132,685 matches
-
metri și nu au reușit să găsească drumul. S-au întors la lac, unde au campat toate familiile în afară de familia Donner, care a rămas cu 8 km mai în vale. În următoarele zile au încercat să treacă de mai multe ori, dar nu au reușit. Reed reușise să ajungă cu bine la Sutter's Fort, dar cu fiecare zi ce trecea, se preocupa tot mai mult pentru soarta familiei și a prietenilor săi. L-a rugat pe colonelul John C. Frémont
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
descris-o ca o persoană foarte serioasă: „aș vrea să pot plânge, dar nu pot. Dacă aș reuși să uit tragedia, poate aș putea să înțeleg cum să plâng din nou.” Fratele său, William, s-a transferat de mai multe ori, fără să se stabilească într-un loc pentru o perioadă semnificativă de timp. Nancy Graves, care în iarna 1846-1847 avea nouă ani, chiar și atunci când era contactată de istorici care doreau o poveste exactă a faptelor, refuza să recunoască că
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
s-a împăcat cu el. Ioan a fost încoronat ca rege al Suediei iar lui Sten i s-a oferit cea mai înaltă poziție de autoritate din Suedia. La acea vreme și parțial pentru posteritate, Ioan a apărut de multe ori ca un "rege de rând", considerându-se un om simplu și veste. În spatele acestui caracter, el pare să fi fost un realist și un politician zelos și calculat. În multe feluri, el este considerat a fi paralel cu Ludovic al
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
co-guvernatorilor Philip Halstensson al Suediei și Inge cel Tânăr al Suediei. Håkan cel Roșu a fost regele Suediei, guvernând pentru aproape un deceniu în prima jumătate a secolului al XI-lea. Se cunosc puține informații despre el și de cele mai multe ori sunt contradictorii. Nu se cunoaște nimic despre guvernarea să. În ciuda contradicțiilor dintre surse, poziția lui Håkan ca succesor al lui Stenkil în linia regilor suedezi este în general acceptată ca fiind corectă. El ar fi domnit de la 1070, în unele
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
cărui biografie a purtat-o cu el toată viața. Rațional, convins că justiția și adevărul trebuie respectate mai presus de orice, studia asiduu Biblia și, ca rege, a impus ca în armata lui luterană să se facă rugăciuni de două ori pe zi. Totuși, comportamentul său de adolescent zurbagiu a scandalizat Stockholmul. Desi s-a presupus că se va institui o regență până când tânărul rege va împlini 18 ani, curând s-a constatat că acesta era hotărât să conducă efectiv. Spre
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
numită perioada „renașterii carolingiene”, deci de la începuturile limbii franceze, aceasta începe să se îmbogățească cu cuvinte din limba latină medievală, prin intermediul limbii scrise a clericilor cărturari. Astfel, în cursul Evului Mediu intră în limbă și unele cuvinte latinești a doua oară, pe lângă forma moștenită, formându-se dublete, cu diferențe de sens mai mici sau mai mari. Exemple: Împrumuturile din latină (de astă dată cea clasică) s-au înmulțit considerabil în epoca Renașterii (secolul al XVI-lea în Franța), când a devenit
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
lexico-gramaticală a cuvintelor bază. Din punct de vedere lexico-gramatical, există sufixe: Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui sufix. De cele mai multe ori, astfel se formează substantive, eliminându-se sufixul de infinitiv al verbelor corespunzătoare. Uneori rămâne rădăcina verbului, formându-se un substantiv masculin ("accorder" „a acorda” > "accord" „acord”, "labourer" „a ara” > "labour" „arătură”), alteori se adaugă un e la rădăcină și rezultă
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
rearpinderea certurilor dintre ei. Svend și vărul său, Ducele Valdemar, fiul lui Knut Lavard, l-au învins pe Knut în Iutlanda, în 1150 iar Knut a fugit la socrul său, Sverker I al Suediei. Knut a încercat de mai multe ori să recucerească țara însă fără succes, apelând la Frederick Barbarossa pentru ajutor. Compromisul din 1152, care a fost susținut de Valdemar, l-a făcut pe Knut co-guvernatorul inferior lui Svend. Cu toate acestea, Svend a decis să nu se țină
