13,527 matches
-
una dintre principalele cauze ale fondării [[A doua Republică Elenă]], a colapsului acesteia și a instaurării [[Regimul Metaxas|regimului dictatorial]] al lui [[Ioannis Metaxas]] în 1936. Dușmănia dintre regaliști și liberali s-a răspândit și în rândul diasporei elene, comunitățile elene din străinătate, organizate de multe ori în parohii ortodoxe concurente, favorizând una sau alta dintre partide. În unele cazuri, animozitatea și neîncrederea dintre parohii a supraviețuit până în zile noastre, la mulți ani după ce neînțelegerile politice au dispărut. [[Categorie:Istoria Greciei
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
(în limba greacă: Ιωάννης Μεταξάς) () a fost un general elen, numit prim-ministru al Regatului Greciei între aprilie - august 1936 și dictator în timpul Regimului de la 4 august, din 1936 până la moartea sa din 1941. s-a născut în Ithaca, pe 12 aprilie 1871. El și-a început cariera militară în timpul
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
început cariera militară în timpul războiului greco-turc din 1897. A făcut studii militare în Imperiul German și s-a reîntors în Grecia, unde a fost încadrat în Marele Stat Major. În această calitate a luat parte acțiunea de modernizare a armatei elene din perioada de dinaintea izbucnirii Războaielor Balcanice (1912-1913). A luat parte activă la luptele din cele două războaie amintite mai sus. În 1913, a fost numit șef al Marelui Stat Major și în 1916 a fost promovat la gradul de general
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
armata pentru a-i ajuta pe sârbi, dar a fost demis de rege. Această acțiune a regelui a definitivat ruptura dintre monarhiști și Venizelists, ducând la apariția a ceea ce grecii au numit „Schisma Națională”, care avea să domine viața politică elenă pentru mai multe decenii. În august 1916, ofițerii loiali liberali au declanșat o rebeliune în orașul Thessaloniki, care a avut ca rezultat imediat apariția „Guvernului de Salvare Națională” condus de Venizelos. Noul guvern și-a extins controlul asupra aproape a
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
a urmat regele în exil în Corsica. S-a reîntors în Grecia în 1920, pentru a participa la alegerile electorale pierdute de Eleftherios Venizelos. Metaxas a fost unul dintre puținii lideri politici care s-au opus în mod public campaniei elene din Asia Mică. El a adus argumente militare pertinente în sprijinul poziției sale și a refuzat să accepte orice funcție militară în timpul acestui război. După înfrângerea forțelor elene în Asia Mică, regele Constantin a fost din nou forțat să plece
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
dintre puținii lideri politici care s-au opus în mod public campaniei elene din Asia Mică. El a adus argumente militare pertinente în sprijinul poziției sale și a refuzat să accepte orice funcție militară în timpul acestui război. După înfrângerea forțelor elene în Asia Mică, regele Constantin a fost din nou forțat să plece în exil de către colonelul Nikolaos Plastiras. Metaxas a intrat în politică fondându-și propriul partid, (Partidul Liber Cugetătorilor) pe 12 octombrie 1922. Datorită participării lui la lovitura de
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
partid, (Partidul Liber Cugetătorilor) pe 12 octombrie 1922. Datorită participării lui la lovitura de stat eșuată a regaliștilor din octombrie 1923, Metaxas a fost obligat să fugă din țară. Monarhia a fost abolită și a fost proclamată A doua Republică Elenă în martie 1924. Metaxas s-a reîntors în Grecia, declarând în mod publica că acceptă schimbarea de regim. În ciuda faptului că era unul dintre cei mai de seamă politicieni regaliști și a avut un start promițător, cariera politică a lui
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
Metaxas avea să instituie un regim dictatorial. Propaganda regimului avea să-l proclame pe dictator „Primul țăran”, „Primul Muncitor” și „Tatăl Națiunii’’. Metaxas a adoptat titlul "Arkhigos" (Conducător). El a pretins că a pus bazele celei de-e treia „Civilizații Elene’’, care ar fi urmat după cele ale Greciei Antice și Imperiului Bizantin. Metaxas a copiat regimurile autoritariste europene, (în special pe cel fascist al dictatorului italian Benito Mussolini) și a interzis partidele politice, a interzis grevele și a introdus cenzura
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
patrulea, Germania devenise principalul partener comercial al Greciei și al altor țări balcanice. Metaxas avea reputația de a fi germanofil datorită studiilor sale din Germania și a rolului jucat în Schisma Națională. Regele George al II-lea și cei mai mulți lideri eleni erau anglofili, iar prezența flotei britanice în Marea Mediterană nu putea fi ignorată de o țară maritimă precum Grecia. Politica lui Metaxas, care încerca să țină Grecia în afara luptelor celui de-al doilea război mondial a fost zădărnicită de cererile abuzive
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
1941 și nu a mai apucat să-și vadă țara invadată de Germania Nazistă în timpul Bătăliei Greciei. Succesorul lui a fost Alexandros Koryzis. În timpul invaziei, trupele germane au depășit cu mare dificultate Linia Metaxas, fortificațiile construite în timpul în care dictatorul elen sa aflat la conducerea guvernului de la Atena. Ioannis Metaxas a rămas o figură controversată a istoriei elene. Dacă unii dintre greci criticat pentru conducerea dictatorială, este admirat de alții pentru politica sa populistă, patriotismul și demnitatea demonstrată în fața agresiunii italiene
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
Succesorul lui a fost Alexandros Koryzis. În timpul invaziei, trupele germane au depășit cu mare dificultate Linia Metaxas, fortificațiile construite în timpul în care dictatorul elen sa aflat la conducerea guvernului de la Atena. Ioannis Metaxas a rămas o figură controversată a istoriei elene. Dacă unii dintre greci criticat pentru conducerea dictatorială, este admirat de alții pentru politica sa populistă, patriotismul și demnitatea demonstrată în fața agresiunii italiene.
