13,494 matches
-
pârâul Lucovița devenind frontiera naturală a Bucovinei . Partea de est a satului a rămas Moldovei, fiind denumită Vama (sau Mamornița Românească), iar partea de vest a trecut sub dominație austriacă sub denumirea de Mamornița (sau Mamornița Ucraineană). Ca urmare a împărțirii satului, partea din Bucovina a satului s-a ucrainizat (ca urmare a politicii îngăduitoare a Imperiului Austriac, care a încurajat stabilirea de populații alogene pe teritoriul răpit Moldovei), iar partea din Moldova a rămas românească. După Unirea Principatelor Române la
Vama, Herța () [Corola-website/Science/316226_a_317555]
-
pe "unitatea ce stă la baza tuturor formelor de viață" și pe "unicitatea esențială a tuturor religiilor, domeniilor științei și a tuturor curentelor filosofice". Campbell notează că Noul Grup de Servitori ai Lumiia fost înființat pentru "... promovarea înțelegerii internaționale, a împărțirii beneficiilor economice și a unității religioase". Alice Bailey a vorbit cu putere împotriva tuturor formelor de fanatism și intoleranță. Ea a văzut acest fanatism în biserici, în naționalism și în concurența școlilor esoterice. (Bailey pp. 15 & 453) Ea a asociat
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
limita creșterea lor personală și că ei ar putea în cea mai mare parte găsi o soluție pentru acea limitare prin devoțiune și prin înaintarea în evoluția spirituală. Bailey a susținut teorii de diferențiere ale raselor ce au determinat o împărțire a umanității în rase aflate pe diferite "niveluri de evoluție". Spre exemplu, ea a spus că rasa ariană, în calitate de "cea mai nouă rasă", este cea mai evoluată de pe Pământ. În cartea ei "Educația în Noua Eră", Bailey a făcut previziuni
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
TCP/IP (respectiv nivel rețea din Modelul OSI) pentru rețelele cu comutare de pachete, inclusiv pentru Internet. Documentul ce specifică este RFC 4294. La începuturile Internetului, adresele IPv4 se împărțeau în 5 clase de adrese, notate de la A la E. Împărțirea se făcea în funcție de configurația binară a primului octet al adresei. Din păcate, această metodă risipea multe adrese IP, iar odată cu răspândirea Internetului a apărut pericolul epuizării spațiului de adrese. Pentru a soluționa această problemă, la începutul anilor '90 au fost
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
propus ca punct fix punctul de înghețare al apei. În 1665 Christiaan Huygens (1629-1695) a propus drept capete ale scării punctele de îngheț, respectiv de fierbere ale apei, iar în 1694 Carlo Renaldini (1615-1698) de la Accademia del Cimento a propus împărțirea acestui interval în părți egale și extrapolarea scării. Inițial propunerea n-a avut succes, deoarece temperatura de fierbere a apei depinde de presiune, influențată de altitudinea locului unde se făcea experiența. Guillaume Amontons (1663-1705) a construit în 1695 un termometru
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
Sudul Balcanilor), strâmtorile Bosfor și Dardanele, jumătate din insula Cipru, 1/4 din Kurdistan etc, s-a definitivat partajarea fostului Imperiu Otoman în mai multe formații statale, între care: Puterilor semnatare le revenea dreptul de a decide asupra modului de împărțire a teritoriilor cucerite, după bunul plac și propriile interese. Palestina urma să primească un statut de administrație internațională, în acord cu Rusia și Șeriful din Mecca. Documentele secrete ale acordului Sykes-Picot au încăput pe mâinile otomanilor (s-a lansat zvonul
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
H. El este considerat înfăptuitorul unor reforme importante: legendele spun că el ar fi construit un sanctuar pe colina Aventin și se crede că tot el a construit un zid în jurul orașului. Însă una dintre importantele sale reforme a fost împărțirea locuitorilor Romei, fie plebeai, fie patricieni, în 6 categorii censitare având la bază centuria. Aceste categorii implicau însă responsabilități militare și financiare. Iar ulltima categorie era cea care nu avea deloc bani. În timpul lui Servus Tullius, Roma era împărțită în
Servius Tullius () [Corola-website/Science/320097_a_321426]
-
categorii implicau însă responsabilități militare și financiare. Iar ulltima categorie era cea care nu avea deloc bani. În timpul lui Servus Tullius, Roma era împărțită în în 193 de centurii care formau ,comitia centuriata”. O altă reformă extrem de importantă a fost împărțirea orașului în 4 triburi orășenești și 26 de triburi rurale, față de 3 triburi ca înainte( conform legendelor împărțirea Romei în 3 triburi a fost o reformă a lui Romulus). Aceste reforme au fost importante pe plan administrativ, deoarece Servius Tullius
Servius Tullius () [Corola-website/Science/320097_a_321426]
-
