13,216 matches
-
în rolul lui Number One și Leonard Nimoy în rolul lui Spock. După ce a fost respins de NBC ca fiind „prea cerebral” (printre alte plângeri), Jeffrey Hunter a ales să se retragă din rolul lui Pike atunci cand creatorul Star Trek, Gene Roddenberry, l-a invitat la realizarea unui al doilea episod pilot („Where No Mân Hâș Gone Before”) care a fost transmis prima dată în 1966. Episodul pilot „Cușcă” („The Cage”) n-a fost niciodată difuzat în timpul primei transmisii a serialului
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
fost produs pe casetă VHS în 1986, cănd Paramount Home Video a prezentat o versiune „refăcuta” a episodului „The Cage” (o combinație de imagini din originalul alb-negru și secvențe color din episodul „The Menagerie”) completat cu o introducere prezentată de Gene Roddenberry. Pe 4 octombrie 1988, Paramount Pictures a difuzat două ore speciale de televiziune. Emisiunea s-a numit „The "Star Trek" Șaga: From One Generation To The Next” („Șaga "Star Trek" : De la o generatie la următoarea”), iar gazdă emisiunii a
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
John Trimble, telespectatorii serialului au invadat compania NBC cu scrisori, în care protestau față de anularea serialului și pledau pentru producerea unui nou sezon. După ce NBC a fost de acord să producă un al treilea sezon, compania i-a promis lui Gene Roddenberry că serialul avea să fie difuzat la o oră favorabilă (lunea la 7:30 PM), dar a schimbat apoi programul așa încât "Trek" să ruleze la așa-numita „oră a morții” - vineri noaptea la 10:00PM. Pe langă programul de
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
„Cușca” (din ) este episodul pilot original al serialului american științifico-fantastic . Episodul a fost finalizat la începutul anului 1965, dar nu a fost niciodată difuzat la televizor în forma sa completă până în anul 1988. Episodul a fost scris de Gene Roddenberry și regizat de Robert Butler. Acesta a fost respins de NBC în februarie 1965, dar au comandat un al doilea pilot: "„Acolo unde nu a mai fost niciun om”" ("„Where No Man Has Gone Before”"). O mare parte din
Cușca (Star Trek: Seria originală) () [Corola-website/Science/322808_a_324137]
-
în rolul lui Number One și Leonard Nimoy în rolul lui Spock. După ce a fost respins de NBC ca fiind "„prea cerebral”" (printre alte plângeri), Jeffrey Hunter a ales să se retragă din rolul lui Pike atunci când creatorul Star Trek, Gene Roddenberry, l-a invitat la realizarea unui al doilea episod pilot („"Where No Man Has Gone Before"”) care a fost transmis prima dată în 1966. Episodul pilot "„Cușca”" ("„The Cage”") n-a fost niciodată difuzat în timpul primei transmisii a serialului
Cușca (Star Trek: Seria originală) () [Corola-website/Science/322808_a_324137]
-
fost produs pe casetă VHS în 1986, când Paramount Home Video a prezentat o versiune "„refăcută”" a episodului "„The Cage”" (o combinație de imagini din originalul alb-negru și secvențe color din episodul "„The Menagerie”") completat cu o introducere prezentată de Gene Roddenberry. Pe 4 octombrie 1988, Paramount Pictures a difuzat două ore speciale de televiziune. Emisiunea s-a numit „The "Star Trek" Saga: From One Generation To The Next” („Saga "Star Trek" : De la o generație la următoarea”), iar gazda emisiunii a
Cușca (Star Trek: Seria originală) () [Corola-website/Science/322808_a_324137]
-
aspecte ale prețului cunoașterii. O altă serie cunoscută a lui Blish, formată din povestiri apărute în diverse reviste SF și adunate în volumul "The Seedling Stars", o reprezintă Pantropy. Povestirile seriei prezintă modul în care diferite grupuri umane ale căror gene s-au adaptat la mediile unor lumi diferite de a Pământului. Blish a colaborat cu Norman L. Knight la o serie de povestiri a căror acțiune se petrece într-un viitor cu o populație de mii de ori mai mare
James Blish () [Corola-website/Science/322847_a_324176]
-
acum nu am fost atât de captivată de o poveste cum am fost de "Gate of Ivrel"." Altcineva comenta, " Amestecul de stiință și folclor dă romanelor ei o adâncime intelectuală comparabilă cu aceea a lui J. R. R. Tolkien sau Gene Wolfe". Cherryh creează culturi extraterestre, specii și scenarii credibile, provocând cititorul să mediteze la adevărata natură umană. Lumile ei au fost lăudate ca fiind complexe și realiste pentru că le-a prezentat prin implicare și nu prin explicare. Ea descrie dificultatea
C. J. Cherryh () [Corola-website/Science/322865_a_324194]
-
Stanton Friedman a investigat, de asemenea, mai multe afirmații ale lui Lazăr despre S4 și munca să. Friedman a afirmat că a ajuns în zonă și că toate declarațiile lui Lazăr par a fi nefondate. Lazăr și vechiul său prieten Gene Huff organizează în deșertul Nevada "Deșert Blast", un festival anual în care se prezintă explozivi artizanali, rachete, vehicule jet și alte articole pirotehnice, cu intenția de a sublinia aspectul distractiv al fizicii aplicate. În anul 2000, Lazăr a fondat "United
