13,415 matches
-
mătase sugerează efecte de lumină discrete care au determinat artistul să nu recurgă la o analiză coloristică, ci numai la o tehnică a degradării tonurilor. Recunoscută de critica de artă ca fiind o capodoperă, lucrarea aparține prin implicațiile de natură ideologică genului picturii sentimentale, tipică clasei burghezimii. Acest mod de reprezentare a fost folosit în aceeași perioadă în Moldova de către pictorul Emanoil Panaiteanu-Bardasare și ea amintește vag de stilul folosit de Carolus-Duran care era în acel timp un pictor la modă
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
în cel al teoriei. Trăgând învățăminte din prăbușirea comunismului, stânga modernă este reprezentată în mai toate tarile de partide și mișcări care fie au abandonat marxismul, fie au păstrat numai părți ale acestuia. Că una dintre marile orientări politice și ideologice ale epocii contemporane, stânga are în centrul preocupărilor sale apărarea drepturilor omului simplu, justiția socială, egalitatea (nu numai de șanse, ci și în drepturi), nediscriminarea oamenilor după rasă, naționalitate sau sex. Ea este expresia politică a altruismului, a iubirii omului
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
național. Chiar în timpul vieții, dar mai ales după moartea lui Marx (1883) și a lui Engels (1895), au apărut noi figuri majore ale mișcării muncitorești : Karl Kautski, Ed. Bernstein, Roza Luxemburg, Paul Lafargue ș.a. Odată cu aceștia a avut loc scindarea ideologică a stângii între reformiști și marxiști. Dacă pentru marxiști, și ulterior pentru comuniștii-leniniști, obiectivul fundamental este desființarea exploatării și dominației de clasă, preluând puterea prin revoluție politică, în schimb pentru reformiștii bernsteiniști, ulterior pentru toate partidele social-democrate, socialiste și laburiste
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
popular, umorul fin și usturător, precum și neîntrecuta bogăție a limbii fac din ele modele de măiestrie care au servit, decenii de-a rîndul, drept sursă de inspirație marilor maeștri ai literaturii satirice, păstrîndu-și neștirbite, pînă în zilele noastre, prospețimea, valoarea ideologică și artistică. Criticul democrat-revoluționar Bielinski l-a denumit pe Krîlov „"slava, cinstea și mîndria literaturii ruse"”. Numele multor personaje din fabulele lui Krîlov au devenit substantive comune și au rămas în patrimoniul limbii ruse. Născut la Moscova, la 2 (13
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
instituții de copii abandonați, Academia franceză - în 1634, la inițiativa și sub patronajul cardinalului de Richelieu, școli publice - fenomen totuși rar, Academia de pictură și sculptură - fondată în 1648 etc.). Au existat totuși și fenomene de regres în planul dezvoltării ideologice: închisorile pentru copii (unde părinții își puteau trimite copiii neascultători, printr-o simplă cerere adresată regelui), simulacre de procese, soldate cu executarea unor oameni nevinovați (cazul marchizului de Cinq-Mars, executat pentru complot în vederea răsturnării Cardinalului Richelieu - în fapt numai eliminarea
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
din care amintim: Barbu Zaharescu, Jack Podoleanu, Grigore Naum (general de securitate), Dumitru Ghișe, Leonte Tismăneanu (Tisminețki), Ilka Melinescu (Wasserman), Florica Mezincescu, Al. Șiperco, Walter Roman, Virgil Candea, Alexandru Balaci. Raportul consemnează că intelectualii desemnați de partid să supravegheze „frontul ideologic”: Paul Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Savin Bratu, N. Moraru, Traian Șelmaru, Mihai Beniuc, N. Tertulian etc. În perioada Ceaușescu, funcții de vârf în aparatul ideologic (propagandă, Consiliul Culturii, presă, editori) au deținut: Paul Niculescu-Mizil, Leonte Răutu, Dumitru Popescu, Ion Iliescu
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
Roman, Virgil Candea, Alexandru Balaci. Raportul consemnează că intelectualii desemnați de partid să supravegheze „frontul ideologic”: Paul Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Savin Bratu, N. Moraru, Traian Șelmaru, Mihai Beniuc, N. Tertulian etc. În perioada Ceaușescu, funcții de vârf în aparatul ideologic (propagandă, Consiliul Culturii, presă, editori) au deținut: Paul Niculescu-Mizil, Leonte Răutu, Dumitru Popescu, Ion Iliescu, Cornel Burtică, Miu Dobrescu, Tamara Dobrin, Petru Enache, Mihai Dulea, Ion Traian Ștefănescu, Eugen Florescu. Sunt citați apoi o serie de scriitori, critici literari, artiști
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
prilejuri a atras atenția intelectualilor recalcitranți că protocronismul nu este o simplă direcție estetică, ci „contribuția teoretică a tovarășului N. Ceaușescu”. A te opune protocronismului devenea astfel o atitudine antipartinică. Școlile de partid au fost instrumente ale condiționării și înregimentării ideologice, veritabile pepiniere de cadre ale partidului. Adepți ai protocronismului fiind amintiți: Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Bălan, Dinu Săraru, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
