KorAP: Find »[drukola/base=antic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...520 521 522 ...528 >

13,180 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Mașy³nagxe "Mașya>nag" (Christensen, 1917, pp. 7-105). O parte dintre aceste elemente esențialmente mitologice sunt În mod cert mult mai arhaice - după cum arhaică și substanțial indo-iraniană este și cosmografia ale cărei urme se Întâlnesc În G³th³ (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastruxe "Zoroastru"”, subcapitolul 1.2) - și au fost, În mare parte, absorbite În imaginarul religios de către un cler familiarizat cu lucrarea de „zoroastrianizare” a patrimoniului mitico-legendar tradițional, probabil foarte puternic Înrădăcinat În religiozitatea populară. Acestora li se adaugă creaturi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mortem, cât și ca experiență șamanică (Gignoux, 1979, 1981, 1984a, 1987b, pp. 364 sqq.; 1990, 1991, pp. 27, 29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între moarte și inițiere (Gnoli, 1979b, 1987a). Desigur, antropologia religioasă și psihologia complexă a Iranului antic sunt premise indispensabile pentru Înțelegerea vieții umane după moarte. Ființa umană se Împarte, după un vechi imn avestic (Yașt 13, 149), În ahu, d³en³, baodhah, „percepție”, urvan, „suflet” și fravași, iar după Yasna 55, 1, În g³etha, „viu”, tanu cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În secolul XX parsii au abandonat sacrificiul animal, considerându-l derivat dintr-o contaminare a credinței și a cultului cauzată de o influență străină (Boyce, 1984b, p. 16). Cultul și practica rituală zoroastriană, a căror reconstrucție este posibilă cu ajutorul izvoarelor antice și moderne, sunt un amestec de vechi și nou: cultele reprimite În religia zoroastriană, adaptate exigențelor teologice și etice ale noii credințe, se adaugă prescripțiilor sau obiceiurilor rituale și devoționale recomandate de profet sau de succesorii săi mai apropiați. Este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
treizeci de zile fiecare. Există În izvoare informații despre diferite sisteme de intercalare, deși cele câteva date și elemente nu sunt foarte clare (pentru stadiul studiilor și referințelor bibliografice, cf. Panaino, 1990b). Cunoaștem din inscripțiile ahemenide un calendar civil persan antic, destul de bine atestat, dar incomplet. De asemenea, este atestat, din epoca primului imperiu persan, și un calendar religios, cu referințe clare la teologia zoroastriană. Acest calendar stabilește o legătură specială Între fiecare lună și o anumită entitate din panteonul zoroastrian

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sqq.). H¶rbad și mobad poartă nume cu lungă istorie: h¶rbad derivă din avestică, de la a¶thrapati, „șeful instrucției (?)”, care desemnează un preot de rang inferior, dedicat mai ales instruirii, iar mobad, de la un termen medio-persan, mowbed (de la un antic magupati), „conducătorul magilor” sau „mare preot”. În perioada sasanidă a fost instituită și funcția de cap al Bisericii zoroastriene, mowbed³n mowbed, „mowbed-ul mowbed-ilor” (despre ierarhia religioasă zoroastriană, cf. Gignoux, 1986c). Termenul din persana veche magu și cel avestic moghu (care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Persia (Gnoli, 1989a, pp. 29 sqq.). O urmă evidentă a „arianizării” tradiției zoroastriene se regăsește În ideea de „extensie (sau spațiu) arya” - Airyana Va¶jah (În limba pahlavi, xr³nw¶z) - care, absentă În G³th³, Îmbracă În veșminte zoroastriene concepția indo-iraniană antică a centrului lumii. În mod semnificativ, aceasta este prezentă mai ales În Yașt, dar și În Wid¶wd³d (Gnoli, 1989a, pp. 38 sqq.). Prima informație certă, pentru că este databilă Într-o cronologie absolută, este că Darius I (522-486 Î.Hr

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
iraniene și religiei zoroastriene, precum și elemente caracteristice monarhiilor unor mari state sedentare ca Asiria și Babilon (Gnoli, 1974). Întâlnirea cu civilizațiile din Orientul Apropiat și, În special, cu Babilonul a fost o etapă hotărâtoare În evoluția culturii și religiei Iranului antic, care, la rândul său, a influențat gândirea filozofică și religioasă a grecilor (cf. West, 1971) și a evreilor (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastruxe "Zoroastru"”, subcapitolul 2.8). Influența babiloniană asupra Iranului s-a manifestat puternic În artă, scriere

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Apropiat și, În special, cu Babilonul a fost o etapă hotărâtoare În evoluția culturii și religiei Iranului antic, care, la rândul său, a influențat gândirea filozofică și religioasă a grecilor (cf. West, 1971) și a evreilor (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastruxe "Zoroastru"”, subcapitolul 2.8). Influența babiloniană asupra Iranului s-a manifestat puternic În artă, scriere, În concepțiile politice, religie și știință (Gnoli 1989c). De asemenea, o Întâlnire fecundă a avut loc și Între magi și „caldei”; aceasta a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În privința doctrinelor astronomice și matematice, foarte evoluate și cu o importanță deosebită În religia astrală a Mesopotamiei mileniului I Î.Hr. Cu siguranță, acestea au stat la originea zurvanismului ca tendință și, În final, erezie a zoroastrismului (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 1.2) - o evoluție aparte a dualismului iranian, care după ce a realizat o opoziție simetrică Între Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (Øromasd¶s vs Areimaniosxe "Areimanios"; Gershevitch, 1964, pp. 29 sqq.; Gnoli