lui Servus Tullius, Roma era împărțită în în 193 de centurii care formau ,comitia centuriata”. O altă reformă extrem de importantă a fost împărțirea orașului în 4 triburi orășenești și 26 de triburi rurale, față de 3 triburi ca înainte( conform legendelor împărțirea Romei în 3 triburi a fost o reformă a lui Romulus). Aceste reforme au fost importante pe plan administrativ, deoarece Servius Tullius a reușit astfel să aibă o autoritate mai mare asupra triburilor de sabini, etrusci, de pe colinele Aventin, Esquilin
Servius Tullius () [Corola-website/Science/320097_a_321426]
-
a semnat tratatul din partea britanică, a declarat că Antanta nu dorește să distrugă statul otoman și nu dorește ocuparea militară a acestuia, dar se simte îndreptățită să-și asigure securitatea prin ocuparea Istanbulului. În ciuda declarațiilor oficiale, desființarea statului otoman și împărțirea lui între puterile învingătoare a fost obiectivul Aliaților încă de la începutul războiului . Pe 12 noiembrie 1918, o brigadă franceză a intrat în capitala otomană și a început Ocupația Istanbulului și a regiunii imediat învecinate. A doua zi, a urmat o
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
la Conferința de Pace de la Paris, au continuat la Conferința de la Londra și au ajuns la forma finală a documentului la Conferința de la San Remo (aprilie 1920). Încă din 1915 însă, Franța, Italia și Regatul Unit au purtat negocieri pentru împărțirea Imperiului Otoman. Marile puteri nu au ajuns la o înțelegere, dar au permis fără voia lor apariția unei puternice mișcări naționale turce. a fost anulat practic în cursul Războiului de Independență al Turciei, la sfârșitul căruia a fost semnat un
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
tratatul servea intereselor politice britanice. Se părea că Londra reușise să alunge „bolnavul Europei” în „patul de boală” din Asia Mică SUA, al căror Senat respinsese propunerile cu privire la trasarea granițelor Armeniei, a decis să nu participe în niciun fel la împărțirea Imperiului Otoman SUA dorea ca semnarea tratatului de pace să se facă cât mai rapid posibil, urmată de plata unor compensații financiare pentru cheltuielile militare pe care le făcuse pe fronturile primei conflagrații mondiale. După ce Senatul a respins planul președintelului
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
planul președintelului Woodrow Wilson cu privire la Armenia, SUA nu a mai putut decât să ceară ajutorul influentului premier elen, Eleftherios Venizelos, pentru reincluderea SUA în tratat. Tratatul nu făcea decât să dea o formă oficială înțelegerilor secrete la puterilor aliate cu privire la împărțirea Imperiului Otoman. Regatul Hedjaz a fost recunoscut internațional. Acest regat avea o suprafață de aproximativ 260.000 km2 și o populație de aproximativ 750.000 de locuitori. Cele mai importante orașe erau Locurile Sfinte musulmane - Mecca (80.000 de locuitori
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Constantinopolului, când armata bulgară a jucat un rol esențial în oprierea asediului și prevenirea unei invazii arabe în Europa răsăriteană. Bizanțul a avut o influență culturală puternică asupra Bulgariei, așa încât în 864 statul a adoptat creștinismul ca religie de stat. Împărțirea Hanatului Avar a permis Bulgariei să își extindă granițele către nord-vest până în Câmpia Panoniei (Ungaria de astăzi). Mai târziu, bulgarii s-au confruntat cu sosirea pecenegilor și a cumanilor și au oprit incursiunile maghiarilor în Europa, obligându-i să se
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
aici a poposit în anul 1744, pentru câteva zile, călugărul Visarion Sarai care a dat semnalul luptei împotriva unirii religioase în Transilvania. Despre acest schit și biserica lui se cunoaște faptul că în urma intervenției armatelor imperiale în zona Săliștei pentru împărțirea bisericilor între ortodocși și uniți, biserica din Grui și biserica schitului Foltea revin ortodoxilor. La 1761, cele două biserici amintite sunt considerate a fi prea mici pentru numărul mare de credincioși fapt ce determină începerea construcției bisericii cu hramul "Înălțarea
Biserica de lemn de la Schitul Foltea () [Corola-website/Science/320304_a_321633]
-
locale drepturile de a utiliza o anumită proprietate intelectuală, de exemplu brevete de invenție, mărci comerciale, copyright etc. care includ și transferul de know-how necesar pentru exploatare. În schimb, CTN primește plăți sub forma unei taxe fixe, drepturi de autor, împărțirea profiturilor, capitaluri reprezentând capitalizarea tehnologiilor sau compensații în contrapartidă sub formă de mărfuri. Atunci când o companie proprietară de tehnologie percepe că controlul asupra acelei tehnologii slăbește, ea poate decide să o licențiezeși să investească veniturile în noi activități care aduc
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
din secolul al XVI-lea. În parte pentru a preveni obiecțiile Franței asupra acestui rezultat, în 1668, la doar trei ani după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, Leopold (care atunci nu avea copii) a acceptat o împărțire a teritoriilor spaniole între Bourboni și Habsburgi, deși testamentul lui Filip al IV-lea l-ar fi îndreptățit la întreaga moștenire. Această poziție s-a schimbat în 1689 când Leopold și-a asigurat susținerea lui William al III-lea al