politice „Ștefan Gheorghiu” din București . Înainte de moartea lui Stalin, Leonte Răutu a organizat acțiunea de desconspirare a poeților și criticilor așa ziși "decadenți", acțiune care a purtat numele de ""Reconsiderarea moștenirii culturale"". În toată această perioadă, singurul rival cu calități ideologice era Grigore Preoteasa care în anul 1957 era membru al Secretariatului Comitetului Central pentru probleme ideologice. Preoteasa a murit în anul 1957 în celebrul accident aviatic din Rusia și astfel Leonte Răutu și-a putut da mână liberă în controlul
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
a poeților și criticilor așa ziși "decadenți", acțiune care a purtat numele de ""Reconsiderarea moștenirii culturale"". În toată această perioadă, singurul rival cu calități ideologice era Grigore Preoteasa care în anul 1957 era membru al Secretariatului Comitetului Central pentru probleme ideologice. Preoteasa a murit în anul 1957 în celebrul accident aviatic din Rusia și astfel Leonte Răutu și-a putut da mână liberă în controlul și organizarea culturii române. Ca adjuncți i-a avut pe Ofelia Manole, Nicolae Goldberger, Paul Niculescu-Mizil
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
este forțat să demisioneze și să se pensioneze. Ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989 si a stabilirii unor noi direcții în politica românească, Răutu și-a petrecut ultimii ani din viață în confuzie și panică, întregul sistem politic și ideologic la care a participat o viață fiind distrus. El dă un interviu politologului Philippe du Bois în care a admis că zeci de mii de oameni au fost de fapt niște victime ale sistemului comunist, dar nu și-a exprimat
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
artă și literatură. Din acest moment, "eroi pozitivi" sunt numai personajele care se identifică cu programul și metodele partidului comunist. Doctrina realismului socialist a dus la schematizarea și unilateralitarea literaturii ruse. Puțini scriitori depășesc, datorită talentului lor, cu tot conformismul ideologic, mediocritatea dominantă din perioada 1934-1939. În afară de romanele lui Mihail Șolohov, mai sunt de menționat romanul Lui Leonid Leonov, "Drumul spre ocean" (1935), în care se redau gândurile unui comisar politic aflat pe patul de moarte, precum și unele din cărțile lui
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
este doar podul pe care prebuie să-l traverseze Armata Roșie pentru a face legătura dintre cele două revoluții și pentru a da în continuare ajutor mișcărilor comuniste din Europa Occidentală. Acest curs al evenimentelor a fost explicit în manifestările ideologice de început ale bolșevicilor. Totuși, doar după primele succese ale Armatei Roșii de la mijlocul anului 1920, această idee a devenit pentru scurtă vreme politica bolșevică dominantă. Germania anilor 1918-1920 era frământată de nemulțumiri sociale și haos politic. În primele 18
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru ""infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație"". Potrivit sentinței nr. 342, semnate de maiorul Dragoș Cojocaru, cei cinci scriitori ar fi redactat lucrări ce nu corespundeau cerințelor ideologice, lucrări cu caracter dușmănos și mistic, cu conținut apolitic și mesaj cu sens dublu. Este condamnat în noiembrie 1959 pentru "tăinuirea delictului de înaltă trădare" la doi ani închisoare corecțională cu interdicție civilă și confiscarea averii în întregime, pedeapsă care
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
Baron, dintr-o familie de evrei din Germania. Fiul lor,Iftakh ( 1948 - 1999) a fost pictor. Mormântul lui Yigal Allon se află în kibutzul Ginossar. Acolo s-a întemeiat un muzeu, „Beit Allon”, care îi cultivă memoria și moștenirea sa ideologică. Numele său a fost dat așezării Kela Allon din nordul podișului Golan, autostrăzii Allon care leagă numeroase așezări evreiești înființate în Cisiordania ocupată, unui număr de străzi și școli de pe cuprinsul Israelului. editura Hakibutz Hameukhad 2004
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
al Universității din București, a fost realizat prin editarea și tipărirea lucrărilor științifice ale profesorilor și prin „crearea” unui centru de formare a specialiștilor în filologie. După reforma comunistă din 1947 corpul profesoral a suferit unele schimbări impuse de modificările ideologice, Facultatea de Litere și cea de Filosofie s-au despărțit iar o parte dintre profesori au fost obligați să se retragă de la catedre, din cauza unor divergențe de opinie cu noul regim. Astfel, George Călinescu a devenit directorul "Institutului de Istorie
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
caută armonizarea noilor construcții cu cele antebelice (dimpotrivă, imobilele interbelice sunt intenționat flancate de construcțiile noi), se continuă planul de sistematizare din 1906. Stilul arhitectural al acestei perioade este tributar celui realist-socialist practicat în Uniunea Sovietică mai mult în plan ideologic. Se dorește renunțare de către arhitecți la tendințele moderniste corespunzând modelelor occidentale „decadente” și „lipsite de fantezie” corespunzătoare regimului anterior, în schimb indicându-se ca surse de inspirație arhitectura vernaculară românească și, într-o măsură, estetica clasicismului (acesta din urmă se
