13,572 matches
-
mutate din fostul hotel, în locul lor fiind aduși soldați răniți și invalizi. La sfârșitul războiului, clădirea este atacată, iar soldații și personalul evacuați. Liza încearcă să-și salveze colecția de timbre pentru a o folosi după război, dar moare atunci când acoperișul spitalului se prăbușește. Jan găsește corpul neînsuflețit al Lizei și-i ia din mâini cutia cu timbre. După război, valoarea timbrelor deținute de Jan crește, iar acesta le vinde și cumpără fostul hotel Tichota, devenind un prosper om de afaceri
În slujba regelui Angliei () [Corola-website/Science/324355_a_325684]
-
făcea parte din seria BBC Shakespeare, și pe Derek Jacobi în piesa omonimă. Porter a continuat să joace pe scenă, câștigând Premiul de teatru London Evening Standard pentru cel mai bun actor în 1988 pentru rolul său din "Pisica pe acoperișul fierbinte". Porter a murit de cancer de colon la Londra în 1995, la vârsta de 67 ani.
Eric Porter () [Corola-website/Science/324364_a_325693]
-
fiind acoperit, ca toate meterezele turnului, în partea îngustă a nișei, cu lespezi, în cea evazată, cu bârne, acoperit de o mică streașină, deasupra căreia s-a mai înălțat zidul turnului cu un metru pentru guri de tragere deschise sub acoperișul în piramidă scundă. Pentru a putea folosi la tragere și ferestrele mici, în dreptul lor s-a construit o platformă. În partea de vest, prelungită, s-a creat un al doilea portal al sălii. Corul și sala au fost boltite în
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
cu stucatură în cor. Tavanul casetat se acordă cu balustradele de lemn pictate și cu mobilierul bisericii; el e așezat deasupra ferestrelor gotice ale laturii de sud. Concomitent, s-a demolat și catul de apărare de deasupra corului, așezându-se acoperișul direct peste arcadele de apărare. Forma semicirculară a arcului triumfal s-a dovedit a nu fi romanica; el a fost înălțat pe colțurile vechii abside a capelei, arcul propriu-zis fiind din cărămidă și datând din secolul XVIII. Tot atunci s-
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
la începutul secolului al XVI-lea, sectorul sud-estic a fost dotat cu două turnuri și două bastioane. Turnul din sud, cu trei nivele și coridor de apărare devansat pe console din lemn, și bastionul de sud sunt unite sub același acoperiș un patru ape cu coamă lungă și adosate incintei în exterior, ca și bastionul din est. Inițial acesta purta același coridor de apărare, în cele trei nivele intrându-se din curtea cetății. În secolul XIX bastionul din est și-a
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
bastionului de sud au fost comasate într-o singură sală mare, cu intrare pe latura de est, numai catul superior și-a păstrat meterezele late cu chenare din stejar și butuci turnanți ce le puteau închide. Coridorul de apărare și acoperișul bastionului de sud sunt unite cu cele ale turnului de sud. Turnul de poartă a fost așezat în spatele intrării, în incintă. Greutatea celor patru caturi este suportată de puternicii pereți laterali și de două arcuri întinse peste parterul boltit în
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
prevăzut un parapet înalt de 2 m cu metereze sprijinit pe arcuri de apărare, care se desfășoară între cei 18 contraforți ce înconjoară biserica. Între arcadele contraforților sunt mașiculiuri prin care se arunca apă clocotită sau smoală topită asupra asediatorilor. Acoperișul a fost renovat în anul 1602, dovadă în acest sens stând inscripția de pe una dintre bârnele lui. Atât nava cât și corul au fost construite inițial la aceeași înălțime. Ulterior, nava a fost acoperită cu o boltă în rețea în
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
ferestrele și a fost închis pridvorul. Învelitoarea de lemn a fost schimbată în anii din urmă, asigurând pe mai departe conservarea acestui bine păstrat lăcaș de cult argeșean. Biserica este ridicată în formele tradiționale, cu o bute, protejată de un acoperiș comun în patru ape. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu pridvorul închis, continuând cu tinda (pronaosul), biserica (naosul) și încheind cu altarul mai îngust, poligonal. Cele trei încăperi inițiale, altarul, naosul și tinda
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
capete în cheotori netede bisericești, în coadă de rândunică. Capetele bârnelor din partea superioară a pereților sunt lăsate să iasă în exterior, în formă de console profilate, cu scopul de a susține cosoroabele. Acestea din urmă formează talpa de sprijin a acoperișului protector. Consolele sunt tratate artistic atât în exterior cât și în navă. Consolele din naos iau forma unor capete de cai ce susțin arcul dublou central de sub boltă, la rândul lui atent sculptat cu elemente de efect.
