13,206 matches
-
este ilustrat faptul că modelele și practicile de Întrajutorare se transmit de la o generație la alta (1994, 29-53). Îngrijirea nepoților de către generația vârstnică devine un prilej de reciprocitate Între cele trei generații: nepoții vor păstra o legătură privilegiată durabilă cu bunicii care s-au ocupat de ei. În plus, părinții ai căror copii au fost Îngrijiți de bunici vor păstra relații mai strânse și vor avea o mai mare grijă de aceștia din urmă. Cercetările empirice demonstrează Însă că legătura cea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spirituală a bunicilor În nepoți este mai importantă. În opinia lui Attias-Donfut, conflictele intergeneraționale sunt alimentate de rivalitatea dintre filiații. Frustrările se nasc din așteptările decepționate, când părinții tineri și-ar dori mai mult ajutor de la părinții lor sau când bunicii suferă că nu au acces la nepoții lor așa cum și-ar dori. „Distanța potrivită nici nu apropie prea mult, dar nici nu Îndepărtează, ci se stabilește cu prețul unor tensiuni și ajustări care, uneori, sunt dureroase” (Attias-Donfut, 2000, 672). Există
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
că dificultățile din viața de familie se răsfrâng asupra practicilor de Întrajutorare. Desigur, atunci când tinerii părinți se despart, cel mai adesea mama este cea care rămâne cu cei mici și beneficiază de un sprijin sporit din partea părinților ei. Dar, când bunicii sunt cei care s-au despărțit, ei vor investi mai puțin În nepoții lor decât ar fi investit dacă ar fi rămas un cuplu (Attias-Donfut, 1994, 29-53). Bunicul ce a format un nou cuplu are tendința de a se distanța
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mici și beneficiază de un sprijin sporit din partea părinților ei. Dar, când bunicii sunt cei care s-au despărțit, ei vor investi mai puțin În nepoții lor decât ar fi investit dacă ar fi rămas un cuplu (Attias-Donfut, 1994, 29-53). Bunicul ce a format un nou cuplu are tendința de a se distanța de nepoți, noua filiație venind În concurență cu cea din fostul cuplu. Intensitatea relațiilor - măsurată prin frecvența contactelor intergeneraționale - este mai mare Între noul cuplu și copiii comuni
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ea exista, prin biografie personală (relații de rudenie, copilărie În comunitate etc. - p. 38). Pe linia acestei opțiuni, autorul conduce o parte din cercetare În Păniceniul natal (comuna Căpușul-Mare, Cluj) și dezvoltă analize În care suprapune experiențe de viață ale bunicului, ale tatălui și ale sale (capitolul III). Sub aspect metodologic, lucrarea promovează demersul multimetodă, deși opțiunea deschisă a autorului este În favoarea abordărilor comprehensive, calitative. Analizele demografice, de tip morfologie socială, pe zona Munților Apuseni, prezente În special În capitolul II
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Terapeutul - Puteți să o revedeți în imaginație și să mi-o descrieți ca și cum ați trăi acest sentiment în prezent? Xavier - ... Sunt așezat pe jos în bucătăria bunicilor mei, podeaua este rece. In fața mea, la masă, se află părinții și bunicii mei. Tatăl meu este în picioare, face inventarul tuturor prostiilor mele din ultima lună. Ceilalți aprobă fără să spună nimic, nimeni nu-mi ia apărarea atunci când acesta spune că nu sunt „bun de nimic”. Terapeutul - Ce simțiți în acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dorit să iasă la plimbare cu ea dar aceasta l-a refuzat, deoarece era prea intimidată. Băiatul a „repetat” atunci invitația la adresa uneia dintre prietenele sale, lucru care a rănit-o profund. Patru luni mai târziu, Gwen și-a pierdut bunicul dinspre partea mamei, un medic de renume, pe care îl admira foarte mult. Ea a început atunci să se izoleze și a abandonat activitatea în cadrul organizației de scout-iști „pentru a se consacra mai mult studiilor”. Ea s-a refugiat în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Gwen Pe baza evaluării clinice, terapeutul inițiază o analiză funcțională a comportamentelor bulimice ale lui Gwen. Figura 3. Analiza funcțională a comportamentelor bulimice ale lui Gwen Timiditate Suprainvestire Indoială de sine școlară Anxietate de eșec Insatisfacție corporală Pubertate Deces al bunicului Comentarii Eșec sentimental privind aspectul fizic Conflicte conjugale Regim Plecarea surorii Eșec școlar Afecte depresive Crize de Gânduri compulsive bulimie Exerciții de abdomen Abuz de alcool Automutilări Izolare Vomismente Idei suicidare socială Abuz de laxative Terapeutul îi explică lui Gwen