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
din vechea mișcare socialistă, de aceea în familie predominau lecturile marxiste, leniniste și staliniste. Influențat de acestea, Niculescu-Mizil devine în 1945 membru al PCR, făcând carieră în aparatul propagandistic. A lucrat în cadrul secțiilor conduse de Leonte Răutu, unul din zbirii ideologici staliniști. A devenit curând prorectorul, apoi rectorul Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu” și director adjunct al Institutului de istorie a P.M.R. (1955). În anii '50 a condus numeroase prelucrări și a fost un actor principal în înscenările și procesele
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
pictură în 1938, iar în 1940 este laureat cu Meritul Cultural în grad de cavaler clasa I-a. În anii de după 1947, Bunescu a continuat pe calea începută înainte, fără a-și transforma stilul pentru a se adapta noilor condiții ideologice impuse artei. Alături de pictură și administrare muzeală, pasiunea ctitorescă a lui Bunescu s-a răsfrânt și în domeniul organizării unui cadru instituțional care să susțină viața artistică, fiind succesiv membru fondator, secretar și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase. După 1949
Marius Bunescu () [Corola-website/Science/304723_a_306052]
-
ul (sau Sămănătorismul) este un curent ideologic și literar constituit la începutul secolului XX în jurul revistei „Sămănătorul” (1901-1910). La apariția semănătorismului a contribuit și interesul crescând care s-a manifestat în acea perioadă față de problema țărănească, aflată în faza unei crize acute, marcată prin repetate răscoale, care
Semănătorism () [Corola-website/Science/304744_a_306073]
-
doctrinei oficiale din 1981 sunt deseori cenzurate. De asemenea, punctul de vedere că Revoluția Culturală ar fi fost un lucru bun nu este acceptat oficial în China modernă. Majoritatea metodelor de intimidare folosite în Revoluția Culturală fuseseră experimentate în mișcarea ideologică "Zhèngfēng yùndòng" (lb. chineză: 整风运动) („Mișcarea de rectificare”) care a avut loc la inițiativa Partidului Comunist Chinez între 1942-1944 la baza comunistă Yan'an, o regiune izolată de munte, după Marșul cel Lung al comuniștilor. Schimbările politice care au avut
Revoluția Culturală () [Corola-website/Science/304757_a_306086]
-
și Bărbulescu, chiar și în proiectele individuale, face dificilă tratarea separată a celor doi autori, deși Anania a remarcat la un moment dat că "unul avea propensiune către ideile originale, celălalt către punerea lor, cât mai inspirată, în pagină". Rigorile ideologice ale vremii impuneau ca scrierile SF să conțină idei anticipative care să fie conforme spiritului științific, trimițând deseori la o abordare excesiv de tehnicistă. Acest lucru avea un impact semnificativ asupra valorii literare a textelor, la care se adăuga și lipsa
George Anania () [Corola-website/Science/304771_a_306100]
-
celor șaisprezece. Există mai multe concepții eronate legate de Campania poloneză din septembrie: Problemele legate de declanșarea celui de-al doilea război mondial prin invadarea Poloniei în 1939 au fost și au rămas subiect de controversă între istorici, funcție de tabăra ideologică căreia îi aparțin. Pentru unii, Stalin a fost motorul negocierilor germano-sovietice. Pentru alții, Hitler a fost factorul principal al acestora. Dacă antisovieticii au adoptat prima poziție, comuniștii au susținut-o pe cea de-a doua. Astfel, generalul Walter Krivitsky, șeful
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
lăsată să lupte de una singură cu Germania și Uniunea Sovietică agresoare. După al doilea război mondial, puterile occidentale nu au făcut nimic ca să împiedice procesul prin care aceste state central europene au fost transformate în state marionetă sub controlul ideologic, politic și economic al Uniunii Sovietice și să împiedice înregimentarea sus-numitelor țări în aliața politico-economică și militară a blocului răsăritean. Conceptul este încă foarte disputat în rândurile istoricilor, dintre care unii argumentează că Winston Churchill și Franklin Roosevelt nu au
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
a efectuat serviciul militar obligatoriu în Armată Sovietică. În anul 1993 a absolvit Universitatea de Stat din Odesa (Ucraina), obținând titlul de "instructor de științe politice și de discipline social-umaniste". A lucrat ca profesor, director de școală, fiind apoi instructor ideologic al Comitetului raional Comrat al Partidului Comunist din RSS Moldoveneasca. În anul 1990 devine primul rector al Universității de Stat din Comrat. A activat în calitate de decan al Departamentului de Cultură Națională a Universității de Stat din Comrat. În anul 1999
Ivan Kristioglo () [Corola-website/Science/305602_a_306931]