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
luptele din deșertul Negev în zilele Războiului de independență al Israelului. După încheierea războiului a relatat experiență să de război în cărțile "" Pe câmpurile țării Peleshet - 1948"" (Peleshet fiind numele biblic al teritoriului locuit de filistenii antici, de unde și numele elen și latin de Palaestina) și "A doua față a monedei". În anul 1950, cu banii de despăgubiri primiți, ca invalid de război, de la Departamentul de reabilitare al Ministerului Apărării, precum și cu drepturile asupra cărții „Pe câmpurile țării Peleshet”, Avneri a
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
treptată a tuturor taxelor vamale grecești asupra importurilor din CEE. O clauză finanicară din protocolul principal a asigurat între anii 1962 și 1972 împrumuturi în valoare de 300 milioane de dolari subvenționate de Comunitatea Europeană pentru a mări competitivitatea economiei elene înainte ca țara să devină membru cu drepturi depline. Ajutorul financiar, precum și protocolul de aderare, au fost suspendate între anii de juntă 1967-74, perioadă în care Grecia a fost exclusă din CEE. De asemenea, în timpul dictaturii, Grecia s-a retras
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
Coloneilor. În alegerile din 1974, Karamanlis cu noul format partid conservator, numit "Noua Democrație" a obținut o majoritate parlamentară masivă și a fost ales prim-ministru. Alegerile au fost urmate de referendumul din 1974 cu privire la abolirea monarhiei și instaurarea Republicii Elene, difuzarea proceselor foștilor dictatori în 1975 (care au primit condamnarea la moarte pentru înaltă trădare și revoltă, sentință comutată apoi la închisoare pe viață) și redactarea constituției în 1975. În 1977, "Noua Democrație" a câștigat din nou alegerile, iar Karamanlis
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
unui semnificativ sector de stat în economie, au fost descrise de mulți ca "socialmania". În urma semnării Tratatului de Aderare la Comunitatea Economică Europeană (acum Uniunea Europeană) în 1979, Karamanlis a renunțat la funcția de premier și a fost ales Președintele Republicii Elene în 1980 de către Parlament, și în 1981 a supervizat aderarea oficială a Greciei la Comunitatea Economică Europeană, al cărei al zecelea membru a devenit. El a servit până în 1985 și a fost urmat de Christos Sartzetakis. În 1990 a fost
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
(n. 14 decembrie 1922, București) este o pictorița și graficiana română, istoric al artei și muzeograf la Muzeul Național de Artă Este fiica artiștilor plastici Elenă Alexandra Barabaș Bednarik și Ignat Bednarik (membri fondatori ai Sindicatului Artelor Frumoase din România).. Din anul 1974 este membră a Socetății Franceze de Istorie a Artei din Paris.. Are parte de o educație aleasă începută în sânul familiei. Studiază de
Beatrice Bednarik () [Corola-website/Science/315315_a_316644]
-
ai Universității, au fost conferite titluri, medalii și distincții precum Doctor Honoris Causa (Nicolae Văcăroiu, Academician Constantin Bălăceanu Stolnici, Academician Cătălin Zamfir, prof. univ. dr. Ioan Mihăilescu, prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, prof. univ. dr. Teodor Dima, prof. univ. dr. Elenă Zamfir, prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, și prof. univ. dr. Vergil Voineagu), Membru de Onoare (MS Regele Mihai, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Teodor Meleșcanu, Chen Delai și Xu Jian - ambasadori ai Republicii Populare Chineze, Philippe Etienne - ambasadorul Republicii Franceze, Armin
Universitatea „Andrei Șaguna” din Constanța () [Corola-website/Science/317322_a_318651]
-
XX-lea. Între anii 1988-1993, cât s-au efectuat reparații și s-a repictat Biserică "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul", slujbele religioase s-au săvârșit în fosta biserică evanghelica (luterana). În anul 1996, s-a format Parohia "Sf. Împărați Constantin și Elenă" prin desprinderea din Parohia "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" din Siret. În curtea bisericii, pe latura de sud, se află bustul folcloristului și etnografului român Simeon Florea Marian (1847-1907), membru al Academiei Române, care a fost preot la Siret în perioada 1877-1883