Bob Lazar () [Corola-website/Science/329705_a_331034]
-
de 1 lună. La depunere, ouăle sunt învelit într-o substanță albuminoasă aglutinantă, formând o aglomerare voluminoasă ce rămâne un timp fixată de partea anterioară a căpușei. Această substanță este secretată de o glandă specială, glanda cefalică sau organul lui Gene, situată la partea anterioară a scutului chitinos. Ouăle cad apoi de pe femelă pe sol, și rămân atașate unele de altele în formă de grămezi. După depunerea ouălor, femela se usucă și moare. În natură, ouăle sunt depuse pe iarbă sau
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
sa. "" este bazat pe românul lui Robert Hardy Andrews. Un foarte bogat om de afaceri decide pe pragul morții să împartă averea să la opt străini complet necunoscuți acestuia. Gary Cooper, Charles Laughton, George Raft, May Robson, Charles Ruggles și Gene Raymond joacă câțiva dintre beneficiarii banilor. Serialul TV din anii 1950 "The Millionaire" este bazat pe un concept similar.
Dacă aș avea un milion () [Corola-website/Science/329804_a_331133]
-
a tras-o în timp ce medicii încercau să-i coase degetul rănit. Deși, nici unul dintre părinți nu era de profesie muzician, iubeau muzica și le-au insuflat și copiilor dragostea pentru arta sunetelor. Se pare că muzica a existat dintotdeauna în genele familiei Fernbach. Nu doar numele are o rezonanță muzicală, ușor barocă, conținând cuvântul deja emblematic - Bach, dar este și un nume foarte poetic, totodată, prin alipirea de cuvântul fern, semnificând în traducere „pârâu îndepărtat”. Îi place numele său, care învăluie
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Russell s-a ocupat, de asemenea, de mixarea piesei la Record Plant și la Heard It! Studios. Alte mix-uri au fost realizate de Bill Malina cu ajutor de la Rice și Ghazi Hourani. Rick Pearl a efectuat programarea suplimentară iar Gene Grimaldi a finalizat masterizarea audio la Oasis Mastering Studios în Burbank, California. Piesa a fost încadrată în genurile muzicale electropop și eurodance și a fost menționat că o revenire al lui Gâgă la rădăcinile ei reflectând sunetele de pe albumul ei
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
la Ansamblul „Doina” al Armatei), Maria Apostol atât în țară cât și în străinătate (în Grecia și în Ungaria). Mai târziu își creează propria formație. Din taraful său făceau parte frații săi Bebe Pițigoi și Gogă Pițigoi. Solista era fata Genei Bărsan, care era și soția fratelui său Gogă Pițigoi. Cântă în țară în mai toate locurile, iar prin Institutul Cultural Român și în străinătate, în diverse țări. După 1990, iese se pensionează. În 1991, frații Pițigoi au fost primiți la
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
sau declanșatori. Studiile asupra gemenilor indică o probabilitate influențată genetic de 34 până la 51% de apariție a migrenelor. Această relație genetică este mai puternică în cazul migrenelor cu aură, decât în cel al migrenelor fără aură. Câteva variante specifice ale genelor cresc acest risc într-o măsură mică sau moderată. Tulburările cauzate de o singură genă ce provoacă migrene sunt rare. Una dintre acestea este cunoscută sub denumirea de migrena hemiplegică familială, un tip de migrenă cu aură, cu transmitere autosomal
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
moderată. Tulburările cauzate de o singură genă ce provoacă migrene sunt rare. Una dintre acestea este cunoscută sub denumirea de migrena hemiplegică familială, un tip de migrenă cu aură, cu transmitere autosomal dominantă. Tulburările sunt legate de variante ale codării genelor pentru proteinele implicate în transportul de ion. O altă tulburare genetică ce provoacă migrene este sindromul CADASIL sau arteriopatie cerebrală autosomal dominantă cu infarcte subcorticale și leucoencefalopatie. Migrenele pot fi cauzate de declanșatori, iar unele persoane raportează acest factor de
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
de obicei se recomandă clorura sau bicarbonat). Administrarea intravenoasă nu este justificată decît dacă pacientul nu poate înghiți. Doza zilnică ar putea fi mai mare decât cea necesară în hipokaliemii simple. Prognosticul este variabil. Hiperreactivitatea, dieta necorespunzătoare, unele alele ale genei pot determina slăbiciune muscculară cronică (Abortive attack), care răspunde la creșterea dozei de potasiu, scăderea carbohidraților din dietă, repaus, exerciții zilnice ușoare. Altă complicație este slăbiciunea musculară permanentă ireversibilă(chiar și cu steroizi anabolizanți) acest tip de distrucție musculară este
Paralizia periodică hipokalemică () [Corola-website/Science/328012_a_329341]
-
