14,025 matches
-
se va Începe cu reforma structurală În Învățământ și cercetarea științifică, România nu va Înregistra nici un progres real În viața socio-economică. Productivitatea muncii nu garantează competitivitatea firmei. La aceasta trebuie adăugate inovația și calitatea, care depind de comportamentul, inițiativa și imaginația fiecărui salariat. Ca o consecință a crizei economice, se abandonează strategiile de expansiune și planificare strategică În beneficiul managementului de criză sau „la grămadă” și a pilotării „la vedere”. Situația de impas concurențial al firmelor românești se concretizează prin rare
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
trecutul. În schimb, creativitatea privește viitorul. Cu cât ne bazăm pe mai multe fapte, cu atât este mai mare rezistența la schimbare. Producția de masă acordă atenție detaliilor repetitive. Efectul este acela că salariații pierd obișnuința de a face dovada imaginației și creativității. Pentru a-și menține autoritatea asupra firmei, managerii au simplificat și specializat posturile de muncă, supunându-le unei organizări ierarhice stricte, iar furnizorii și clienții sunt ținuți la distanță. Acționarii și managerii români nu au un apetit deosebit
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
cu adevărat lirică și patetică”. Atitudinea, de esență expresionistă, este a unui poet planetar, cu gesturi de o teatralitate emfatică, larg democratică în cheia lui Walt Whitman și Vladimir Maiakovski. Viforos, eruptiv, pătruns de o durere intensă, dominat de o imaginație „aprigă” și „învolburată de enigme”, poetul cântă la o liră „nebună” sau „suavă”, pusă să vibreze în ritmurile cosmosului, ale furtunilor răscolite și pornirilor sălbatice. Pe de altă parte, pe fundalul unei ingenuități aproape eseniniene și al unei atmosfere de
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
Biroului presei din Ministerul de Interne. În 1923, se căsătorește cu Marica Sion, fiica scriitorului Gheorghe Sion, care îi oferă posibilitatea să se creadă un veritabil senior, aducându-i, drept dotă, o mică proprietate la Fundulea-Ilfov, pe care scriitorul, în imaginația sa aprinsă, o consideră un adevărat domeniu, confecționându-și chiar și un stindard propriu. În ianuarie 1928, întreprinde o călătorie la San Remo, pentru a-l întâlni pe Nicolae Titulescu, pe atunci ministru de Externe, și a-i solicita sprijinul
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
țesut în jurul enigmaticului și straniului Aubrey de Vere. Figura, vestimentația, comportarea, gusturile, preocupările și gesturile acestuia sunt bizare, misterioase. Prin reliefarea lor, narațiunea incită simțurile, în special pe acelea vizual și olfactiv, provoacă senzații neobișnuite, de ireal și fantastic, aprinde imaginația. Fantasticul se realizează prin selectarea neobișnuitului și a imprecisului, printr-un joc de lumini și umbre, prin subtilul și sugestivul cromatism al imaginilor, precum și prin îmbinarea datelor realității cu pitorescul exotic și parfumul trecutului istoric. Oniricul, de factură romantică, are
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
dintre trecut și prezent, interferează datele realității cu cele ale visului și fanteziei, creând viziuni fascinante și o dicție poematică, de incantație. Stând de vorbă cu Pantazi, în fața naratorului se desfășoară „fermecătoarea trâmbă de vedenii”, pierzându-se în vis și imaginație, în mirajul călătoriilor, descrise într-un stil înmiresmat, cromatizat, cu o muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații de o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat în literatura română un stil propriu, prin îmbinarea
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
oamenii de teatru români în postura unor creatori moderni, sincroni, originali. Teatrologia... este o construcție teoretică temeinic articulată, în care autorul își valorifică propria-i capacitate speculativă. Disocierile nuanțate despre „imaginea teatrală” (configurație) sunt o probă elocventă ca aplicație și imaginație a ideilor. În eseul Despre constituirea dramei (1995), C. abordează o formă de teatru, drama, sub semnul unui „vector” structurant, „voința”, care, „ca manifestare a unei forțe, este fermentul constituirii dramei”. Din această perspectivă, sunt reluate categoriile curente ale discursului
CEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
o carte ciudată, nu una rară, precum Femeia sângelui meu. Doctorul Octavian Peleș este magnetic atras de o femeie ce îl domină prin răceala nefirească cu care conduce manevrele acceptării subînțelese și ale repudierilor succesive. Aventura este amplificată enorm de imaginația bărbatului, care dă contururi mitologice femeii, neparticiparea ei, zeiască, la viață concretizându-se în viziunea fascinantă a identificării sale cu un orbitor diamant verde. Și dacă, pentru Peleș, frigiditatea reală dezleagă enigma și pune capăt iubirii, Viorica Stanian, înțelegând neputința
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
