante, de o categorie superioară, unele cu două sau trei motoare, de tipuri cu denumiri sonore ca Fokker, De Havilland etc. Cu atât mai mult ies în evidență calitățile avioanelor care au zburat de la București, avioane de construcție românească, care erau avioane de școală, faza I, cu care s-a acoperit o distanță de 24 000 de kilometrii, fără intenția de a se doborî vreun record. Din motive de ordin tehnic prima încercare
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
organizarea podului aerian indian. La 25 iunie Clay a lansat ordinul unui masiv pod aerian, care a durat 462 de zile și care a dus provizii în sectoarele vestice ale Berlinului peste blocada instituită în perioada 1948-1949. Primul avion a zburat de-a doua zi, iar primul avion britanic pe 28 iunie. Această aprovizionare aeriană a Berlinului a devenit cunoscută drept Podul Aerian al Berlinului. Acțiunii SUA i s-a dat numele de Operațiunea Vittles. Un plan britanic, deja existent și
Blocada Berlinului () [Corola-website/Science/303079_a_304408]
-
47 Dakota și 40 Avro York. Până la 18 iulie Forțele Aeriene Britanice (RAF) duceau în zbor 995 tone de provizii, zilnic, în Berlin. În iulie, avioanelor Dakota și York li s-au alăturat 10 aeronave Sunderland și 2 Hythe, care zburau de la râul Elba, lângă Hamburg, până la râul Havel. Aeronavele acestea erau specializate în transportul sării brute, care se dovedise corozivă pentru celelalte nave. În noiembrie au fost incluse o serie de avioane Handley Page Hastings și au fost scoase unele
Blocada Berlinului () [Corola-website/Science/303079_a_304408]
-
est-germanilor de autoritățile militare britanice având pictate pe fuselaj lozinci ironice precum "Wish you were here (Am fi dorit să fiți și voi aici)" și "Come back soon (Vino repede înapoi)". Avionul DDR-WOH, cu un alt număr de înregistrare, mai zboară și azi în Germania. Cea mai cunoscută tentativă eșuată de evadare a fost cea a lui Peter Fechter, care a fost împușcat și lăsat să sângereze până la moarte în fața martorilor occidentali (inclusiv din presă), pe 17 august 1962. Ultima persoană
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
Gerhard, și o fiică, Helene. Mai târziu, reamintindu-și de copilăria sa, Rommel scria că „anii mei de tinerețe au fost foarte fericiți”. La vârsta de paisprezece ani, Rommel, împreună cu un prieten, a construit un mic planor care putea să zboare pe distanțe scurte. Tânărul Erwin era considerat un viitor inginer aeronaut și va da dovadă toată viața de calități tehnice excepționale. Totuși, spre dezamăgirea familie sale, tânărul Rommel s-a înrolat în 1910 în Regimentul 124 de Infanterie Württemberg ca
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
statele din Blocul răsăritean. În primi ani din perioada postbelică, Tito a fost considerat cu lider comunist foarte loial Moscovei, fiind uneori considerat ca fiind al doilea după Stalin în Blocul răsăritean. Forțele iugoslave au doborât o aeronavă americană care zbura deasupra Iugoslaviei, iar relațiile cu Occidentul s-au încordat. De fapt, Stalin și Tito au avut o alianță foarte ciudată încă de la început, Stalin considerându-l pe Tito mult prea independent. Spre deosebire de celelalte state comuniste din Europa Centală și de
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
de OZN-uri și pe sol, sub apă, dar și în spațiul cosmic. Totuși termenul OZN este prea răspândit pentru a mai fi eliminat. Denumirea de "Farfurie zburătoare" a apărut la 24 iunie 1947, când omul de afaceri Kenneth Arnold, zburând singur cu avionul personal peste munții din nord-vestul Statelor Unite, a văzut trecând pe lângă el, cu o viteză incredibilă, câteva „obiecte argintii”, care - spunea el ulterior - săltau precum o farfurioară pe care o arunci razant pe suprafața unei ape. A doua
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
a fost văzută nicăieri în altă parte. Există și numeroase observații de la începutul secolului XX. În timpul celui de al doilea război mondial, piloții din ambele tabereau văzut OZN-uri; americanii le-au botezat "foo-fighters". Câteva mii de "rachete fantomă" au zburat în 1946 deasupra peninsulei scandinave. În iulie 1947 a produs o vie emoție anunțul capturării unui OZN prăbușit lângă baza militară de la Roswell. Explicația oficială a fost că s-a prăbușit un balon meteorologic. Peste 30 de ani câțiva martori
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
arborelui rămân verzi. Sub rădăcina ce terce prin Jotunheim se află fântâna lui Mimir, iar sub rădăcina Helheim-ului se află fântâna "Hvergelmir". În vârful copacului se afla un cocoș gigantic sau după majoritatea legendelor, un vultur numit Vidofnir, deasupra căruia zbura uliul Vedrfolnir. Rădăcinile din Niflheim erau roase de dragonul Nidhogg. Veverița Ratatosk aleargă permanent în susul și josul arborelui, de la Nidhogg la vultur, răspândind intrigi între ei. De asemenea sunt patru cerbi care se hrănesc cu scoarța arborelui și care trăiesc
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]