13,416 matches
-
mi-i împăcat. Acum, trupul meu nevolnic a obosit. Brațul, „înverșunat” altădată, nu mai poate cuprinde și înălța spade, dar vatra sufletului clocotește. Am fost surghiunit ani mulți și ruga mi-a fost zădărnicită. Rănile, încă deschise, nu mă mai dor și i-am iertat pe vrăjmași. Crezul și tot ce a fost mai frumos în lupta mea mă însoțesc pururi, departe de a mă mistui în iluzii. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, e sentința neclintită Blândului Nazarinean. Aceasta am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner. Și când ieșim flămânzi și goi Ne doare că lumina sa Pământul ține-o lume rea.” De la minele de plumb Valea Nistrului a fost transferat la Zarca Aiudului și de aici la Canalul „morții” timp de trei ani, de unde a fost pus în așa zisa libertate într-o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
analele crimelor politice, asasinat patronat de purtătorul de coroană Carol al II-lea și binecuvântat de Preafericitul Miron Cristea, patriarhul bisericii ortodoxe române și șeful guvernului în acel moment. „Suntem creștini. Te prinde mila în fața celui mai mare dușman. Te doare rana potrivnicului. Ți se revarsă în suflet o mare îndurare. Dar înțelegi că sunt necesare, sunt de neînlăturat. Când viața unui popor este amenințată, când se cutează asupra credinței, moralei, civilizației, când Dumnezeu e lovit și huiduit, națiunea îi pusă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu ne vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pare a fi de cel mai mare ajutor, dacă ne-am afla în una din următoarele situații? Un copil se taie la deget și începe să plângă. (a) " Nu te-ai tăiat prea tare!" (b) " Nu mai plânge! Nu te doare așa de tare!" (c) " Cred că te doare, într-adevăr, tare degetul!" Un prieten apropiat ne împărtășește: "Șeful meu spune că nu lucrez destul de repede și că mă va concedia dacă nu mă adun". (a) " Cred că ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
dacă ne-am afla în una din următoarele situații? Un copil se taie la deget și începe să plângă. (a) " Nu te-ai tăiat prea tare!" (b) " Nu mai plânge! Nu te doare așa de tare!" (c) " Cred că te doare, într-adevăr, tare degetul!" Un prieten apropiat ne împărtășește: "Șeful meu spune că nu lucrez destul de repede și că mă va concedia dacă nu mă adun". (a) " Cred că ar fi mai bine să te trezești și să te pui
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
a lucrat din răsputeri făcând curățenie în casă, răspunsul poate fi: "Ei, presupun că n-ai văzut camera copiilor", îmi este greu să înțeleg de ce nu poate accepta nevastă-mea nici un compliment fără să-și minimalizeze meritele. Și mă și doare puțin. Cum puteți explica una ca asta?" Un soț rămas perplex Cunoaștem probabil, fiecare dintre noi, diverse persoane care cu greu ne acceptă complimentele sincere. Fac aceasta fie din cauza modestiei, fie a unei proaste imagini despre propria persoană, fie pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
fără de moarte. Poetul interpretează liber, necomplexat, teme și motive, recurge la o întinsă rețea de referințe culturale, din lumea artelor sau a filosofiei. Dintre poemele de amploare se remarcă, datorită și substratului meditativ, Sensul horelor, Târziu, când pe oameni îi doare Steaua Polară, dar mai cu seamă cele din volumele Întoarcerea dramaticului Eu (1983), Piramida singurătății: introspecții (2000), Ninge la o margine de existență (2002). Publicistica din Goniți pasărea de cenușă (1982) aduce în atenție gravitatea unor probleme privind viața socială, economică
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