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Holstein, erau independente de guvernarea regelui la acea vreme. Christopher s-a ales cu un dușman feroce, Jacob Erlandsen, Arhiepiscop de Lund, care se afla în strânsă legătură cu familia lui Abel. Erlandsen și-a afirmat drepturile sale de multe ori, intrând în conflict cu regele. Regele Christopher a insistat ca biserica să plătească impozite la fel ca orice alt proprietar de terenuri, însă episcopul Iacov a refuzat și a mers mai departe încât le-a interzis țăranilor care trăiau și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
acestea, Suedia fiind volatilă și împărțită pe fracțiuni, domnia sa a luat sfârșit în 1464, când episcopul Kettil Karlsson Vasa a fost instalat ca regent. Carol a fost rechemat ca rege al Suediei, deși avea să fie exilat pentru a doua oară și rechemat din nou, murind în timpul celui de-al treilea mandat ca rege. Încercarea finală a lui Cristian de a recâștiga Suedia s-a încheiat cu un eșec militar la Brunkeberg, în octombrie 1471, unde a fost învins de regentul
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
s-a împăcat cu el. Ioan a fost încoronat ca rege al Suediei iar lui Sten i s-a oferit cea mai înaltă poziție de autoritate din Suedia. La acea vreme și parțial pentru posteritate, Ioan a apărut de multe ori ca un "rege de rând", considerându-se un om simplu și veste. În spatele acestui caracter, el pare să fi fost un realist și un politician zelos și calculat. În multe feluri, el este considerat a fi paralel cu Ludovic al
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
la pretențiile sale la Holstein-Gottorp în Schleswig-Holstein. La fel ca și Carol al XI-lea, care nu a ieșit niciodată din Suedia, Cristian al V-lea a vorbit numai limba germană și daneză, si prin urmare, a fost de multe ori considerat a fi prost educat din cauza incapacității sale de a comunica cu diplomații străini. Cristian a fost, de asemenea, considerat de multe ori a fi dependent de consilieri și de surse contemporane. Monarhul danez nu a făcut nimic pentru a
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
când Gabriel Popescu a fost cel care a pus bazele învățământului superior de specialitate în domeniu, după ce a fost numit profesor în 1911 la Școala de Arte Frumoase din București. Vitregiile și neajunsurile timpului l-au făcut, nu de puține ori, să imprime lucrările studenților săi la presă din atelierul de la Vulcana. Artistul Gabriel Popescu înfățișează în lucrările sale originale, în tehnici diferite (acvaforte, dăltița, penița, cărbune etc.), scene și persoane din Vulcana Pândele. În asemenea lucrări, Popescu și-a demonstrat
Casa - Atelier „Gabriel Popescu” () [Corola-website/Science/331334_a_332663]
-
decorate cu monograma lui Mihail Kogălniceanu, paharele pentru vin sau apă din cristal de Baccarat, fructierele din porțelan cu monogramă și alte obiecte de artă decorativă sunt menite să creioneze un cadru ambiental specific unei familii boierești care, de multe ori, avea oaspeți de seamă, dar și să pună în evidență rafinamentul deosebit al proprietarilor. Sigiliul cu monogramă, servieta de diplomat (cu cifru), cutia pentru pălării (cu monogramă), o lampă de birou, trusa de birou, o călimară și o scrumieră care
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
care a devenit adăpost al muzeologiei prahovene, aici au funcționat instituții de învățământ de prestigiu, începând cu primul gimnaziu ploieștean - “Sf. Petru și Pavel”, din timpul domniei lui Al. I. Cuza. În decursul timpului clădirea a fost de mai multe ori restaurată, fiecare intervenție fiind marcată de grija pentru conservarea caracteristicilor inițiale ale monumentului. Ultima restaurare, de mare amploare, a avut loc între anii 1990 și 1995. Cu acest prilej, respectându-se cu rigurozitate personalitatea arhitecturală a monumentului, clădirea a beneficiat
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
(n. 10 mai 1974) este un fost fotbalist francez care evolua ca extremă. În cariera sa el a jucat patru sezoane la Arsenal, cu care a câștigat de două ori Premier League și de două ori FA Cup, de asemenea a devenit campion de trei ori consecutiv în Ligue 1 cu Olympique Lyon. La echipa națională de fotbal a Franței, Wiltord a adunat 92 de selecții și a marcat 26
Sylvain Wiltord () [Corola-website/Science/331393_a_332722]
-
(n. 10 mai 1974) este un fost fotbalist francez care evolua ca extremă. În cariera sa el a jucat patru sezoane la Arsenal, cu care a câștigat de două ori Premier League și de două ori FA Cup, de asemenea a devenit campion de trei ori consecutiv în Ligue 1 cu Olympique Lyon. La echipa națională de fotbal a Franței, Wiltord a adunat 92 de selecții și a marcat 26 de goluri. El a mai jucat