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
erau interesați mai ales de teritoriile italiene aflate în vecinătatea Austriei și care erau mai bogate și mai ușor de guvernat. În Spania, opoziția față de tratat era și mai mare; nobilii de la curte s-au unit în a se opune împărțirii, deși nu erau de acord între ei privind dinastia din care avea să facă parte viitorul rege. Oamenii politici filo-francezi erau, însă, majoritari și, în octombrie 1700, Carol al II-lea a acceptat să își lase moștenire întregul teritoriu celui
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
riște războiul pretinzând întreaga moștenire spaniolă. Jean-Baptiste Colbert, ministrul francez de externe, a susținut, însă, că, indiferent dacă Franța acceptă întreg Imperiul Spaniol sau doar o parte a lui, tot va trebui să lupte cu Austria, care nu accepta natura împărțirii descrisă prin tratatul de la Londra. Mai mult, termenii testamentului lui Carol stipulau că lui Anjou i se va oferi de ales între întreg Imperiul Spaniol și nimic; dacă refuza, întreaga moștenire ar fi mers la fratele mai mic al lui
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
mers la fratele mai mic al lui Anjou, Carol, duce de Berry sau la arhiducelui Carol al Austriei. Știind că puterile maritime (Anglia și Provinciile Unite) nu vor fi de partea Franței într-o luptă pentru a impune tratatul de împărțire austriecilor și spaniolilor, Ludovic s-a hotărât să accepte moștenirea nepotului său. Carol al II-lea a murit la 1 noiembrie 1700, iar la 24 noiembrie, Ludovic al XIV-lea l-a proclamat pe Anjou Filip al V-lea, rege
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
al XIV-lea și a păstrat sistemul european bazat pe echilibrul puterilor. Franța și Marea Britanie căzuseră de acord în octombrie 1711, când se semnaseră la Londra tratatele preliminare de pace. Acest acord inițial se baza pe o acceptare tacită a împărțirii posesiunilor europene ale Spaniei. Ca urmare, s-a deschis un congres la Utrecht la 29 ianuarie 1712, la care britanicii erau reprezentați de John Robinson, episcopul de Bristol, și de Thomas Wentworth, Lord Strafford. Provinciile Unite au acceptat în cele
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
două arii administrative: Palestina, sub controlul britanic nemijlocit, și Transiordania, un teritoriu cu un anumit grad de autonomie, plasat sub conducerea familiei Hashemite, (în conformitate cu angajamentele pe care și le luase McMahon în numele guvernului de la Londra încă din 1915. Prin această împărțire, teritoriul Transiordaniei a fost exclus de britanici din zona în care urma să fie creat „Căminul național evreiesc”. În preambulul mandatului se afirma că principalele puteri aliate au căzut de acord asupra faptului că puterea mandatară era responsabilă pentru punerea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
comunități din regiune, nu a fost niciodată înființată. Articolul 15 cerea administrației mandatare să asigure libertatea completă de conștiință și libera practicare a tuturor religiilor. În timpul și după încheierea Primului Război Mondial, Londra și-a asumat o serie de angajamente contradictorii cu privire la împărțirea regiunii: Declarație Balfour din 1917, Acordul Sykes-Picot, Acordul Hussein-McMahon și Cartea albă Churchill. În timpul discuțiilor de la San Remo, frontierele teritoriilor sub mandat nu au fost definite precis Frontiera dintre mandatele francez și britanic a fost definită vag în cadrul Acordului de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
autoguvernării palestinienilor. Poziția sioniștilor era declarată în documentul guvernamental contrară prevederilor articolului XXII ale Convenției Ligii Națiunilor și promisiunilor făcute arabilor în mai multe rânduri. În 1937, o comisie regală prezidată de lordul Peel a propus rezolvarea conflictului arabo-evreiesc prin împărțirea Palestinei în două state. Conducătorii arabilor au respins planul, evreii acceptându-l . Consulul SUA la Ierusalim a raportat Departamentului de Stat că muftiul a refuzat principiul partiției. Consulul a mai afirmat că emirul Abdullah era în favoarea acceptării propunerii ținând seama
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
acceptării propunerii ținând seama de realitățile momentului, dar dorea modificarea granițelor propuse și o administrație arabă în regiunea neutră. David Ben Gurion a publicat o volum de corespondență, care conținea o scrisoare din 1937 în care se exprima în favoare împărțirii. El scria: „Ceea ce dorim noi nu este ca țara să fie unită ca un întreg, ci ca țara unită și întreagă să fie evreiască”. El explica în continuare că doar o armată evreiască de primă clasă ar permite sioniștilor să
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]