14,936 matches
-
parcul „Libertății”. Decis să nu las să-mi scape în acea zi vreo satisfacție, nu concepeam să renunț nici la un consistent aperitiv! * Lucram la prima mea carte despre Dostoievski, Tânărul Dostoievski când, în toamna anului 1970, a murit mămăica, bunica pe linie maternă a Doinei. Lucram - îmi amintesc nu întâmplător - la capitolul despre „Domnul Proharcin”, capitol care se încheia în felul următor: „Frământările inexplicabile, care îl duc până în pragul nebuniei și din pricina cărora sucombă, provin în realitate din teama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care se despărțise, de mama la 12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu multe conotații negative poate fi folosit în cazul celor ce n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
131). Însemnarea cu cerneală neagră acoperă o alta, mai veche, scrisă cu creionul, din care se mai disting, deși tăiate energic de o linie, cu ocazia celei de a doua grafii, cifrele 23 și 6. Sunt anii personajelor din fotografie: bunica și tatăl Doinei (din aceste cifre se poate deduce că fotografia a fost făcută înainte de august 1925, când băiețelul a împlinit șapte ani, în noiembrie mama lui împlinind 24). „Mamaie” e aici o femeie tânără, frumoasă, o doamnă îmbrăcată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâlnirea aceea «întâmplătoare» din mașină...” * „ - Dacă m-ar fi dus imediat la Odesa, după cum ne-a sfătuit doctorul nostru, și dacă m-ar fi operat, n-aș fi murit la 40 de ani...” „ - În 1913... Dar tot ai fi murit, bunico... în 1943 sau 1953... depinde cât ai mai fi trăit, dacă te-ai fi operat atunci... la timp...” „Da’ tu când te-ai născut? „ - În 1937, bunico, la 24 de ani după moartea ta... Păcat că nu ai apucat primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi murit la 40 de ani...” „ - În 1913... Dar tot ai fi murit, bunico... în 1943 sau 1953... depinde cât ai mai fi trăit, dacă te-ai fi operat atunci... la timp...” „Da’ tu când te-ai născut? „ - În 1937, bunico, la 24 de ani după moartea ta... Păcat că nu ai apucat primul război mondial... Ai murit chiar în ajunul lui... E groaznic să ratezi evenimente atât de importante... - Vorbești ca un copil!...” * „ - Nu mă recunoști? Sunt băiețelul strivit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
copii pe care - riscându-și viața - soția i-a născut, în 1967 și 1975, ar fi trăit, procesul de românizare ar fi fost pe deplin încheiat. Oricum, nepotul nostru Dani, pe care l-am înfiat, e român sadea. Deși, după bunica din partea mamei descinde din niște italieni sau elvețieni: un von Rampach, baron (!) există în arborele genealogic al familiei lui pe linie maternă. Norocosul Dani, ce origine nobilă are în comparație cu a mea! Cu excepția copilăriei și a primei tinereți, ca și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cu anevoie se urcă la ea. Aici s-au nevoit mulți sihaștri printre care și Sf. Ioan Iacob Românul. Sf. Ioan a trait 48 de ani. Acest sfânt din pruncie a rămas orfan de părinții trupești. L-a crescut o bunica de-a lui. Bunica Maria s-a ocupat de creșterea și educarea lui. Ea îl ducea la biserică la slujbe. Dar pe când sfanțul era încă mic a murit și bunica lui care-l ocrotea. După ce a murit și bunica, l-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la ea. Aici s-au nevoit mulți sihaștri printre care și Sf. Ioan Iacob Românul. Sf. Ioan a trait 48 de ani. Acest sfânt din pruncie a rămas orfan de părinții trupești. L-a crescut o bunica de-a lui. Bunica Maria s-a ocupat de creșterea și educarea lui. Ea îl ducea la biserică la slujbe. Dar pe când sfanțul era încă mic a murit și bunica lui care-l ocrotea. După ce a murit și bunica, l-a luat o altă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a rămas orfan de părinții trupești. L-a crescut o bunica de-a lui. Bunica Maria s-a ocupat de creșterea și educarea lui. Ea îl ducea la biserică la slujbe. Dar pe când sfanțul era încă mic a murit și bunica lui care-l ocrotea. După ce a murit și bunica, l-a luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o bunica de-a lui. Bunica Maria s-a ocupat de creșterea și educarea lui. Ea îl ducea la biserică la slujbe. Dar pe când sfanțul era încă mic a murit și bunica lui care-l ocrotea. După ce a murit și bunica, l-a luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, ca vitregia este tare amară și cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