cultură” începând cu numărul 1/1993, când T. reapare sub direcția literar-artistică a lui Liviu Antonesei. În articolul-program Către cititori (1/1990) se spune: „Acum, «de bună voie și nesiliți de nimeni», vă rugăm să ne spuneți tot ce vă doare și vă bucură; numai așa, prin promovarea unei temeinice publicistici, vom învăța democrația”. Făcând parte din noul val al revistelor postrevoluționare, T. încearcă să se impună prin repunerea în circulație a unor valori îndelung martirizate de dictatură. Este retipărită Doina
TIMPUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
iubit de Dumnezeu și a-L iubi pe El înseamnă să suferi. În buddhism se caută înțelegerea suferinței și scăparea de ea. În creștinism se urmărește acceptarea fără înțelegere a suferinței. Unii oameni sunt pregătiți să accepte suferința, dar îi doare că n-o pot înțelege. Kierkegaard descoperă însă tocmai neînțelegerea ca parte integrantă, indispensabilă, a unei suferințe adevărate. „Dacă există cumva o bucurie, și o nespusă bucurie a creștinismului, ea nu poate consta decât în a accepta (iar nu a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fost și vicar general un timp, la Cluj, la episcopia greco-catolică din Cluj. Deci și ăsta era un om deosebit, un om cu un orizont extraordinar. Și odată cu el m-am eliberat. Am auzit că acuma e bolnav, că-l dor picioarele. Anul trecut am fost la Cluj și-am fost la episcopie de am cumpărat niște cărți de-acolo, memoriile lui Iuliu Hossu și... urmărirea de către Securitate a lu’ episcopul Suciu, și de-acolo am vorbit la telefon cu el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cluj și-am fost la episcopie de am cumpărat niște cărți de-acolo, memoriile lui Iuliu Hossu și... urmărirea de către Securitate a lu’ episcopul Suciu, și de-acolo am vorbit la telefon cu el și spunea: „Îs cam bolnav, mă dor picioarele, da’ nu mă las”. P-ormă, după ce-am mers la lucru, acolo au fost o groază Întreagă de oameni, de profesori... A fost unu’ Sârbu, care-a fost asistentul lui Lucian Blaga... Ion D. Sârbu? Da, Ion Sârbu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
metri, iar jos era noroi În așa fel Încât nu puteai să stai nici În picioare, nici jos. După un timp, brățările au Început să strângă, erau prea fixe, au oprit circulația, carnea a Început să se ridice... și ne dureau mâinile Îngrozitor. Am hotărât să batem În ușă. Era Întuneric beznă. Ne-am deplasat către ușă și-am bătut: veneau gardieni, ne Înjurau și plecau. Ne amenințau, ne cereau să nu mai batem... noi am continuat să batem și a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru că nici unu’ dintre ei nu venea. Îi spuneam „Măi, șarpe”, pentru că acolo aveam doi gradați. Era comandantul, care era plutonier-major, și noi Îi spuneam așa pentru că acesta era modul lui de adresare: „Măi, șarpe, strig la tine de mă doare diagnosticul plămânilor”. Avea el ale lui... Și era crud, era sadic... Dar mă Întreb, de fapt, care nu era. Și mai era al doilea, unu’ mic, la care i-am zis „Lindicul principesei”, pentru că era foarte mic, cârn, o piticanie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aia la muncă. De obicei, nu se reușea, pentru că venea comandantul și spunea: „Băi, șarpe, ce are ăsta?”. Și doctorul spunea: „Domnul comandant, ficatul e bolnav.”. „Ce, bă, doctore, eu n-am ficat? Ș-atunci? Du-te, bă! Auzi, Îl doare ficatul. Pe mine de ce nu mă doare, bă? Du-te la muncă, mă, las’ să mori tu acolo, că pe urmă vedem noi”. Altul cu rinichii, cu plămânii... „Ce, eu n-am plămâni, mă? Nu strig eu la voi de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