15 octombrie 1824. În 1842 soțul ei a va deveni Guvernator General al Indiei. La momentul căsătoriei, Jane a fost descrisă ca fiind înaltă, cu o siluetă perfectă, o față frumoasă, părul blond, ochii mari și de culoare albastru-închis și gene lungi. Jane și Edward au avut un fiu, Arthur Dudley, care a murit în copilărie. După o aventură cu vărul ei, George Anson (despre care se crede că a fost tatăl biologic al fiului ei), și cu Felix Schwarzenberg, un
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
formare a unor noi specii. Procese de speciație au fost observate direct în natură. Pentru a obține informații despre istoria evolutivă a vieții, paleontologii analizează fosilele. Gradul de înrudire între speciile moderne poate fi stabilit prin compararea structurii lor, a genelor, dezvoltarea embrionilor (embriogeneza). Surse suplimentare de informații despre evoluție: tiparele de distribuție geografică a animalelor și a plantelor (biogeografie). Toate aceste date se încadrează într-o imagine de ansamblu numită arborele genealogic al vieții. Experimente sau manipulări controlate ale mediului
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
procesele care stau la baza evoluției, într-un sistem controlat. Ele au fost practicate pe pe organisme multicelulare și unicelulare eucariote, procariote, și viruși. Experimente similare au fost făcute prin evoluția dirijată a unei enzime anume, ribozime și a unor gene replicatoare. Unul din primele experimente dintr-un nou val de experimente care a folosit această strategie a fost laboratorul de „radiere evoluționară” a populațiilor de "Drosophila melanogaster", început de Michael R. Rose în februarie 1980. Acest sistem a pornit cu
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
au adaptat la hipoxie. Experimente mai recente au început să urmeze predicțiile E&R predictions cu RNAseq și încrucișări genetice. Astfel de eforturi de a combina E&R cu validarea experimentală ar trebuie să fie de succes în a identifica genele care guvernează adaptarea musculițelor. Bacteriile au generații rapide, genomuri ușor de segmentat și biologie bine înțeleasă. Ele sunt prin urmare folosite de obicei în studii de evoluție experimentală. Unul dintre cel mai bine cunoscute exemple de evoluție a bacteriilor în
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
prezintă o accelerare liniară pentru un număr mic de procesoare și apoi creșterea vitezei se saturează. Prin urmare, potențialul accelerării unui algortim paralel pe o platformă de calcul este dat de legea lui Amdahl, care a fost formulată inițial de către Gene Amdahl, inginer american, cunoscut datorită muncii sale în cadrul IBM. Acesta a definit limitările fundamentale ale programării paralele, propunând o evaluare a perfomantelor mașinilor de calcul, în special în cazul utilizării de procesoare multiple. Ceea ce înseamnă că o parte dintr-un
Legea lui Amdahl si Gustafson () [Corola-website/Science/330094_a_331423]
-
Gallinago gallinago"), găinușă de baltă ("Gallinula chloropus"), piciorong (Himantopus himantopus), scoicar ("Haematopus ostralegus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș argintiu (Larus cachinnans), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș cu cioc subțire ("Larus genei"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), ferestraș mare ("Mergus merganser"), presură sură ("Miliaria calandra"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), rață-cu-ciuf ("Netta rufina"), rață-cu-cap-alb ("Oxyura leucocephala"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), viespar ("Pernis apivorus"), cormoran-mare
Limanu - Herghelia () [Corola-website/Science/330400_a_331729]
-
în cel al bacteriei gazdă). În această lucrare el a descris, în special, consecințele biochimice ale mutațiilor punctiforme în genomul bacterian. Astfel, el a reușit să explice rezistența bacteriilor la profagi prin existența unor mecanisme genetice care pot reduce activitatea genelor profagilor. În 1954 a început o colaborare fructuoasă de mai mulți ani cu , colaborare care le-a permis celor doi să înțeleagă mai bine legăturile și relațiile dintre materialul genetic al bacteriei și cel al profagului precum și procesul de conjugare
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]
-
care le-a permis celor doi să înțeleagă mai bine legăturile și relațiile dintre materialul genetic al bacteriei și cel al profagului precum și procesul de conjugare între bacterii. Împreună au elaborat mai multe teori noi pentru a explica schimbul de gene între bacterii în timpul conjugării și a demonstra structura circulară a cromozomului bacterian și prezența de plasmide. Rezultatele lor au fost publicate în cartea "Sexualitatea și genetica bacteriilor". În 1958, asemănările remarcabile dintre lizogenie și posibilitatea de a induce sinteza de
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]