La noi, după patru decenii de falsificare a istoriei și eradicare a elitelor, ce să mai spunem ? Atât doar, că au fost totuși două perioade mai puțin rele, între 1964-1971 sau în ultimii ani pre-decembriști, când copiii erau în grija bunicilor. Există, e adevărat, și un soi de parazitare a memoriei, o anumită emulație de tipul „cine știe câștigă”. Nu ar fi nimic rău în asta dacă nu ar duce la vicierea noțiunii de cultură. În închisoare, unde deținuții, profitând de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și fratele Dinu au fost obligați să-și desfacă gospodăriile și s-au mutat în satul Râmnicelu. Menționez că tata avea gospodărie mare și ajunsese la vârsta de 65 de ani, când a fost obligat să-și dezafecteze gospodăria. DESPRE BUNICI Părinții mamei. „Tata mare”, bunicul din partea mamei, Vasile Picoș, nu avea nici frați nici surori în Corbeni, unde locuia. Cred că era de fel din comuna Corbu Nou și a venit în Corbeni (Corbu, Corbeni, corbenari) datorită împroprietăririi făcută de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Jandarmerie. Bunicul făcuse armata la jandarmi și pentru istețimea și disciplina de care dăduse dovadă, fusese reangajat. Ca jandarm cu gradul de sergent major, fiind cu serviciul în comuna Corbu Vechi, de pe malul drept al Siretului, s-a căsătorit cu bunica, Iordana, din familia Mocanu. Mama Mare mai avea un frate și o soră în Corbeni, veniți ca și Tata Mare din satul Corbul Nou. MOȘ DUMITRU. Mi-a rămas în minte o întâmplare din viața lui Moș Dumitru, fratele Mamei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dovadă cu martori, după ce el l-a prins pe hoț asupra faptului, a repetat acest caz de sute de ori, la început cu mânie, iar mai apoi pentru a stârni hazul celor prezenți. ETIMOLOGIE Noi nepoții, care stam vara la bunici, ne întrebam nedumeriți de ce se numește bunicul „Picoș„ de oare ce nu mai exista în sat nici-o familie cu acest nume. Cu gândirea noastră de la 13-14 ani ne-am zis că se poate ca să fie o poreclă înregistrată la primărie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că nu are avere, pământ arabil ca să dea fiecăruia, și- a dus copiii la „școala normală”. Într-un timp avea trei copii la „Normala din Brăila”. Trebuiau bani pentru taxe, pentru uniforme, pentru cărți. Numai spiritul de jertfă al ambilor bunici a fost în stare să depășească această perioadă din viața lor de familie. Vindea cerealele pentru a plăti taxele școlare. La Brăila, după ce vindea cerealele, ducea căruța la un „han”, și apoi mergea la școală de plătea taxele. Ca să poată
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
auzea în tot satul jalnica chelălăială a câinelui strâns de gât. „MAMA MARE” era tare bună la suflet și frumoasă la chip și foarte inteligentă. „Mama Mare” era mică de statură dar foarte harnică și frumoasă chiar și când devenise bunica noastră. Eram trei nepoți, cam de aceiași vârstă, care ne petreceam vara la dânsa, la Corbeni. Nu știa nici să scrie și nici să citească, dar avea un cult pentru carte și învățătură, socotind neștiința de carte ca cea mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ocazie se arăta în timpul treieratului. Dacă, în timpul treieratului apăreau nori cu semne de ploaie, bunicul o trimetea să ne scoată pe toți din casă pentru a strânge ceea ce era treierat înainte de a începe ploaia. Într-un astfel de caz, bunica a venit în casă, acolo unde eu făceam pregătire pentru examenul de admitere, cu unchiul Constantin. Ne-a văzut, a închis încet ușa și s-a întors cu explicația adresată bunicului: „Lasă că strângem noi că nu vine ploaia așa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai bun, iar bunicul rămânea flămând pentru că i se „argumenta” că „nepoții trebuie să crească, dar tu nu mai ai de crescut”. Chiar și borșul cu fasole, în strachina lui bunicu era mai limpede, mai fără boabe de fasole. Avea bunica un vas mare de lut în care „umplea” borș amestecând tărâțele de grâu și de porumb cu făcălețul. La băut borș proaspăt , borș crud, toți aveam dreptul. În grădina de lângă casă erau foate mulți pruni și zarzări. Bunica creștea păsări
