13,837 matches
-
decid să facă o călătorie pentru a găsi trupul lui Ray și a deveni astfel eroi locali. Băieții pornesc în călătorie și se confruntă mai întâi cu Milo Pressman și cu câinele său Chopper, atunci când fac o pauză într-un cimitir de mașini. Ei merg apoi de-a lungul unui pod feroviar, iar Vern și Gordie sunt aproape loviți de un tren care îi ajunge din urmă în timp ce ajung abia la mijlocul podului. La sfârșitul zilei, băieții își stabilesc tabăra, iar Gordie
Prietenie (film din 1986) () [Corola-website/Science/325884_a_327213]
-
și cu prietenul acestuia la înot. Părți ale filmului au fost filmate în Brownsville, Oregon Brownsville, Oregon, care a fost folosit drept orașul fictiv Castle Rock. Scenele care includ lovirea cu bâtele de baseball a cutiilor poștale și scenele din cimitirul de mașini au fost filmate în Veneta, Oregon. Cimitirul de mașini este încă în funcțiune. Scena din tabără a fost filmată în Eugene, Oregon, la doar câțiva kilometri de Veneta. Magazinul universal este în Franklin, Oregon, chiar la nord de
Prietenie (film din 1986) () [Corola-website/Science/325884_a_327213]
-
au fost filmate în Brownsville, Oregon Brownsville, Oregon, care a fost folosit drept orașul fictiv Castle Rock. Scenele care includ lovirea cu bâtele de baseball a cutiilor poștale și scenele din cimitirul de mașini au fost filmate în Veneta, Oregon. Cimitirul de mașini este încă în funcțiune. Scena din tabără a fost filmată în Eugene, Oregon, la doar câțiva kilometri de Veneta. Magazinul universal este în Franklin, Oregon, chiar la nord de Veneta. Scenele de-a lungul șinelor de cale ferată
Prietenie (film din 1986) () [Corola-website/Science/325884_a_327213]
-
vieții îi petrece la Sibiu, el pensionându-se în anul 1845, decesul având loc în anul 1848 la vârsta de 65 de ani. Lasă în urma sa șase copii minori (Constantin, Gregoire, Alexandrine, Coralie, Georges, Nikolaus) și a fost înmormântat în cimitirul catolic din Sibiu, care pe vremea comuniștilor a fost jefuit, ulterior cimitirul dispărând sub roțile buldozerelor. Soția sa a continuat după moartea sa să vândă ceasuri. După un timp vinde casa pentru a putea oferi copiilor săi o educație serioasă
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
având loc în anul 1848 la vârsta de 65 de ani. Lasă în urma sa șase copii minori (Constantin, Gregoire, Alexandrine, Coralie, Georges, Nikolaus) și a fost înmormântat în cimitirul catolic din Sibiu, care pe vremea comuniștilor a fost jefuit, ulterior cimitirul dispărând sub roțile buldozerelor. Soția sa a continuat după moartea sa să vândă ceasuri. După un timp vinde casa pentru a putea oferi copiilor săi o educație serioasă. Nikolaus Coulin și Rosa Mathias au avut patru copii, toți băieți, care
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
important auditoriu al stilului yass polonez unde a cântat însoțit de trupe, precum Sing Sing Penelope și NRD. Andrzej Przybielski s-a stins din viață în data de 9 februarie 2011, înmormântarea lui a avut loc pe 15 februarie la cimitirul comunal din Bydgoszcz. În data de 9 februarie 2012, la un an de la moartea sa, Zdzisław Pająk a publicat biografia intitulată “"Maluj muzykę, bracie. Andrzej Przybielski 1944-2011"” (Pictează muzică, frate. Andrzej Przybielski 1944-2011). Ordinul Polonia Restituta, Crucea Cavalerului ("Krzyż Kawalerski
Andrzej Przybielski () [Corola-website/Science/325946_a_327275]
-
vară din 1976 și cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972. A antrenat printre altele Dinamo București echipa portugheză Sporting Lisabona și Constructorul Arad. În 2009 a fost decorat cu ordinul „Meritul Sportiv” Cl. I. Este înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București.