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pp. 29 sqq.; Gnoli, 1984b) a sfârșit prin a pune deasupra celor doi principi antitetici Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", Zrvanxe "Zrvan" (În limba pahlavi, Zurw³nxe "Zurwa>n", Zam³nxe "Zama>n"), modificând un punct esențial din dualismul originar din G³th³ (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.6). Se mai pot spune și altele despre pătrunderea În Iran a astrologiei mesopotamiene - iar apoi a celei grecești - care, prin intermediul iranienilor, a ajuns În India, Încă din timpul ahemenizilor (Panaino, 1992b). Aceasta a fost abia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Destin"), a concepțiilor escatologice și a aspirațiilor soteriologice, În deplină concordanță cu spiritul vremii. Zoroastrismul, ca și iudaismul de după exil, nu s-a pierdut datorită exigențelor sale spirituale și etice care au alimentat noul climat religios și filozofic al Orientului antic. Parții au fost zoroastrieni Încă de când, renunțând la rolul de cuceritori ai regiunii nord-orientale a lumii iraniene - Parția -, de la care au Împrumutat și numele, limba și cultura (Henning, 1958, p. 93), predecesorii lor, parnii, au adus dinastia Arsacizilor pe tronul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În care declară că i-a convertit pe necredincioși (anastaw³n), este semnificativ pentru tendința către o Închidere aproape endogamică a societății sasanide, mai ales prin sacerdoțiul ereditar care a dus la revalorizarea unui obicei despre care există mărturii În Iranul antic (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 127), considerat un instrument potrivit pentru salvarea credinței și a tradiției de periculoasele influențe străine, care ar fi fost favorizate de căsătoriile mixte: avem de-a face deci cu o segregare rasială care se potrivește bine cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tradiției de periculoasele influențe străine, care ar fi fost favorizate de căsătoriile mixte: avem de-a face deci cu o segregare rasială care se potrivește bine cu noua politică sasanidă. În khw¶d½dah, pentru care nu există urme În zoroastrismul antic, vedem o formă de endogamie Împinsă la extrem (Gray, 1930, pp. 456 sqq., cf. Frye, 1985; Macuch, 1991, și pentru bibliografie) - abandonată cu timpul -, tipică perioadelor istorice În care, din necesități sociale și politice, comunitatea zoroastriană a Încercat să se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sasanidă, În care puterea religioasă este, Într-un fel sau altul, strâns legată de puterea politică. În aceste texte nu găsim amestecul de elemente aproape „păgâne” care au marcat obiceiurile primilor Sasanizi, condiționați de o concepție despre regalitate tributară tradițiilor antice (Gnoli, 1971), așa cum o demonstrează, de exemplu, ofrandele sângeroase de la sanctuarul zeiței An³hșdxe "Ana>hșd" În Stakhr, aduse de Ardașir I și de Ș³buhr al II-lea, despre care vorbesc Ùabarș (Nöldeke, 1878, p. 17) și „Faptele” martirilor creștini (Wiessner

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nevoii pe care o avea În clipa respectivă; numele zeului care se ocupa de ea fiind o problemă de importanță secundară. 2. ZEII PRIMEI FUNCȚIITC "2. ZEII PRIMEI FUNCȚII" Structura tripartită a panteonului indo-european este foarte bine conservată În India antică. În ceea ce privește funcția sacrală, o trăsătură deja tipic indo-europeană, ea era deținută, complementar, de două divinități majore; În India acestea sunt Varuna și Mitraxe "Mitra". Nu este vorba Însă despre o simplă dublură (În acest caz, unul dintre cei doi ar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este, Într-adevăr, instrumentul cu care vede și judecă purtarea tuturor oamenilor În raport cu ordinea cosmică pentru apărarea căreia este menit. Stelele Îi sunt iscoade, iar soarele este ochiul său. Alături de Ahuramazd³xe "Ahuramazda>"-Varuna, reapare În Iranul postgathic și partenerul său antic, zeul „contractului”, Mitraxe "Mitra". Reapare Într-o formă, fără Îndoială, mult mai războinică decât cea inițială, atât pentru că vechiul zeu al celei de-a doua funcții - cea militară -, Indraxe "Indra", este plasat În rândul demonilor, lăsând gol un „sertar”, cât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cazul N³satyaxe "Na>satya", unul este fiul unui om, Tindarxe "Tindar", iar celălalt este fiul unui zeu, Zeusxe "Zeus"; din cauza acestei asimetrii, unul ar fi fost supus morții dacă nu ar fi intervenit ajutorul generos al fratelui său. Funcția lor antică de protectori ai omului reiese din faptul că ei sunt cei care intervin pentru a-i salva pe marinari de pericolul naufragiului. Însă cei doi gemeni au suferit cea mai spectaculoasă transformare la Roma. După părerea mea (Campanile, 1988), nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prizonier; 3) la fel cum N³satyaxe "Na>satya" Îi apărau pe păstori de hoți, și Romulusxe "Romulus" și Remusxe "Remus" luptau cu aceștia și aduceau Înapoi păstorilor animalele furate; 4) dacă N³satyaxe "Na>satya" protejează fecunditatea feminină, și tradiția romană antică Îi atribuie domniei lui Romulusxe "Romulus" instituția lupercaliilor, a căror trăsătură principală este faptul că femeile se lăsau biciuite de luperci pentru că aceasta Înlesnea zămislirea și nașterea; 5) N³satyaxe "Na>satya" sunt protectorii celor exilați, la fel ca și Romulusxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
preoți, războinici, producători), cărora, mai apoi, de-a lungul timpului, li se mai adaugă o unitate de un nivel infim, alcătuită probabil din descendenții populațiilor preindo-europene din India supuse și Înrobite. O structură identică poate fi descoperită și În Iranul antic, unde Avesta vorbește despre trei clase sociale: cea a preoților (³qravan-), cea a războinicilor (raqa¶star-) și cea a țăranilor/culegători (v³strii½.fșuiiant-), cărora, le fel ca În India, li se adaugă o a patra clasă, cea a meșteșugarilor (h

