13,916 matches
-
șase sute dintre gărzile elvețiene ale regelui, dorind eliminarea sa. O înnoită teamă de pericole antirevoluționare a cauzat alte violențe, iar în prima săptămână a lunii septembrie 1792, grupuri de parizieni au devastat închisorile orașului. Au fost uciși peste jumătate dintre deținuți, printre care nobili, clerici și prizonieri politici, dar și numeroși delicvenți de rând, ca de exemplu prostituate sau hoți mărunți, mulți fiind omorâți în propriile celule, după ce fuseseră violați, înjunghiați sau tăiați crunt. Aceste evenimente sunt cunoscute ca Masacrele din
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
Făgăraș în anii 1949 - 1955. În aceste lagăre de muncă, formate după modelul sovietic pentru a distruge intelectualitatea română dinainte de război, Gion a cunoscut mulți nevinovați care îi împărtășau soarta. Gion a supraviețuit cu greu acestor ani de lagăr, multi deținuți au murit, dar Gion a scăpat cu viață. A iesit din detenție în 1955, la 46 de ani, firav și bolnav, având numai 45 kg. greutate și mutilat la fața, cu infecții oribile. Fără să știe nimic despre soția și
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]
-
o viață mai bună copiilor lui și la vârsta de 70 de ani împreună cu soția lui, au fugit la Viena într-o excursie pe Dunăre. Era aproape convins că nu i se va aproba viza de turist, ca un fost deținut politic, dar a trebuit sa incerce. Trecuseră mulți ani și comuniștii uitaseră de el. Vestea că pașaportul a fost aprobat, a fost așa o mare surpriză încât Gion a făcut prima comoție cerebrală. Dar s-a pus din nou pe
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]
-
Canadian Pacific Railway a avut un impact major în primii ani de existență ai Banff-ului, construind Hotelul Banff Springs și Chateau Lake Louise, atrăgând turiști printr-o publicitate vastă. La începutul secolului XX, drumurile au fost construite în Banff de către deținuții de război și prin lucrările publice din perioada Mării Depresii. Începând cu anul 1960, facilitățile de cazare au fost deschise pe parcursul întregului an, cu o rată de vizitare anuală a Banff-ului în creștere cu peste 5 milioane în anii 90
Parcul Național Banff () [Corola-website/Science/310334_a_311663]
-
1926, orașul a fost demolat, multe clădiri fiind mutate în orașul Banff și în alte părți.[10] De-a lungul primului Război Mondial, imigranții din Austria, Ungaria, Germania, si Ucraina au fost trimși în Banff să lucreze în lagăre de deținuți. Principalul lagăr a fost localizat lângă Castle Mountain, si a fost mutat în Cave și Basin în timpul iernii. O mare parte din infrastructura și construcția drumurilor (timpurie) a fost realizată de către deținuții canadieni de origine slavă. În 1931, Guvernul Canadian
Parcul Național Banff () [Corola-website/Science/310334_a_311663]
-
trimși în Banff să lucreze în lagăre de deținuți. Principalul lagăr a fost localizat lângă Castle Mountain, si a fost mutat în Cave și Basin în timpul iernii. O mare parte din infrastructura și construcția drumurilor (timpurie) a fost realizată de către deținuții canadieni de origine slavă. În 1931, Guvernul Canadian a legiferat Legea Șomajului și a Ajutorului Fermierilor, care a finanțat proiecte de lucrări publice în parcurile naționale în timpul Mării Depresii. În Banff, muncitorii au construit o nouă baie și o piscină
Parcul Național Banff () [Corola-website/Science/310334_a_311663]
-
este situat în Münster (Westfalen), Germania, zwingerul făcând parte din fortificația medievală a orașului. A fost clădit în 1530. În timpul naziștilor a servit că închisoare și loc de execuție a deținuților gestapului. În timpul celui de al doilea război mondial din cauza bombardamentelor a suferit stricăciuni însemnate. După război a devenit un monument și aparține de muzeul orașului Münster. Zwingerul are o formă de rondel cu un diametru de 24,3 m, fiind
Zwinger (Münster) () [Corola-website/Science/310348_a_311677]
-
zwingerul monument, în timpul primului modial fiind folosit că hala de pictură, fiind transformată ulterior în locuințe și ateliere. Din anul 1935 național socialiștii îl transformă din nou în închisoare a gestapului, aici fiind și locul de execuție la moarte a deținuților și prinzionerilor de război. În primăvara anului 1945 este distrus parțial prin bombardamentele aliaților. După război este transformat în monument și loc pentru concerte sau de expunere a expozițiilor de artă, el putând fi vizitat ca muzeu al orașului Münster
Zwinger (Münster) () [Corola-website/Science/310348_a_311677]
-
album al artistului se numește La Vida Sigue Igual (1969), iar cel mai recent "Julio Iglesias 1" (2011). După lovitura de stat a lui Augusto Pinochet, muzica lui Julio Iglesias a fost folosită în Chile pentru a-i tortura pe deținuții politici. Aceștia erau obligați să asculte non-stop și cu volumul la maximum piesele lui Julio Iglesias, pentru a-i face să cedeze psihic.