clasic. Aici se află unul dintre punctele de pornire ale laborioaselor studii eminesciene. Viața lui Mihai Eminescu reprezintă în mod strălucit prima biografie critică din literatura română. Autorul se întemeiază pe o vastă și riguroasă documentare, nu îngăduie nici o intervenție imaginației, dar tratează materia ca un romancier. Fantezia biografului se ține în marginea operei și a numeroaselor date de istorie literară, nu rareori contradictorii, pe care le interpretează într-un acuzat spirit polemic. Anii copilăriei lui Eminescu la Ipotești și anii
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
pur exercițiu spiritual”. Mai târziu, în 1944, C. va ține un curs despre Universul poeziei, unde va dezvolta și completa ideile din Principii de estetică. Criticul susține că nu toate lucrurile intră în universul poeziei, ci numai acelea care, datorită imaginației omenirii, pot deveni „hieroglife”. Elemente poetice ar fi: apa, focul, himerele. Sunt apoi trecute în revistă modalități și stiluri poetice fundamentale: franciscanismul, petrarchismul, marinismul, gongorismul, simbolismul, barochismul, ermetismul. În Tehnica criticei și a istoriei literare, se revine asupra unor idei
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
printr-o filosofie de viață scoasă din cărțile moraliștilor și, evident, din propriile reflecții. Nu vrea sau nu poate, cu toate acestea, să-și disciplineze temperamentul. Stilul lui critic se caracterizează prin vehemența ideilor și, fapt important, printr-o puternică imaginație a ideilor, un romanesc excepțional al ideilor... Combate în articole excesele eului, impudica egolatrie, vanitățile omului de litere etc... dar pare a fi el însuși scuturat de multe ori de frigurile egocentrismului, nu vrea să vorbească despre sine, dar discursul
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
său critic și moral este totdeauna la persoana întâi, pe scurt, G. Călinescu are o filosofie de viață și își construiește un sistem de idei pentru a birui improvizația, excesele temperamentului, dar, în interiorul sistemului și al filosofiei de viață, eliberează imaginația și pasiunile, adică toate forțele naturii originare. Acestea vin de multe ori în contradicție cu cealaltă natură, construită de autor, natura de sus, pusă sub semnul omului universal și al modelelor culturii. Se adaugă la toate acestea un simț excepțional
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
I. L. Caragiale; bocetul săracului, prigonit de o nevastă rea, are ecouri din Creangă, iar demența distructivă a caprei, ce sare în final ca un diavol, răsturnând toate tarabele pieței, evocă imagini din Ivan Turbincă. Umorul dobândește sub pana lui C. imaginație, haz lexical, totdeauna din aria stilului oral-folcloric românesc. O traducere este volumul Fabule de Eliezer Steinberg, la care se adaugă alte câteva titluri. SCRIERI: Cântarea Cântărilor, Tel Aviv, 1978; Croitorul fermecat, Ierusalim, 1998. Traduceri: H.H. Bialik, Versuri, București, 1945, Vârsta
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
clasifică, etichetează și comentează (adesea fără nici o legătură) cercetări și teorii care au cu totul altă semnificație decât cred ei „din auzite”, la „mâna a doua”. În schimb, metodele de învățare expuse în a doua parte a lucrării au solicitat imaginație pedagogică și intuiție practică. Dar și acestea au fost supuse rigorii - ca o condiție sine qua non a folosirii lor în practică de către orice educator care vrea să-și întemeieze acțiunile formative pe știință. Iată de ce vă rugăm, stimați cititori
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
trecut”. Conform behavioriștilor, trecutul, o dată consumat, nu mai poate avea „efecte”; acestea pot fi simțite numai în prezent și, cel mult, pot fi revelate de viitor. Critica este obtuză. Să nu uităm că, pentru fanaticii behaviorismului, conștiința, gândirea, memoria și imaginația nu există. Dar, și așa, criticii greșeau. „Efectul” lui Thorndike nu se „revelează anticipat” și nu este „evocat din memorie”; el e dat de probabilitatea apariției răspunsului atunci când apare din nou situația. Legea lui Thorndike susținea doar că recompensa și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
filmat produce răspunsuri motorii complexe compuse din mișcări luate din alfabetul surzilor. Imediat după observarea răspunsului fiecărui model, subiecții s-au angajat în una din patru activități simbolice pe o perioadă de un minut. Un grup a repetat răspunsul prin imaginația vie; al doilea grup a codat stimulii modelatori în termeni verbali concreți prin descrierea elementelor de răspuns specifice și a mișcărilor lor; al treilea grup a generat etichete concise ce au încorporat „ingredientele” esențiale ale răspunsurilor. De exemplu, un răspuns
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