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sprâncenele lui lumea de mijloc pentru fii oamenilor, iar din creierul său au făcut norii schimbători. Să mai adăugăm și mărturia unui cântec rus de tradiție populară (Schayer, 1935) care, În ciuda transformărilor sale din perioada creștină, păstrează ecoul mitului cosmogonic antic: Lumina cea strălucitoare ne vine de la Domnul, soarele roșu, de la fața Domnului, luna cea tânără și luminoas, din pieptul său, zorii luminoși, de la ochii lui Dumnezeu, stele sclipitoare, de pe hainele lui, vânturile furioase, de la Duhul Sfântxe "Duhul Sfânt". De aici

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fost posibil ca o asemenea influență să atingă Întreaga lume slavă, deci Într-o etapă Încă unitară. Dacă lucrurile sunt destul de clare din punct de vedere lingvistic, la nivelul atestării lipsește confirmarea specifică a unor trăsături iraniene În religia slavă antică; iar aceasta depinde de faptul că izvoarele noastre - după cum spuneam, sărace și contradictorii - nu ne permit nici măcar să răspundem la Întrebarea fundamentală În ceea ce privește influența iraniană: dacă au existat sau nu elemente de dualism În religia slavă. De fapt, doar În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
asemănător se Întâlnește În cazul religie germanice vechi: Tacitus (Germania, XL) vorbește despre o „pădure sacră” (castum nemus) dintr-o insulă oceanică, unde era păstrat carul zeiței Nerthusxe "Nerthus", iar În alt loc (ibidem XLIII) amintește de pădurea unei religii antice (antiquae religionis) În zona locuită de naharavali. O altă trăsătură comună a germanilor și slavilor este folosirea calului pentru divinație. În Chronicon-ul lui Thietmar (secolele X-XI), se povestește că, În cetatea Riedegost, exista un templu ai cărui preoți practicau rituri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din femininul Fjorgyn etc. Așadar, mai bine acceptăm propunerea mai limitată a lui Pisani (1950a) și Îl comparăm pe Perenú doar cu lituanianul Perkúnas, admițând că forma slavă ar fi pierdut o velară prin apropierea paraetimologică cu verbul din slava antică pera, „eu lovesc”. Să pornim pentru ambele teonime de la un termen indo-european *perkw¿nos, derivat În -node la numele stejarului; dacă ne gândim la funcția specifică a acestui sufix (cf. Meid, 1957), ar trebui să Însemne „domn al stejarului (perkwu-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
slavă - elementul *sú funcționează doar ca prefix; astfel, ar fi fost posibilă doar secvența *Sú-vel-. Nu este mai convingător nici rezultatul confruntării, limitate doar la elementul radical, cu alte teonime indo-europene, cum ar fi vedicul Varuña-, galicul Vellaunos și nordicul antic Ullr; de fapt, din punct de vedere formal, singura alăturare satisfăcătoare este cu letonul velis „spirit (al unui mort)” și lituanianul Vélsxe "Véls", numele unui demon, deși, pe de altă parte, nu există În izvoarele noastre nimic care să legitimeze

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu poartă nimic de acest fel, iar armele sunt doar plasate În preajma statuii sale. 4. Tripartitism slav?tc "4. Tripartitism slav ?" În baza a ceea ce am observat până acum ne putem gândi, chiar și cu maximă precauție, că și panteonul antic slav avea o structură tripartită de tipul celei propuse de G. Dumézil, cu divinități subdivizibile conform funcțiilor sacro-suverană, militară și economică. Este clar, din ceea ce s-a spus despre caracterul său agrar și despre faptul că avea În stăpânire rodnicia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]