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fasole. Avea bunica un vas mare de lut în care „umplea” borș amestecând tărâțele de grâu și de porumb cu făcălețul. La băut borș proaspăt , borș crud, toți aveam dreptul. În grădina de lângă casă erau foate mulți pruni și zarzări. Bunica creștea păsări. Avea porci. Avea vaci cu lapte. Se bucura cu copiii ei, care o iubeau și o compătimeau pentru viața ei plină de lipsuri dar bogată în fapte bune, chiar jertfelnice. PĂRINȚII TATEI Bunicii din partea tatei, erau veniți în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu se cuvine să renunțe la școală pentru acest motiv, dar prin căsătorie tot și-a schimbat numele. Bunicul, Ion Moise, era un bărbat mic de statură, blând, muncitor și un creștin foarte conștiincios, dar nu habotnic. În loc de „bunicu și bunica” le ziceam „bâtu și bâta”. N-am înțeles de unde venea această numire, dar ea nu era o poreclă sau ceva jignitor. Chiar ei o foloseau in expresii: „nepoate vino la bâtu” sau „nepoate hai la bâta”. Pentru că aveau puțin pământ
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
viță de vie altoită. Un nuc și un păr foarte înalți dominau grădina, iar vița de vie a constituit pentru mine cea mai veche amintire de când am mâncat struguri, cu bobițe rupte direct de pe coarda viței, când abia se pârguiau. BUNICA ȘERBANA (BÂTA) era foarte mândră de mine pentru că mă pregăteam să devin preot. Înainte de a muri, mi-a pus pe gât un ștergar mare de borangic, țesut de ea cu alesături, și cu lacrimi în ochi mi-a zis: „ Ți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în comuna Gemenele din județul Brăila. Satul era situat pe drumul de la Râmnicelu spre Brăila, la distanță de cinci kilometri. Soția lui se numea Maria. A avut doi copii: Ionică și Costică. Împreună cu ei am petrecut multe vacanțe la bunici la Corbeni. Ionică a fost ofițer de Administrație, absolvent al Academiei Comerciale. După război, a demisionat din armată, a încercat să se înscrie la Facultatea de Teologie, dar Mitropolitul Nicola Bălan nu l-a admis tocmai pentru că era ofițer. A
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
însurat, unchiul Scarlat avea atelier de cismărie, dar a dat faliment pentru că nu s-a ținut de treabă. A avut cinci copii când i-a murit soția. L-au ajuns zile grele. Istovit, supărat, fără chef de muncă, venea la bunica și se plângea. Bunica îi aducea aminte că n-a vrut să învețe carte, ca ceilalți frați ai lui. Îi reproșa bunicii: „De ce nu m-ai dat și pe mine la școală”? Bunica-i răspundea: „Te-am dat, dar n-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
atelier de cismărie, dar a dat faliment pentru că nu s-a ținut de treabă. A avut cinci copii când i-a murit soția. L-au ajuns zile grele. Istovit, supărat, fără chef de muncă, venea la bunica și se plângea. Bunica îi aducea aminte că n-a vrut să învețe carte, ca ceilalți frați ai lui. Îi reproșa bunicii: „De ce nu m-ai dat și pe mine la școală”? Bunica-i răspundea: „Te-am dat, dar n-ai vrut să înveți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
când i-a murit soția. L-au ajuns zile grele. Istovit, supărat, fără chef de muncă, venea la bunica și se plângea. Bunica îi aducea aminte că n-a vrut să învețe carte, ca ceilalți frați ai lui. Îi reproșa bunicii: „De ce nu m-ai dat și pe mine la școală”? Bunica-i răspundea: „Te-am dat, dar n-ai vrut să înveți !„. „Trebuia să mă bați și aș fi învățat”. „Te-am bătut mă dar tot n-ai învățat”! El
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]