limbajului se produce de la sine. De aici singularitatea stilistică. G. nu formulează niciodată neutru, impersonal, nu mânuiește stilul de grad zero. Având o vocație a umorului (a celui cu dinți îndeosebi), a ironiei, a maliției, a grotescului și posedând o imaginație asociativă fenomenală, o inventivitate verbală inepuizabilă, el întrebuințează cuvinte din toate sferele limbii, de la neologisme rare la neaoșisme și arhaisme stridente, de la noțiuni abstracte la termeni de argou și vulgari, manipulează morfeme și combină părți de vorbire, ca Arghezi (dar
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
o mezalianță pe care nu a putut să o curme nici mai târziu, aduce în text virtuți pamfletare înrudite cu arta argheziană, dar și habitudini de gazetar vivace, arțăgos. În romanul Femeia cu carnea albă câștigă teren fibra ludică a imaginației. Reintră în scenă domnul Aurel, personaj recurent, și el posibil alter ego al lui A. Inițial, în Moartea unei republici roșii, caporal fiind în armata română trimisă în misiune de pacificare a Budapestei, Aurel oscila între „solara zădărnicie” a războiului
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
supus cunoașterii mai multe aspecte ale realității. Cunoașterea noastră este una mai precisă. Dar este ea și mai profundă? Eu unul cred că nu: cu cât avem mai multe certitudini și mai multe posibilități de a ne edifica, cu atât imaginația noastră este mai pauperă, iar imaginarul mai anchilozat. Din acest punct de vedere, cei vechi erau nevoiți să acopere petele albe din cunoașterea lor cu ajutorul fanteziei și al unui cod simbolic care țintea realitățile spirituale. Noi ne refuzăm această metodă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a propriei legitimări, a propriei dreptăți. Cititorul este luat, să ne amintim, drept arbitru al conflictului. Prin urmare, înainte ca intriga să confirme corecta plasare a Inorogului-autor, personajele trebuie să fie conturate cu o tușă apăsată, în special cele malefice. Imaginația autorului lucrează mult mai aprins în negativ, construind figuri schimonosite, deformate, grotești. Trăsăturile fizice se mută la nivel spiritual și definesc o menajerie diabolică, meschină, care are rolul bine determinat de a intra în antiteză cu puritatea (relativă, vom vedea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ușor-ușor dus de vertijul scrisului, nu mai controlează discursul așa cum o făcea în primele capitole ale cărții. Demonstrase ceea ce avea de demonstrat. Așa cum o știm azi, Istoria ieroglifică este, în bună măsură, și rezultatul unui joc al hazardului sau al imaginației creative necontrolate rațional întru totul. Structura arborescentă, de factură barocă, a cărții nu era nici ea premeditată până la amănunt; pe de o parte, e vorba despre o tendință comună primelor opere ale lui Cantemir, manifestată și în Divanul, dar și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
altă parte, descris cu minuțiozitate, adus aproape, ca sub lupă, Hameleonul însuși capătă dimensiuni înspământătoare, în pofida gabaritului său neimpresionant. El este un monstru absolut, un reprezentat eficient al demonului. Cantemir manifestă chiar o preferință barocă pentru grotesc. În spiritul ei, imaginația autorului nu este de sorginte românească și că ea se lasă atrasă, excitată de retorica și figurația "spaimelor" pedagogice occidentale. Dacă multe, prea multe "documente" imagistice nu au mai ajuns până la noi, putem, în schimb, reconstitui măcar aproximativ modul în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de oamenii Evului Mediu). Concluzia sa este foarte clară și explică de ce medievalii credeau în existența acestor animale: "Bestiarul fantastic nu este creat numai de fantezia nestăpânită a oamenilor, de imaginea, povestirea, descrierea și acumularea de detalii provenite dintr-o imaginație bogată; el poate avea ca bază observarea deformată a unei realități ciudate, remarcabile (mirabilia), chiar monstruoase (monstra), retranscrisă fără încetare, chiar interpretată de generații succesive de miniaturiști, de doctori și de clerici care, acordându-le calități fictive, reușesc să le
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cornul este așezat în centrul capului; căci, cum mijlocul aparține în mod egal ambelor extreme, această poziționare este cea mai apropiată de aceea în care fiecare parte își are cornul său"18. Nici nu era nevoie de mai mult pentru imaginația creștinului european. Avea deja dovada că unicul corn, pomenit de șapte ori în Cartea Sfântă, era o certitudine, nu doar o figură de stil. O altă atestare a unui animal cu un singur corn găsim în lucrarea lui Caesar, Bellum
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai are forța de convingere a marilor mahii mitologice. Tragedia tacită a Inorogului din Istoria ieroglifică este tocmai faptul că, pentru a supraviețui, este nevoit să coboare din cadrul rarefiat al mitului, să-și părăsească lumea ideală în care îl plasase imaginația pioasă a medievalilor și să-și însușească arta supraviețuirii în varianta balcanică. Ei bine, da, Inorogul lui Cantemir s-a balcanizat. A învățat să negocieze, să controleze intrigile, să își facă aliați de moment. S-a obișnuit, cumva, cu compromisul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]