Julio Iglesias () [Corola-website/Science/309079_a_310408]
-
început în 1664, când Hamelin a devenit oraș de graniță fortificat al Ducatului de Brunswick-Calenberg. Orașul a devenit parte din Prusia în 1867. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, a fost folosit pentru detenția social-democraților, comuniștilor și a altor deținuți politici. Aproximativ 200 din ei au murit acolo; mai mulți au murit după aceea, când naziștii au trimis prizonierii în marșuri mortale în aprilie 1945 de teama unui atac al Aliaților. Imediat după război, Închisoarea din Hamelin a fost folosită
Hamelin () [Corola-website/Science/309233_a_310562]
-
dacă își va juca bine rolul în anchetă și proces, va primi o condamnare formală și va fi lăsat să plece în Elveția, unde se afla soția sa. Ioan Mocsony-Stârcea a ieșit din închisoare abia cu prilejul amnistiei generale a deținuților politici (1964). A beneficiat de condiții privilegiate de detenție în penitenciarul M.A.I., unde a scris, începând din anul 1962, un fel de memorii sub supravegherea organelor de anchetă, aceasta fiind o condiție pentru a ieși din închisoare, după cum afirma
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
În 1942, medicul Anghel Radovici, cooptat în Centrala Evreilor pentru probleme sanitare, a putut ameliora situația deportaților evrei aflați în lagărele din Transnistria, arătând între altele că ‘epidemia’ de paralizie din lagăre, cu origine necunoscută, se datora, de fapt, hrănirii deținuților cu mazăre furajeră. Boala a început să se manifeste la începutul lunii 1942 și s-a răspândit rapid, ca o epidemie. Începutul bolii se manifesta prin tulburări digestive și urinare, și cu spasme dureroase, mai ales în partea de jos
Latirism () [Corola-website/Science/310610_a_311939]
-
persoane tinere, care petrecuseră mai mult timp în lagăre. Dacă la sfârșitul lunii decembrie 1942 se raportau numai câteva cazuri de paralizie, în ianuarie 1943 erau deja 110 cazuri pentru ca în raportul din 20 februarie să se menționeze 611 de deținuți afectați de această boală. Concluzia finală a fost că specia "lathyrus sativus" conține substanțe toxice pentru organismul uman, care atacă celulele nervoase ale măduvei spinării, cauzând paralizia picioarelor.
Latirism () [Corola-website/Science/310610_a_311939]
-
conținea și încăperi fastuoase pentru rege. Cel mai târziu, a fost terminat probabil până în 1100 când a fost încarcerat acolo episcopul Ranulf Flambard. Flambard era urât de către englezi pentru taxele mari pe care le impunea. Deși el a fost primul deținut atestat al Turnului, el a fost și primul care a evadat de acolo, folosind o funie care i-a fost dată pe ascuns într-o bute de vin. El a fost ținut în lux și i s-a permis să
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Badlesmere a devenit prima femeie încarcerată în Turnul Londrei după ce a refuzat să o primească pe regina Isabela în castelul Leeds și a ordonat arcașilor ei să tragă asupra acesteia, ucigând șase persoane din alaiul ei. Rezervat în general pentru deținuții de vază, Turnul a fost cea mai importantă închisoare regală din țară. Ea nu era însă neapărat și una foarte sigură, de-a lungul istoriei mai multe persoane mituind temnicerii pentru a-i ajuta să scape. În 1322 Roger Mortimer
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
unde a dat peste regina Isabela, cu care a avut o relație amoroasă. Împreună au pus la cale detronarea regelui. Una din primele acțiuni a lui Mortimer la intrarea în Anglia a fost să captureze Turnul și să elibereze toți deținuții de acolo. Timp de trei ani, el a controlat țara câtă vreme Edward al III-lea era prea tânăr să o facă el însuși; în 1330, Edward și susținătorii săi l-au prins pe Mortimer și l-au aruncat în
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pentru a întemnița diverse persoane pentru diverse motive, dar acești oameni erau de regulă persoane de rang înalt și nu oameni de rând, iar acestea erau reținute acolo, pentru restul cazurilor existând numeroase alte închisori. Contrar imaginii populare a Turnului, deținuții își puteau face viața mai ușoară, cumpărând hrană mai de calitate și decorându-și temnița cu tapițerii achiziționate prin intermediul locotenentului Turnului. Cum rolul de închisoare era la început doar unul secundar pentru Turn - așa cum era cazul pentru orice castel - nu
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