Oprea Vlase () [Corola-website/Science/326023_a_327352]
-
din Bărbălani, Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, sub streșini și boltă, inscripții cu datări, și iconostas pictat. Împreună cu turnul-clopotniță de la intrare și cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, amplasat în mijlocul comunității. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Catagrafiile de la 1808 și 1824 vorbesc despre o veche biserică de lemn în Piscu Calului, cu hramul
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
identifica exact locul prăbușirii. Imediat după dispariție, Larry Thorne a fost avansat la gradul de maior. Rămășițele lui Lauri Törni au fost găsite în 1999, au fost identificate formal în 2003 și pe 26 iunie 2003 au fost depuse în cimitirul Arlington, secțiunea 60, mormântul 8136. Una din clădirile comandamentului îi poartă numele (Larry Thorne Headquarters Building, 10th SFG(A) - Fort Carson Colorado). În Finlanda, supraviețuitorii „Detașamentului Törni”, alături de familie și prieteni, au înființat „Asociația Lauri Törni”. În cartea The Green
Lauri Törni () [Corola-website/Science/324939_a_326268]
-
Singlotte" și reputația de a fi una dintre marile cântărețe ale vremii ei.. Charlotte a murit la 14 mai 1818, la vârsta de 48 de ani, după o lungă suferință. Charlotte a decretat că dorea să fie înmormântată în noul cimitir planificat la Backsteinfeld în Hildburghausen. A fost îngropată cu titlu provizoriu, în biserica din castel și reînhumată la Backsteinfeld în 1819. Mormântul ei a fost proiectat de Heim, dulgherul curții, și a fost finalizat în 1824. Charlotte s-a căsătorit
Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/324985_a_326314]
-
1955-56, care a înființat baze permanente în Antarctica la strâmtoarea McMurdo, Golful Balenelor și la Polul Sud. Byrd a murit de inimă, în somn, la 11 martie 1957, în casa sa din Brimmer Street din Boston. A fost înmormântat la Cimitirul Național Arlington. Până la moartea sa, fusese distins de douăzeci și două de ori, din care de nouă ori pentru curaj și de două ori pentru eroism extraordinar în salvarea vieților altora. În plus, el a primit Medalia de Onoare, Lifesaving
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
găzduiește cea mai mare expoziție de icoane pe sticlă din Transilvania. Muzeul cuprinde două clădiri, la câțiva metri una de alta, între Biserică și cimitir, la intrarea în sat. Cea mai mare parte a colecției de icoane și de obiecte vechi se găsește pe cele două niveluri care constituie „Muzeu Nou“, recent ridicat și cu o capacitate superioară, în timp ce edificiul vechi - mai mic dar reprezentând
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
obiecte găsite , pe aceste dealuri,probabil lucruri rămase în urmă incendierii satului Braitenii de jos, care se pare că era cu mult mai mare și mă răspândit. Ce foarte puțină lume știe, chiar și printre locuitorii comunei Suletea este că cimitirul vechiului sat este situat în partea de nord-est a Zootehniei din sat , unde acum este o groapă de lut.Nestiirea acestui lucru de către locuitorii comunei ai face pe aceștia să umble în fiecare zi peste mormintele înaintașilor,deoarece pe acolo
Șuletea, Vaslui () [Corola-website/Science/324456_a_325785]
-
schit. Ctitorul acestui loc de închinăciune a fost monahul Sofronie. Schitul avea o moară de apă și un iaz, dispunând și de pădurile din jur, care se întindeau și pește actualul cătun Zvarici. Locul vechiului lăcaș de cult era în cimitirul bisericii sătești, întemeiata, în anul 1850, de Șerban Cantacuzino. Formă bisericii este de cruce, cu altar semicircular, cu cornișe și cu ferestre dreptunghiulare, fără ornamentație și fără turla. Dintre duhovnicii care au slujit aici, amintim pe preoții Pintilie Ioan, Toma
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Hatmanu, Mihăilescu, Zapan, Costăchescu, Cotruța, Pîrpîriță, Petrovici, Stoica, care au luminat generații de locuitori ai satului. Pe locul schitului din 1740, s-a ridicat, în 1975, o troița, prin contribuția familiei Candalea Constantin și Aglaia. În jurul fostului schit, se află cimitirul parohial. La 100 m spre nord, în 1850, s-a construit, de către Mihail Cantacuzino-Pașcanu, actuala biserică, zidita din piatră și cărămidă, cu hramul „Tuturor Sfinților”. Din datele statistice cu privire la așezarea satului Scobinți, reiese că, în 1888, era sat component al
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
deși a scris mult. Din opera publicată, citam: Evoluția socială în Apus și la noi, Valoarea și limitele educației, Sinesteziile sau sensibilitatea dublă și multiplă, Puterea credinței, Credința populară românească. A decedat la 1 iunie 1958 și este înmormântat la Cimitirul Bellu din București. s-a născut la 31 octombrie 1926, la Scobinti, Iași. A urmat cursurile Institutului de Arte Plastice din Iași (1945 - 1950), la clasa profesorului Corneliu Babă. În anul 1960, obține, prin concurs, bursa Nicolae Grigorescu, pentru doi
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce la anul 1774 erau doi preoți și doi diaconi în satul Valea lui Ipati. Biserica de lemn din Ipatele a fost construită în anul 1805 de către răzeșii din localitate, în cimitirul aflat la baza dealului de la marginea satului.