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
de apărare și turnuri. Biserica reprezenta locul de adăpost pentru toți locuitorii în timpul atacurilor, iar cele două turnuri de apărare - Turnul Slăninilor și Turnul Prunelor - deveneau și depozite pentru alimente. Turnul Prunelor se remarcă încă de departe, dintre dealuri, prin acoperișul său în formă de coif cu o siluetă elegantă. În secolul al XVI-lea, pornind de pe turnul de sud și până pe turnul de nord, ocolind pe la vest vechea curtină, se mai construiește un zid ce închide o a doua incintă
Biserica fortificată din Movile () [Corola-website/Science/326590_a_327919]
-
Mansarda (cuvânt provenit din limba franceză: "mansarde", după numele arhitectului francez François Mansart) reprezintă ultimul nivel locuibil al unei construcții, situat imediat sub acoperișul înclinat al acesteia. Elemente caracteristice ale mansardei sunt pereții săi înclinați la două unghiuri diferite. Panta învelitorii este mai mare pe partea inferioară a acoperișului, unde se află și ferestrele. Mansardele, spre deosebire de poduri, care pot fi iluminate și aerisite prin
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
numele arhitectului francez François Mansart) reprezintă ultimul nivel locuibil al unei construcții, situat imediat sub acoperișul înclinat al acesteia. Elemente caracteristice ale mansardei sunt pereții săi înclinați la două unghiuri diferite. Panta învelitorii este mai mare pe partea inferioară a acoperișului, unde se află și ferestrele. Mansardele, spre deosebire de poduri, care pot fi iluminate și aerisite prin ferestre de tip velux, adesea considerate în mod eronat ca mansarde, capătă lumină și aer prin lucarne. Un alt aspect important în definirea mansardei și
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
că un pod poate fi necirculabil, spre deosebire de mansardă care este întotdeauna circulabilă (îndeosebi locuibilă). Datorită celor două elemente caracteristice ale sale - inclinația abruptă și dubla înclinație a învelitorii pe fiecare latură - mansarda poate fi uneori confundată cu alte tipuri de acoperișuri. Adeseori și acoperișurile (podurile), ale căror învelitori se prezintă cu o singură înclinație și cu pante mici (adesea cu înălțimi reduse), pot fi considerate, în mod impropriu, mansarde. Acoperișul în stil Gambrel , vizibil de obicei pe hambarele fermelor din Nordul
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
poate fi necirculabil, spre deosebire de mansardă care este întotdeauna circulabilă (îndeosebi locuibilă). Datorită celor două elemente caracteristice ale sale - inclinația abruptă și dubla înclinație a învelitorii pe fiecare latură - mansarda poate fi uneori confundată cu alte tipuri de acoperișuri. Adeseori și acoperișurile (podurile), ale căror învelitori se prezintă cu o singură înclinație și cu pante mici (adesea cu înălțimi reduse), pot fi considerate, în mod impropriu, mansarde. Acoperișul în stil Gambrel , vizibil de obicei pe hambarele fermelor din Nordul Americii, este foarte
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
fiecare latură - mansarda poate fi uneori confundată cu alte tipuri de acoperișuri. Adeseori și acoperișurile (podurile), ale căror învelitori se prezintă cu o singură înclinație și cu pante mici (adesea cu înălțimi reduse), pot fi considerate, în mod impropriu, mansarde. Acoperișul în stil Gambrel , vizibil de obicei pe hambarele fermelor din Nordul Americii, este foarte asemănător cu mansardele. Cele două tipuri fac parte din categoria acoperișurilor cu învelitori înclinate (în ape) și ambele tipuri au suprafețele înclinate la două unghiuri diferite
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
și cu pante mici (adesea cu înălțimi reduse), pot fi considerate, în mod impropriu, mansarde. Acoperișul în stil Gambrel , vizibil de obicei pe hambarele fermelor din Nordul Americii, este foarte asemănător cu mansardele. Cele două tipuri fac parte din categoria acoperișurilor cu învelitori înclinate (în ape) și ambele tipuri au suprafețele înclinate la două unghiuri diferite. Însă mansarda este un acoperiș „în formă de pavilion”, cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de acoperișul în stil Gambrel, cu planuri înclinate doar
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
de obicei pe hambarele fermelor din Nordul Americii, este foarte asemănător cu mansardele. Cele două tipuri fac parte din categoria acoperișurilor cu învelitori înclinate (în ape) și ambele tipuri au suprafețele înclinate la două unghiuri diferite. Însă mansarda este un acoperiș „în formă de pavilion”, cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de acoperișul în stil Gambrel, cu planuri înclinate doar pe două laturi. O diferență semnificativă între cele două tipuri de acoperiș este reprezentată de culmea lor, care este mult