cumpărând hrană mai de calitate și decorându-și temnița cu tapițerii achiziționate prin intermediul locotenentului Turnului. Cum rolul de închisoare era la început doar unul secundar pentru Turn - așa cum era cazul pentru orice castel - nu au existat celule special amenajate pentru deținuți decât după 1687 când s-a construit un fel de șopron de cărămidă, o „închisoare pentru soldați”, la nord-vest de Turnul Alb. Reputația Turnului pentru torturi și întemnițări derivă mai ales din propaganda religioasă a secolului al XVI-lea combinată
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
odinioară gărzi de corp ale regelui, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea ei erau în principal temniceri. Turnul era adesea un loc mai sigur decât alte închisori din Londra cum ar fi Fleet, unde bolile circulau nestăvilite. Deținuții de vază puteau trăi în condiții comparabile cu cele din libertate; un astfel de exemplu a fost Walter Raleigh, pentru care au fost modificate încăperi pentru a-i găzdui familia, inclusiv pe fiul care s-a născut acolo în 1605
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
și nu în Turnul Londrei, 112 persoane fiind executate pe deal în 400 de ani. Înainte de secolul al XX-lea, avuseseră loc doar șapte execuții pe peluza Turnului; așa cum a fost cazul lui Lady Jane Grey, aceste practici erau rezervate deținuților a căror execuție publică era considerată periculoasă. După execuția lui Lady Jane Grey la 12 februarie 1554, regina Mary I a închis-o pe sora sa Elisabeta, devenită apoi regina Elisabeta I, în Turn sub suspiciunea că ar fi declanșat
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
celui de al Doilea Război Mondial, Turnul a fost din nou folosit pentru a încarcera prizonieri de război. Unul dintre aceștia a fost Rudolf Hess, adjunctul lui Adolf Hitler, dar numai pentru patru zile în 1941. El a fost ultimul deținut care a fost închis în castel. Ultima persoană executată la Turn a fost spionul german Josef Jakobs, împușcat la 15 august 1941. Execuțiile pentru spionaj pe timp de război s-au făcut într-un poligon de tir în miniatură, prefabricat
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
camerelor de tortură subterane și a aparatelor folosite pentru extragerea de mărturisiri, imagine rămase în imaginația publicului. Harrison a jucat și un alt rol în istoria Turnului, el sugerând ca Turnul Beauchamp să fie deschis publicului pentru a vedea inscripțiile deținuților din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Lucrând la această sugestie, Anthony Salvin a renovat turnul și a îndrumat un alt program de restaurare amplă la cererea prințului Albert. La conducerea lucrărilor, lui Salvin i-a urmat John
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Mitropolit Silvestru) de la Tg. Neamț și preoții Gheorghe Nichita și Nicolae Onofrei din Rădășeni. Persoanele mai vârstnice au fost deportate în localitatea Rubla din Bărăgan, iar cei mai tineri au fost duși la Canalul Dunăre-Marea Neagră, care se construia cu deținuți. Din acest loc, au decedat în detenție, părintele Teofan și alt ieromonah, Ghedeon. Părintele arhimandrit Nifon Marinache, astăzi octogenar, care a făcut parte din acest lot de arestați, a spus că a fost deținut 2 ani de zile fără să
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
de arestați, a spus că a fost deținut 2 ani de zile fără să fie judecat și a fost dus la coloniile de muncă de la Canal, Capul Midia și Poarta Albă. În aceste colonii, erau formate detașamente de muncă din deținuți politici și câteva sute de preoți ortodocși de stil nou și vechi, catolici și greco-catolici. Majoritatea erau deținuți în baza unui ordin al Ministerului de Interne, fără să fie judecați și condamnați de vreo instanță de judecată. În anul 1956
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
fost dus la coloniile de muncă de la Canal, Capul Midia și Poarta Albă. În aceste colonii, erau formate detașamente de muncă din deținuți politici și câteva sute de preoți ortodocși de stil nou și vechi, catolici și greco-catolici. Majoritatea erau deținuți în baza unui ordin al Ministerului de Interne, fără să fie judecați și condamnați de vreo instanță de judecată. În anul 1956, văzând că nu reușește să ia legătura cu un episcop din afara României, fiind în permanență supravegheat, în urma încercărilor
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]