Ipatele, Iași () [Corola-website/Science/324516_a_325845]
-
ale sanctuarului. În partea de nord-vest a bisericii se află turnul clopotniță, o emblemă a regiunii Chiemgau, care datează probabil din secolul al XII-lea. Cupola sa în formă de ceapă este realizată în anul 1626 în stil baroc. În cimitirul insulei aflat la nord de bisericii mănăstirii sunt înmormântați mai mulți artiști și savanți, precum pictorul Max Haushofer și scriitorii Wilhelm Jensen și Felix Schlagintweit. Acesta din urmă a făcut în romanul său "Ein verliebtes Leben" (1943) o descriere literară
Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327442_a_328771]
-
aflat la nord de bisericii mănăstirii sunt înmormântați mai mulți artiști și savanți, precum pictorul Max Haushofer și scriitorii Wilhelm Jensen și Felix Schlagintweit. Acesta din urmă a făcut în romanul său "Ein verliebtes Leben" (1943) o descriere literară a cimitirului. În plus, există un cenotaf al generalului Alfred Jodl, iar unii membri ai familiei nobiliare von Eichendorff sunt îngropați acolo. O atracție turistică este așa-numita poartă carolingiană care datează de la începuturile mănăstirii. Este o clădire dreptunghiulară, cu un tuf
Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327442_a_328771]
-
Aviv, a fost transferată la 15 aprilie cu o trăsură trasă de cai la spitalul Hadassa din Tel Aviv, unde a murit a doua zi,la 16 aprilie,la vârsta de 41 ani. Potrivit dorinței ei, a fost înmormântată în cimitirul așezării Kineret, într-un loc de unde se vede Lacul Kineret, de care s-a simțit foarte legată sufletește. În preajma ei au fost înmormântați câțiva din ideologii socialiști sioniști și din pionierii celui de al doilea și al treilea val de
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
compozitorul Dan Iagnov: O mărturisire de credință a compozitorului, o găsim pe ultimul lui disc: “Dan Iagnov, muzică de alcov (nostalgii pariziene)”, in Credo: Dan Iagnov a părăsit această lume în dimineața zilei de 19 februarie 2012. Este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic, București, cimitir unde-și doarme somnul de veci și compozitorul Florin Bogardo, un alt mare romantic al muzicii ușoare românești. În spectacolul „SEARA VOCILOR DE AUR” din cadrul GALEI OVO MUSIC, Ediția a II-a, organizat de Ovidiu Komornyik
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
mărturisire de credință a compozitorului, o găsim pe ultimul lui disc: “Dan Iagnov, muzică de alcov (nostalgii pariziene)”, in Credo: Dan Iagnov a părăsit această lume în dimineața zilei de 19 februarie 2012. Este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic, București, cimitir unde-și doarme somnul de veci și compozitorul Florin Bogardo, un alt mare romantic al muzicii ușoare românești. În spectacolul „SEARA VOCILOR DE AUR” din cadrul GALEI OVO MUSIC, Ediția a II-a, organizat de Ovidiu Komornyik în noiembrie 2012, s-
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
așezat la marginea câmpiei, cu case răzlețe din pământ, bârne și cărămidă. Satul este amintit pentru prima dată în anul 1335. Se amintește de o biserică de lemn mai veche, care ar fi fost construită prin anul 1700 în dealul cimitirului și care a dăinuit până în anul 1912, când a fost dărâmată de o furtună puternică. Între anii 1912-1926 serviciile religioase se săvârșeau într-o casă, iar între anii 1926-1927 se ridică un nou lăcaș de rugăciune. Stilul bisericii este bizantin
Biserica de lemn din Orosfaia () [Corola-website/Science/326952_a_328281]
-
a lungul anilor un număr impresionant de lăcașuri pictate și pânze care se află peste tot în lume. Iosif Keber s-a stins din viață, lucrând la șevalet, la 19 aprilie 1989, și a fost înmormântat în cripta familiei din cimitirul Bisericii din Vădeni (Sișești), Târgu-Jiu. Casa memorială Iosif Keber, proiectată de arhitectul Iulius Doppelreiter, este situată în Târgu Jiu, pe strada 11 Iunie nr. 67. În prezent, clădirea este monument istoric de importanță locală, cu codul LMI:GJ-IV-m-B-09479, iar prin
Iosif Keber () [Corola-website/Science/326941_a_328270]
-
Cu consimțământul cardinalului Paskay, rămășitele pământești ale actriței au fost aduse din America la Bazilica Szent István (Sfântul Ștefan) din Budapesta, unde s-a oficiat serviciul divin la 19 februarie 1990. Apoi ele au fost îngropate în parcela artiștilor din cimitirul Farkasréti din Budapesta.
Katalin Karády () [Corola-website/Science/327002_a_328331]