Sylvain Wiltord () [Corola-website/Science/331393_a_332722]
-
un fost fotbalist francez care evolua ca extremă. În cariera sa el a jucat patru sezoane la Arsenal, cu care a câștigat de două ori Premier League și de două ori FA Cup, de asemenea a devenit campion de trei ori consecutiv în Ligue 1 cu Olympique Lyon. La echipa națională de fotbal a Franței, Wiltord a adunat 92 de selecții și a marcat 26 de goluri. El a mai jucat la Olimpiada din 1996, la două Campionate Mondiale (2002, 2006
Sylvain Wiltord () [Corola-website/Science/331393_a_332722]
-
de poliție Aubrey Hawkins a răspuns apelului și a ajuns câteva minute mai târziu la locul jafului, unde a picat într-o ambuscada. Autopsia care i s-a făcut puțin mai tarziu indică faptul că a fost împușcat de 11 ori. Hawkins moare la Parkland Memorial Spital în Dallas la puțin timp după ce ajunge. După ce ofițerul Hawkins a murit, s-a pus la bătaie o sumă de 100.000$ pentru orice indiciu care putea conduce la grupul de criminali. Ulterior, suma
Cei șapte texani () [Corola-website/Science/331394_a_332723]
-
americană, care este recunoscută și pentru modul său extraordinar de a pronunța engleză cu accente foarte diferite, a primit cea de-a 17-a nominalizare că a cunoscutului premiu "Oscar", iar în final l-a și câștigat pentru a treia oară, la 29 de ani după cel îl câștigase pentru . De asemenea, Streep a fost recompensată, pentru a doua oară, cu Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (dramă), respectiv cu cel de-al optulea Premiu Golden Globe din
Doamna de Fier (film) () [Corola-website/Science/331402_a_332731]
-
cea de-a 17-a nominalizare că a cunoscutului premiu "Oscar", iar în final l-a și câștigat pentru a treia oară, la 29 de ani după cel îl câștigase pentru . De asemenea, Streep a fost recompensată, pentru a doua oară, cu Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (dramă), respectiv cu cel de-al optulea Premiu Golden Globe din cariera sa și cel de-al doilea Premiu BAFTA pentru cea mai bună actriță într-un rol principal. Filmarea
Doamna de Fier (film) () [Corola-website/Science/331402_a_332731]
-
Director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor între anii 1924-1926, 1927-1928. Contribuții ca Director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor: organizează turnee teatrale în toată țara. În aprilie 1944, pentru a treia oară, pentru o perioadă scurtă de timp, acceptă să conducă Teatrul Național, în timpul bombardamentelor aeriene și pe perioada convalescenței lui Liviu Rebreanu, izbutind să evacueze în câteva zile averea Teatrului Național, salvând costumele, perucile, recuzita, covoarele, mobilierul, tapițeria, biblioteca, muzeul și
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
germane formând unități precum Legiunea Voluntarilor Francezi împotriva Bolșevismului (LVF). Membrii LVF și alți voluntari au format mai târziu Divizia a 33-a Waffen Grenadier a SS Charlemagne. Stanley Hoffmann a fost cel care, în 1974, a utilizat pentru prima oară (urmat mai apoi de alți istorici precum Robert Paxton sau Jean-Pierre Azéma) termenul "colaboraționiști" pentru definirea simpatizanților naziști și fasciști care doreau întărirea colaborării cu Germania lui Hitler din motive ideologice. Prin contrast, "colaboratorii’’ cooperau cu ocupantul german numai pentru
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Tănase Scatiu este un roman scris de Duiliu Zamfirescu și publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada noiembrie 1895 - februarie 1896 în revista bucureșteană "Convorbiri literare" și în volum în 1907 de către Editura Alcalay din București. Romanul continuă activitatea principalelor personaje din "Viața la țară" (1894-1895), fiind cel de-al doilea
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
a fi publicat.<ref name="Bucuța 1/1936 100">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 100.</ref> Romanul a fost publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada noiembrie 1895 - februarie 1896 (nr. 11-12 din 1895 și 1-2 din 1896) în revista bucureșteană "Convorbiri literare" și în volum în 1907 în colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Alcalay din București. Criticul Titu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]