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
27 mai 2011 cu Josep Casadevall, președintele secției a treia a CEDO. Vladimir Plahotniuc a făcut parte din Adunarea Interparlamentară a Țărilor Membre CSI, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Grupul de prietenie cu Confederația Elvețiană, Grupul de prietenie cu Republica Elenă și Grupul de prietenie cu Republica Ungară. Vladimir Plahotniuc susține că ""Moldova are un singur vector extern și acesta este vectorul european. Iar acest adevăr trebuie spus cu fruntea sus în orice vizită peste hotare, fiindcă țara noastră nu are
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
Legea secularizării prevedea o compensație de 82 milioane lei (din care aveau să se scadă 31 milioane datoare statului de așezămintele religioase), o sumă mare pentru bugetul țării, bani pe care călugării greci i-au refuzat nemulțumiți. Conducerea Bisericii Ortodoxe Elene a hotărât să refuze oferta făcută de statul român, în speranța că Puterile garante vor interveni. În final călugărilor nu li s-a mai plătit nimic. Pentru a nu avea aparența unei legi xenofobe, au fost secularizate deopotrivă și averile
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
în oraș. El avea să coordoneze activitățile guvernului otoman în timpul ocupației. Orașul Bursa, fosta capitală otomană, oraș de mare importanță în nord-vestul Anatoliei, a fost ocupat de asemenea de trupele franceze pentru o scurtă perioadă, până la marea ofensivă a armatei elene din 1920, după care a fost ocupat de greci. Prima debarcare a francezilor a avut loc pe 17 noiembrie 1918 la Mersin, la care au participat aproximativ 15.000 de voluntari care făceau parte în cea mai mare parte din
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Soldații francezi nu erau familiarizați cu regiunile absolut diferite de cele din care proveneau și foloseau intensiv milițiile armene pentru obținerea informațiilor necesare. Naționaliștii turci au cooperat cu triburile arabe în regiunile în care acționau francezii. Prin comparație cu amenințarea elenă, francezii îi păreau mai puțin primejdioși lui Mustafa Kemal. El a apreciat că, dacă grecii aveau să fie înfrânți, francezii nu aveau cum să reziste. Rezistența populară a turcilor a fost o mare surpriză pentru francezi. Francezii au dat vina
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
conflictului din 1919, trupele franco-elene au traversat râul Marița și au ocupat orașul Uzunköprü din răsăritul Traciei ca și calea ferată până la stația Hadımköy de lângă Çatalca, din suburbiile İstanbulului. Pe 22 septembrie 1922, la sfârșitul războiului greco-turc, în timpul retragerii forțelor elene, francezii și-au abandonat pozițiile de lângă Dardanele, dar forțele britanice s-au arătat dispuse să-și apere pozițiile din zonă. Guvernul britanic a emis o cerere de ajutor militar din partea coloniilor sale. Răspunsul coloniilor a fost negativ, iar plecare grăbită
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
pozițiile din zonă. Guvernul britanic a emis o cerere de ajutor militar din partea coloniilor sale. Răspunsul coloniilor a fost negativ, iar plecare grăbită a francezilor a demonstrat că Aliații nu sunt dispuși să mai sprijine lupta grecilor. Trupele franceze și elene s-au retras pe malul apusean al râului Marița. Franța a avut relații mai bune cu naționaliștii turci în timpul Războiului de Independență al Turciei, în special după ce au refuzat să mai fie solidari cu trupele Antantei și au semnat o
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
folosit acest termen în 1948, în prefața la „Antologia noii poezii negre și malgașe”, îngrijită de Léopold Sédar Senghor. Conceptul a fost apoi reluat de Léopold Sédar Senghor în "Chants d'ombre" (Cântări de umbră), care îl adâncește, opunând "rațiunea elenă" "emoției negre": Nașterea acestui concept și apariția unei reviste, "Présence africaine" (Prezența africană), publicată simultan în 1947 în Dakar și Paris, vor avea efectul unei explozii. Ea reunește negri din toate zările lumii, precum și pe unii intelectuali francezi, mai ales
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]