reușea, pentru că venea comandantul și spunea: „Băi, șarpe, ce are ăsta?”. Și doctorul spunea: „Domnul comandant, ficatul e bolnav.”. „Ce, bă, doctore, eu n-am ficat? Ș-atunci? Du-te, bă! Auzi, Îl doare ficatul. Pe mine de ce nu mă doare, bă? Du-te la muncă, mă, las’ să mori tu acolo, că pe urmă vedem noi”. Altul cu rinichii, cu plămânii... „Ce, eu n-am plămâni, mă? Nu strig eu la voi de mă doare diagnosticul plămânilor?” A venit și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pe mine de ce nu mă doare, bă? Du-te la muncă, mă, las’ să mori tu acolo, că pe urmă vedem noi”. Altul cu rinichii, cu plămânii... „Ce, eu n-am plămâni, mă? Nu strig eu la voi de mă doare diagnosticul plămânilor?” A venit și rândul meu, care vroiam să rămân. Vorbisem cu doctorul: „Măi, găsește o soluție, că nu mai pot!”. A avut inspirația să spună că „n-am decât un rinichi și că urinez sânge”. La care ăsta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
60. Arestările Începuseră iar În ’57... Care a fost motivul pentru care ați fost arestat? Domnule, motiv Îți găsește, să fim În clar... (râde - n.n.) Că dacă-mi arătați pe cineva care poate să respecte cele zece porunci... Domnule, că doară și Iisus o zis: „Ăstea nu se pot respecta. Uite, asta e legea nouă care se poate”. Deci nu poți să zici, de exemplu: „M-am Întâlnit pe stradă, să zicem, cu Ilie Berghezan, nu? M-am Întâlnit În Sibiu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și frigu’... Era toamna târziu și era frig, dar eram unul lângă altul și ne mai Încălzeam... Dar era beton pe jos și erai direct pe el. Și era apă, eram uzi... Nici nu vreau să-mi amintesc, pentru că mă doare pur și simplu... Nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo, mi se pare o poveste... Este de nedescris. La Văcărești cum a fost? La Văcărești a fost... mai decent, În sensul În care o fost o Închisoare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
absolut nimic din ce-a fost, ca să nu creez un handicap, și căderea comunismului a fost o surpriză pentru toți, și, pe undeva, cred că am greșit că nu l-am pregătit În secret, În taină. Și ce m-o durut și mă doare mai tare e că n-o venit rușii, ci o venit ai mei și m-o omorât... Ei au mascat faptul că primii care au fost În Securitate au Învățat În Rusia și au venit cu lecția
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce-a fost, ca să nu creez un handicap, și căderea comunismului a fost o surpriză pentru toți, și, pe undeva, cred că am greșit că nu l-am pregătit În secret, În taină. Și ce m-o durut și mă doare mai tare e că n-o venit rușii, ci o venit ai mei și m-o omorât... Ei au mascat faptul că primii care au fost În Securitate au Învățat În Rusia și au venit cu lecția Învățată, că trebuie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă duceau ’napoi la anchetă și stăteam pân’ pe la zece, când se dădea stingerea. Dup-aceea venea altu’ și Începeau iarăși tot felul de bazaconii... Da’ nu te Întrebau, domnule, despre organizație, nu. Îți punea o Întrebare stupidă: „De ce mă doare pe mine, domnule, ulcerul? Hai, că ești la medicină, spune!”. „Păi”, zic, „domne, Îs atâtea cauze”... „Lasă, bă, că voi, doctorii”... Și discuții din acestea sterile, numai ca să treacă timpul... Și nu uit că era deja a nu știu câta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În serios, că el o avut 17 ani Împliniți, era un minor aventurier. Eu le-am luat drept prostii ce mi-a spus el, dar În schimb o fost realitatea. După o bătaie care mi-au dat-o m-o durut stomacul... și, cum Înghițeam un pic de apă, doar câtă picură din ochi, cât o lacrimă, cum o dam afară... Și am avut un gardian de la Sighet... așa se zice că de pe acolo s-o tras, mai cu frică de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o consultat, s-o dus și s-o uitat pă geam afară. Și zic: „Domnule doctor, salutări și Îmbrățișări de la Farca”. „Vai de mine, dar ce face?” „Bine, deocamdată.” „Și ați fost Împreună?” „Puțin timp.” Și mă Întreabă: „Ce vă doare?”. „Domnule doctor, nu mă doare nimic, da’ mi s-o dus pofta de mâncare complet. Nu mai pot suporta nici mirosul de la pâine.” Mă apasă la ficat, la apendicită, la intestine și cu un deget pă lângă buric roată. Când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]