15,206 matches
-
petalele sunt reduse la nectarine. Carpelele sunt unite cel puțin pe jumătate din lungimea lor. Fructul este o capsulă. Semințele sunt utilizate în industria laptelui, pentru condimentarea brînzeturilor. N. arvensis L. (negrușcă) este buruiană segetală și ruderală în regiunea de cîmpie și colinară.Genul Thalictrum (rutișor) prezintă flori cu 4 tepale caduce, iar fructele sunt achene aripate. Polenizarea este anemofilă. Th. minus L. are o răspîndire largă și prezintă importanță în fitofarmacie, avînd efect purgativ. Genul Clematis (curpen) are frunze opuse
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
galbene, situate câte 2-8 la subțioara frunzelor. Este o plantă toxică, provocînd inflamația rinichuilor, a intestinului, dar rizomul și tulpina frunzoasă are utilizări medicinale (pentru scăderea presiunii sîngelui). "Asarum europaeum" L. (pochivnic). Frecvent în pădurile de foioase din zona de cîmpie și colinară, cu o tulpină foarte scurtă, ascendentă, la vârf cu 2 (4) frunze aproape opuse, lung pețiolate, rotund reniforme. Florile sunt situate terminal, solitare, cu miros de piper. Este plantă toxică, cu acțiune iritantă asupra mucoaselor. Cuprinde plante acvatice
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu bulbotuberculi subterani, fară suc lăptos. Are flori pintenate, care apar primăvara de timpuriu. Fructul este o capsulă de 2-2,5 cm lungime, multispermă. Din bulbotuberculi se extrage bulbocapmina, cu acțiune anestezică. Se întâlnește prin păduri luminoase, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Cuprinde mai ales plante lemnoase, cu flori unisexuate, grupate în amenți. Prin prezența (uneori) în xilemul lor a traheidelor, precum și prin decalajul dintre polenizare și fecundare, se apropie de gimnosperme, însă prin organizarea florală simplificată, cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
multiplu și fals. Cuprinde plante erbacee cu flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic. Frunzele și tulpina pot avea peri urticanți. Fructele sunt achene, înconjurate sau nu de perigonul persistent. "Urtica dioica" L. (urzica mare) este perenă, ruderală din zona de cîmpie pînă în etajul subalpin, mai ales prin locuri tîrlite. Frunzele sunt bogate în fier. Se utilizează în boli de reumatism sau de piele, în anemii și hemoragii, iar tinctura de rădăcină ("Urtica radix") se folosește în soluții de amestec contra
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
regiunea temperată. Frunza este întreagă, ovată sau eliptică. Florile femele sunt grupate cîte 2 și la bază au hipsofile care prin concreștere închid complet 2 achene trimuchiate (numite popular jir). F. sylvatica L. este o specie comună din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan inferior, formînd păduri pure sau în amestec cu alte specii foioase sau de conifere. "F. orientalis" Lipsky (fag de Crimeea) este sporadic prin pădurile din Carpații și Subcarpații Orientali. În medicina populară, scoarța de fag se
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
jud. Suceava și Harghita. Genul Alnus (arinul) are fructe cu bractee cinci lobată și care nu cade odată cu fructele mature. A. glutinosa (L.) Gaertn. (arinul negru) are frunze emarginate și lăstarii tineri viscid-lipicioși. Crește în luncile rîurilor din regiunile de cîmpie și deal. A. incana. (arinul alb) are frunze acuminate, se întîlnește în lungul pîraielor din zona colinară și montană (din etajul fagului pînă în cel al molidului). Scoarța de arin se utilizează empiric ca febrifug și tonic iar frunzele se
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
genul Sedum, acestea nu au rozetă bazală, iar florile sunt bisexuate. S. maximum (L.), crește pe coaste pietroase, stâncării, în rariști de pădure, nisipuri, din silvostepă pînă în etajul molidului. S. acre L. (iarbă de șoaldină), specie perenă, sporadică de la cîmpie pînă în etajul fagului, crește pe stînci, ziduri, nisipuri. Folosită în medicina populară ca emetic, febrifug, antiepileptic și în scorbut (aplicații locale pe gingii). Aici sunt încadrate unele familii de plante cu nutriție mixtă (fotosintetică și în același timp heterotrofă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
15-50 stamine, iar gineceul din 5 carpele libere, însă stilele sunt unite la bază. Fructul are atît cavitate caliceară, cât și pedicelară și nu conține sclereide. M. sylvestris (L.) Mill. (măr pădureț) este întîlnit sporadic prin păduri de foioase, de la cîmpie pănă în etajul montan . Fructele de măr sunt recomandate în numeroase afecțiuni, deoarece ușurează digestia, reglează funcțiile intestinale și au proprietăți diuretice, cu efecte favorabile in artrite, gută, reumatism. Scad presiunea sanguină și diminuează colesterolul (previn ateroscleroza și infarctul miocardic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