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
senzațiile de foame, de oboseală și de nervozitate; administrarea de alcool; alimentele dulci de care se privează în mod normal; disputele dintre părinții săi în timpul mesei pentru ca Gwen să mănânce împreună cu ei; observarea albumului cu fotografii de familie (fotografii ale bunicului decedat și ale surorii sale care se află în Statele Unite)... Cunoscând mai bine situațiile de risc, Gwen poate să le evite sau să le facă față altfel, prin rezolvarea problemei, controlul stimulului (evitarea confruntării cu alimentele care sunt utilizate în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ea îi răspunde că ar dori să ducă o viață normală: să-și termine studiile, să aibă prietene, să cânte la pian, să cânte din gură, să restabilească o relație specială cu sora sa și să trăiască doliul după moartea bunicului său. In acel moment, Gwen începe să plângă. Exercițiul celor două scaune Terapeutul îi propune apoi tehnica gestaltistă a celor două scaune. Gwen comunică virtual cu bunicul său așezat pe scaunul din fața sa. Ea reușește să-și exprime vinovăția de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
restabilească o relație specială cu sora sa și să trăiască doliul după moartea bunicului său. In acel moment, Gwen începe să plângă. Exercițiul celor două scaune Terapeutul îi propune apoi tehnica gestaltistă a celor două scaune. Gwen comunică virtual cu bunicul său așezat pe scaunul din fața sa. Ea reușește să-și exprime vinovăția de a nu fi fost alături de el în ultimele sale minute, rușinea de a nu fi la fel de strălucitoare ca și el și supărarea că acesta a plecat atât
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de sora sa și crede că Estelle a uitat-o și o disprețuiește. Ea își spune că părinții săi formează „o pereche reușită”, manifestându-se uneori stângaci atunci când vorbesc în prezența sa despre reușitele lor profesionale, despre modă sau despre bunicul decedat. Meditând asupra modalității de a ameliora lucrurile, Gwen are ideea de a instala o cameră web pentru a comunica cu sora sa. Ea se angajează să vorbească cu părinții despre nemulțumirile sale în ceea ce-i privește. Terapeutul o invită
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
plângă. Ea mărturisește că a consumat alcool și că a avut mai multe crize puternice de bulimie urmate de vomismente. In urma investigațiilor, se constată că aceasta se simte singură. Ea se gândește la relația sentimentală nereușită și la decesul bunicului său. Terapeutul vorbește despre aceasta cu ea, inspirându-se din abordarea interpersonală a doliului. Exercițiu de meditație Terapeutul propune un exercițiu de meditație pentru a o pune pe Gwen în relație cu trecutul său. El reașează bulimiile și vomismentele în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în baruri, împreună cu însoțitorii săi adesea alcoolo-dependenți. Ea este bătută de către unul dintre aceștia cu care se căsătorește și are o fiică. Consumul mare de alcool se intensifică în acești zece ani de căsătorie, în care ea se ocupă de bunicii săi, amândoi alcoolo-dependenți. In timpul divorțului său, ea trăiește cu un alt bărbat: o fiică se naște din această relație. Consumul mare de alcool se intensifică până în momentul în care face o „cură” impusă de către mama sa. Sonia este abstinentă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în fruntea fraților săi. Suferă de polakiurie și de o hipertrofie benignă a prostatei, aparent moștenire din familie dat fiind faptul că tatăl său a fost operat pentru această problemă la vârsta de 72 de ani, și de asemenea și bunicul său. Carolyn, partenera sa, este puțin mai în vârstă decât el (are 53 de ani). Adjunct de director, ea își iubește meseria. Familia trăiește într-un climat familial bine echilibrat (părinți, socri, copii în vârstă de 18 și 21 ani
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tatăl meu au spus nu, nu vrem să ne despărțim de țară. Nu credeau că se va întâmpla așa cum s-a întâmplat.” (p. 30) Un alt lucru probabil foarte puțin cunoscut de cei mai tineri dintre noi este prietenia dintre bunicul lui Paul H. Stahl și Nicolae Iorga. Copil fiind, Paul H. Stahl își amintește că atunci când a fost în vizită în casa lui Nicolae Iorga a fost uimit de numărul impresionant de cărți: „Avea mai multe cărți chiar decât bunicul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