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
Cele două tipuri fac parte din categoria acoperișurilor cu învelitori înclinate (în ape) și ambele tipuri au suprafețele înclinate la două unghiuri diferite. Însă mansarda este un acoperiș „în formă de pavilion”, cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de acoperișul în stil Gambrel, cu planuri înclinate doar pe două laturi. O diferență semnificativă între cele două tipuri de acoperiș este reprezentată de culmea lor, care este mult mai ascuțită în cazul acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
la două unghiuri diferite. Însă mansarda este un acoperiș „în formă de pavilion”, cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de acoperișul în stil Gambrel, cu planuri înclinate doar pe două laturi. O diferență semnificativă între cele două tipuri de acoperiș este reprezentată de culmea lor, care este mult mai ascuțită în cazul acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu există o distincție între mansardă și acoperișul de tip Gambrel; ambele feluri sunt numite „mansarde”. În limba franceză termenul
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de acoperișul în stil Gambrel, cu planuri înclinate doar pe două laturi. O diferență semnificativă între cele două tipuri de acoperiș este reprezentată de culmea lor, care este mult mai ascuțită în cazul acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu există o distincție între mansardă și acoperișul de tip Gambrel; ambele feluri sunt numite „mansarde”. În limba franceză termenul "mansarde" se referă la stilul acoperișului sau la spațiile de locuit (garret). Mansarda
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
doar pe două laturi. O diferență semnificativă între cele două tipuri de acoperiș este reprezentată de culmea lor, care este mult mai ascuțită în cazul acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu există o distincție între mansardă și acoperișul de tip Gambrel; ambele feluri sunt numite „mansarde”. În limba franceză termenul "mansarde" se referă la stilul acoperișului sau la spațiile de locuit (garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele suplimentare la
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
care este mult mai ascuțită în cazul acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu există o distincție între mansardă și acoperișul de tip Gambrel; ambele feluri sunt numite „mansarde”. În limba franceză termenul "mansarde" se referă la stilul acoperișului sau la spațiile de locuit (garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele suplimentare la etajele existente, reducând necesitățile legate de zidărie. Adeseori potențialul decorativ al mansardelor este exploatat prin realizarea de învelitori
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
este legat de încercarea proprietarilor de a eluda taxele. Un exemplu al acestei afirmații se regăsește în cartea "How to Make a Country Place" (din 1914), în care se citește „"Monsieur Mansart a eludat taxa ferestrelor din Franța prin dotarea acoperișurilor cu ferestre, ce poartă numele său"”. Acest lucru este improbabil din multe motive: Mansart era un risipitor al banilor clienților săi și, dacă a existat o astfel de taxă in Franța, ea a fost adoptată în 1798, la 132 de
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
limită de 20 de metri la inălțimea maximă a clădirilor. Fiind considerată acea înălțime până la cornișă, mansardele erau excluse din restricții. O revizuire din 1902 a acelei legi a făcut posibilă realizarea de trei (sau patru) etaje în astfel de acoperișuri. Mansarda este o elaborare a vechilor acoperișuri medievale cu caracter gotic (care aveau învelitori foarte înclinate). Ea fost popularizată în Franța de arhitectul François Mansart (1598-1666). Deși nu a fost el inventatorul, acest tip de acoperiș îi poartă numele deoarece
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
maximă a clădirilor. Fiind considerată acea înălțime până la cornișă, mansardele erau excluse din restricții. O revizuire din 1902 a acelei legi a făcut posibilă realizarea de trei (sau patru) etaje în astfel de acoperișuri. Mansarda este o elaborare a vechilor acoperișuri medievale cu caracter gotic (care aveau învelitori foarte înclinate). Ea fost popularizată în Franța de arhitectul François Mansart (1598-1666). Deși nu a fost el inventatorul, acest tip de acoperiș îi poartă numele deoarece a fost folosit în mod remarcabil în
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]