tulpinii și ramurilor în cime corimbiforme. Părțile aeriene ale plantei au miros balsamic și gust aromatic-amar și astringent, fiind utilizate în fitofarmacie pentru afecțiuni hepato-biliare, hiperaciditate și ulcer gastric. Uleiul eteric are acțiune antiseptică și cicatrizantă. Specia crește spontan de la cîmpie pînă оn regiunea montană. Sunt plante erbacee sau lemnoase, cu frunze alterne sau opuse. Florile sunt bisexuate, actinomorfe sau zigomorfe, de tipul 4-5. Placentația este parietală. Cuprinde 22 de genuri cu cea 1000 specii cosmopolite, mult răspîndite în diverse habitate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
unui grup de vânătoare eficient. Odată cu îmblânzirea focului, ființa umană a învățat să stăpânească o forță a naturii. Acest fapt, precum și schimbările sociale apărute, a avut o importanță majoră. La început, omul primitiv a folosit focul provenit din incendiile de câmpie sau din fulgere, până când a învățat cum să îl aprindă cu ajutorul silexului (cremenea) și cum să îl stăpânească. Primii hominizi au fost vegetarieni și culegeau plante și fructe sau dezgropau rădăcini și tuberculi cu ajutorul unor unelte de săpat. Includerea cărnii
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
însorite. Este cel mai tânăr platou alpin din lume și totodată reprezintă obârșia celor mai importante fluvii din Asia: Mekong, Yangtze, Hoanghe, Irrawady, Salouen, Tsangpo (mai cunoscut sub numele de Brahmaputra), Indus și Sutlej, cursuri de apă care ajung în câmpiile chineze și indiene, apoi în Marea Chinei, Marea Arabiei sau Oceanul Indian. Totodată, Tibetul dispune de lacuri ce se pot constitui în facilități de stocare a apei, așa cum sunt : Koko-Nor, Tengri-Nor, Aiag Kum Kul sau Aru Cho. Aici se află, la
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
19% este apă, facând Alabama al 23-lea stat ca suprafață pe o listă a apelor de suprafață și conferind statului locul al doilea ca sistem de ape navigabile din SUA. Aproximativ trei-cincimi din suprafața totală a uscatului este o câmpie domoală cu declinații spre valea fluviului Mississippi și spre Golful Mexicului. Regiunea nordică a Alabamei este muntoasă, cu râul Tennessee tăind o vale largă și creând astfel numeroase grupe de înălțimi având pâraie, râuri, lacuri și grupe montane. Cel mai
Alabama () [Corola-website/Science/302432_a_303761]
-
această perioadă în Phoenix. Vremea caldă și umedă aduce descărcări electrice, vânt, și ploi torențiale de scurtă durată. Statul Arizona este lovit rareori de uragane și tornade. Treimea nordică a Arizonei este un platou cu altitudini semnificativ mai mari decât câmpia deșertică din sud, și prezintă o climă mai rece, cu ierni friguroase și veri blânde. S-au înregistrat și temperaturi foarte scăzute, atunci când mase de aer rece din statele nordice sau din Canada ajung până în Arizona, aducând temperaturile sub 0
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
lui Anárion și Elendil, ambii fiind uciși de către Sauron. Astfel a început cea de-a treia eră a Pământului de Mijloc. Doi ani mai târziu, Isildur și soldații săi au fost prinși într-o ambuscadă a orcilor în timp ce mărșăluiau pe Câmpiile Vesele. Isildur a scăpat punându-și Inelul pe deget - care îl făcea pe purtător invizibil - dar Inelul l-a trădat, alunecând de pe degetul său când acesta înota în Marele Râu Anduin. După pierderea inelului, Isildur a fost văzut de către orci
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
formată pentru a-l proteja, fiind compusă din cei trei semeni hobbiți, Gandalf, Aragorn, Boromir din Gondor, Gimli gnomul și Legolas elful. Aceștia, împreună cu Frodo, sunt cei nouă membri care au pornit împotriva lui Sauron. Echipa călătorește de-a lungul câmpiilor și munților și hotărăște să se avânte în Minele Moriei, din cauza vrăjilor cu care Saruman controlează natura împotriva lor. Ei sunt urmăriți de către Gollum, care a fost eliberat de către Sauron, fiind disperat să își redobândească inelul pe care îl numește
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
anuale au o medie de , mai mare în sud și mai redusă în nord. Cad și ninsori, dar nu excesiv, dimensiunea stratului de zăpadă fiind de . În ciuda climei subtropicale, Arkansas are parte uneori și de fenomene extreme. Aflat între Marile Câmpii și statele zonei Golfului, Arkansas are aproximativ 60 de zile pe an cu furtuni. Ca parte din Aleea Tornadelor, prin Arkansas trec și tornade, câteva din cele mai distructive din istorie lovind și acest stat. Deși se află destul de departe
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
statului, Marea Prerie constă dintr-un peisaj mai deluros. Ambele sunt regiuni agricole fertile. Regiunea Deltei este tăiată de o formațiune geologică denumită Crowley's Ridge. O bandă îngustă de dealuri, Crowley's Ridge se ridică de la 75 la peste câmpia aluvială din jur și străjuiește multe dintre orașele importante din estul Arkansasului. Arkansasul de nord-vest face parte din Platoul Ozark ce include Munții Boston, la sud se află Munții Ouachita și aceste regiuni sunt despărțite de râul Arkansas. Toate aceste