bunicul lui Paul H. Stahl și Nicolae Iorga. Copil fiind, Paul H. Stahl își amintește că atunci când a fost în vizită în casa lui Nicolae Iorga a fost uimit de numărul impresionant de cărți: „Avea mai multe cărți chiar decât bunicul meu. Că și bunicul meu avea casa plină de cărți, până sus urcau cărțile, pe toți pereții” (p. 68). Henri Stahl, pentru că despre el este vorba, a scris o lucrare fermecătoare despre viața cotidiană din Bucureștii anilor de început ai
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Stahl și Nicolae Iorga. Copil fiind, Paul H. Stahl își amintește că atunci când a fost în vizită în casa lui Nicolae Iorga a fost uimit de numărul impresionant de cărți: „Avea mai multe cărți chiar decât bunicul meu. Că și bunicul meu avea casa plină de cărți, până sus urcau cărțile, pe toți pereții” (p. 68). Henri Stahl, pentru că despre el este vorba, a scris o lucrare fermecătoare despre viața cotidiană din Bucureștii anilor de început ai secolului trecut. Referitor la
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mult cu mâncările delicate, încât nu mai poate să trăiască fără friptură de fazan, brânză de Parma, salam de Verona, icre moi, conserve de Franța și vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei.“ Eufrosina Manu, soția hatmanului Răducanu Roset (bunicul lui Radu Rosetti), „se lăuda că ea a învățat pe moldoveni cum să mănânce și a transformat bucătăria moldovenească din bucătărie de sălbatici în bucătărie de oameni civilizați“ (Radu Rosetti, op. cit.). Dar atunci când autorul ne înșiră câteva dintre preparatele culinare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
XVIII-lea. Transmisă într-un manuscris semnat de Enache Kogălniceanu, în care succedă letopisețului Pseudo-Amiras, cronica a fost atribuită la un moment dat unui înaintaș al lui Mihail Kogălniceanu, Enache Kogălniceanu - colecționar de texte istorice și cărți populare, frate cu bunicul viitorului om de cultură pașoptist -, dar ipoteza rămâne insuficient argumentată. De cultură mijlocie, ignorând cronica lui Ion Neculce, cu care expune paralel evenimentele deceniului 1733-1743, ca și pe aceea, mai modestă, a contemporanului Ioan Canta, autorul Letopisețului anonim al Moldovei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
surată plecase să se adăpostească. În loc de rămas bun îi cântase un imn de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și noaptea se preschimbase în
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
care am mai amintit, doar că descrierea Silviei Hoișie e de acum, din mileniul III, ceea ce poate doar să ne bucure, din toate punctele de vedere: „O fotografie din 1917, unde puteți vedea o familie de evrei. Uitați-vă: bunica, bunicul. Bunicul meu a plecat În 1891 la New York și a muncit trei ani la New York ca să-și poată cumpăra apoi o casă În CÎmpulung. A muncit din greu la New York. A venit Înapoi și atunci s-a născut și taică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
am mai amintit, doar că descrierea Silviei Hoișie e de acum, din mileniul III, ceea ce poate doar să ne bucure, din toate punctele de vedere: „O fotografie din 1917, unde puteți vedea o familie de evrei. Uitați-vă: bunica, bunicul. Bunicul meu a plecat În 1891 la New York și a muncit trei ani la New York ca să-și poată cumpăra apoi o casă În CÎmpulung. A muncit din greu la New York. A venit Înapoi și atunci s-a născut și taică-meu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rămas din ei? O poveste de familie din România 1855-1995. Deci, o sută și ceva de ani. CÎteva generații. Aceea a fost o fotografie din 1917 și vedeți una făcută În 1936. La o nuntă. Și uitați-vă cine sînt: bunicii mei, asta este verișoara mea care a fost omorîtă În 1942. Ăsta-i soțul ei care a fost trimis În Siberia. Acesta e fratele lui, trimis tot În Siberia, o dată cu el. Ăsta-i tatăl meu, asta-i mama mea, asta
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
până la 18 ani sau, dacă își continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, precum și copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă și-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menționate; ... c) părinții și bunicii oricăruia dintre soți. ... (3) Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul prevăzut la art. 125 alin. (3). ... Articolul 127 (1) Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și se acordă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228203_a_229532]