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
de civilizație la care au ajuns primele generații de indo-europeni așezați în zona Mureșului inferior. Câteva piese de excepție încearcă să sugereze o imagine asupra societății primei vârste a fierului (Hallstatt) (prima jumătate a mileniului I î.d.Hr.) din Câmpia Aradului: o cunună de laur, provenind dintr-un mormânt, descoperit acum peste 100 de ani, în preajma așezării fortificate de la Sântana (cea mai mare din sud-estul Europei, acoperind o suprafață de 78 ha), o spadă de fier precum și o urnă funerară
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
vestimentare, podoabe) sunt expuse alături celor ale polulației romanice autohtone. Atrage atenția replica unui cuptor de ars ceramică din așezarea de meșteri olari de la Ceala. Aceasta a funcționat în perioada secolelor III - V, producând veselă pentru toate comunitățile așezate în Câmpia Aradului (sarmați, daci, germanici). O ampla frescă prezintă situația geo-politică a spațiului intracarpatic de la cumpăna veacurilor X - XI. Materialul arheologic etalat ilustrează primele incursiuni militare maghiare (inventarul mormintelor de cavaleri unguri de la Siclău) și rezistența formațiunilor politico-militare românești (descoperirile din
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
colecția mineralogică și cea ecologică. Sunt etalate eșantioane care ilustrează toate clasele de minerale specifice vestului și nord-vestului României. Fauna și flora caracteristice județului Arad sunt prezentate într-o dioramă organizată în funcție de formele de relief : zona de șes (baltă, stepă, câmpie), de deal și de munte completată cu reconstituirea unui ecosistem de peșteră. Piesele cele mai semnificative ale colecției paleontologice, majoritatea provenind din zona arădeană, sunt expuse împreună cu un bogat material complementar, menit să ofere o imagine sintetică asupra evoluției vieții
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
în Podișul Deliorman). Din punct de vedere tectonic, Podișul Dobrogei aparține unor microplăci diferite: în nord, microplaca Mării Negre aflată într-un proces de subducție (în lungul unui plan Benioff) sub Carpații de Curbură, iar în sud microplaca Moesica (cuprinzând fundamentul Câmpiei Române și Dobrogea de Sud). Asociat acestora există forme de relief influențate de petrografie și structura: un relief "granitic", cu trene de grohotișuri și abrupturi în Munții Măcinului, vechi peneplene conservate pe suprafața erodată a șisturilor verzi, mici forme carstice
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
0 km (fără acces la mare) 0 (fără acces la mare) Clima: continental temperată cu ierni blânde, veri răcoroase Relief: În mare parte, dealuri cu pantă lună și văi largi și puțin adânci; dealuri înalte în Nord; pantă abruptă până la câmpia Moselei în Sud-Est. Altitudini limită: Minereu de fier (nu mai e exploatat), pământ arabil Pământ irigat: 10 km² (inclusiv Belgia) (estimare 1993) Hazarde naturale: poluarea aerului și a apei în zone urbane Poluarea Aerului, Poluarea Aerului - Oxizi de Nitrogen, Poluarea
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
deșert de nisip neîntrerupt de pe glob. Dunele de nisip de până la 40 km merg pe linia nord-est - sud-vest. Cea mai mare parte a Peninsulei Arabice este nepotrivită pentru agricultură, proiectele de irigație și de fertilizare a solului fiind astfel esențiale. Câmpia de coastă, îngustă, și oazele izolate, însumând sub 1% din suprafață, sunt cultivate cu cereale, cafea și fructe exotice. Creșterea caprelor, oilor și cămilelor este foarte răspândită în regiune. Solurile fertile din Zemen au încurajat folosirea aproape a întregii suprafețe
Peninsula Arabică () [Corola-website/Science/302983_a_304312]
-
înlocuită de una de vânători și pescari, ce foloseau unelte din piatră. Dovezile indică locuirea umană în colțul sud-vestic al Egiptului aproape de granița cu Sudanul înainte de anul 8000 î.H. Schimbările climatice din jurul mileniului VII î.Hr. au început să distrugă câmpiile Egiptului, formând în cele din urmă deșertul Sahara, astfel că triburile timpurii au migrat spre Valea Nilului, unde au pus bazele unei culturi agricole așezate și o societate mai centralizată. Domesticirea animalelor fusese deja adusă din Asia între 7500, 4000
Egiptul Predinastic () [Corola-website/Science/302990_a_304319]
-
abandonarea proiectului. În baza acestei legi, inginerul Dorin Pavel a făcut, înainte de al Doilea Război Mondial, proiectul Canalului București-Oltenița, care consta din portul aval de abator, canalul paralel cu Dâmbovița până la Budești, de acolo canalul urma să fie tăiat prin câmpie spre portul Oltenița. În total erau necesare șase ecluze de câte 6,5 m înălțime pentru vasele de 1000 - 2000 tone. Lacurile Bucureștiului, și ele cu ecluză, debușau în Cernica de unde se făcea legătura cu noul canal. Proiectul prezentat la
Canalul Dunăre-București () [Corola-website/Science/299463_a_300792]