16,589 matches
-
Consiliul Spiritual și Economic al Sfintei Mănăstiri Agapia, județul Neamț, am ales din vestmântăria mare următoarele odăjdii și odoare ce urmează a fi ridicate de delegatul guvernului: 1.Una Evanghelie slavonă din 1646, nr.inv.128, ferecată în argint aurit. Manuscris cu ornamente. 2.Una cruce de chiparos, fără scaun, cu chenar de argint, nr. inv. 100. 3.Un Sfânt Aer, cusut cu fir pe mătase, inv. nr. 132. 4.Una iconiță a Sf. Treimi, îmbrăcată cu argint, nr. 97. 5
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
comandant al Companiei de Jandarmi Neamț și consemnate de d-sa într-un proces-verbal la aducerea la îndeplinire a misiunii încredințate prin înaltul ordin nr. 30 din 10-11 octombrie 1916, am ridicat din Tezaurul Mănăstirii următoarele odoare: 1.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1436, nr. inventar 36. 2.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1512, nr. inventar 36. 3.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1555, nr. inventar 36. 4.Un Panaghier al lui Ștefan cel Mare din 1502, nr. inventar 101. 5
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
sa într-un proces-verbal la aducerea la îndeplinire a misiunii încredințate prin înaltul ordin nr. 30 din 10-11 octombrie 1916, am ridicat din Tezaurul Mănăstirii următoarele odoare: 1.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1436, nr. inventar 36. 2.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1512, nr. inventar 36. 3.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1555, nr. inventar 36. 4.Un Panaghier al lui Ștefan cel Mare din 1502, nr. inventar 101. 5.Una Cruce triplată ferecată cu filigran aurit din 1560, nr.
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
încredințate prin înaltul ordin nr. 30 din 10-11 octombrie 1916, am ridicat din Tezaurul Mănăstirii următoarele odoare: 1.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1436, nr. inventar 36. 2.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1512, nr. inventar 36. 3.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1555, nr. inventar 36. 4.Un Panaghier al lui Ștefan cel Mare din 1502, nr. inventar 101. 5.Una Cruce triplată ferecată cu filigran aurit din 1560, nr. inventar 16. 6.Idem, mai mică din 1558, nr. inventar
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
2 bedernițe. 31.Un acoperământ cusut cu fir pentru Sf. Paraschiva. 32.34 de candele. 33.Una coroană argint. 34.Una cârje cu pietre scumpe a mitropolitului Veniamin. 35.Un pachet cu cartea sfântă și cinci dosare. 36.Un pachet manuscris de N. Iorga. LADA V 1.4 icoane mari, îmbrăcate în argint. 2.Una cârje catolică. 3.2 sfeșnice de argint. 4.24 de candele mici. 5.2 candele mari. 6.7 candele mijlocii. Iași, 15 februarie 1917, ss. Arhimandrit
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Moscova, în ziua de 31 mai 1935, de către directorul politic pentru chestiunile românești, Stein, și de către dl. ministru Ciuntu, arhivele statului și ale instituțiilor particulare în 1.443 lăzi. Odată cu arhivele ne-au fost restituite, cu unele lipsuri, documentele și manuscrisele Academiei Române. În tratativele duse pentru restituirea lucrurilor depozitate la Moscova și care au o importanță minimă pentru ruși, precum sânt operele de artă românești, nu s-a putut obține nici un rezultat. Până în prezent nu s-a putut constata înstrăinarea operelor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
paginația corespunzătoare și singur sau În colectiv să elaborez și să predau Editurii Agro-Silvice de Stat, manualul În cauză, Într-o perioadă cât mai scurtă. Lam cooptat și pe Macarie I. și am trecut la treabă. În 20 martie 1957 manuscrisul a intrat În Editură, și la Începutul anului școlar 1957/58 Manualul de Fiziopatologie și Anatomie Patologică a ajuns În mâinile elevilor. Cele peste 470 pagini acordate ne-au permis o dezvoltare mai largă a tematicii, decât În cursurile pentru
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Milly s-a angajat contabilă la Oficiul Farmaceutic Regional. Odată situația familială stabilizată, mi-am putut relua activitatea didactico -științifică. Prima urgență era terminarea tezei de doctorat. Prin eforturi susținute, În primăvara anului 1965 i-am prezentat prof. V. Ciurea manuscrisul tezei, scris cât mai inteligibil. Îmi cunoștea scrisul și nu mi-a dat voie să dactilografiez materialul decât În forma finală, În primăvara anului 1966. Susținerea publică a tezei a avut loc doar În 12 aprilie 1967, din Comisie făcând
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
organografie, În 1967, iar al doilea, cuprinzând restul organografiei patologice și nosologia sau etiomorfopatologia de mai târziu (282 pagini), În 1968. Îl văd În fața mea pe conf. Avram Haneș, cel mai documentat cadru didactic ieșean din acea perioadă, analizându-mi manuscrisul la masa de lucru din Str. Rozelor, boală cu boală, și entuziasmându-se de conciziunea și În același timp precizia datelor. Trebuie să menționez că eram aproape vecini de bloc și rămăsese singur. Orele de lucru Împreună erau evadări din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
obiceiuri, niște "habitudini"? Nu mă plâng de asta, dar nu mi-am putut permite niciodată să am tabieturi de scriitor. Cât am reușit să scriu, am scris pe apucate. Mi-ar fi plăcut să petrec nopți lungi, cu cărți și manuscrise, cu țigări și cafea..., însă, până una-alta, sunt constrâns să mă trezesc la ora la care, dacă ar fi după mine, m-aș duce să mă culc. Cu ani în urmă, nu am avut destul curaj să renunț la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
venit imediat după aceea, a avut un formidabil succes, atât în rândul cititorilor, cât și printre critici. Cred că meritul e, înainte de toate, al editorului. Cu ocazia asta, mi-amintesc un lucru de care aproape uitasem: am depus mai întâi manuscrisul la Editura Nemira și am fost refuzat. Ai o carte în top, în acest moment, "Simion Liftnicul". Romanul tău apărut în anul 2000, "Povestea Marelui Brigand", a fost premiat de Asociația Scriitorilor din Iași. Să însemne asta că te-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creat omul [pentru ca el] să crească și să stăpânească lumea și a pus în el două duhuri după a căror călăuzire trebuie să meargă până la judecata de pe urmă. Acestea sunt duhul adevărului și cel al stricăciunii." (Manualul de disciplină, din "Manuscrisele de la Marea Moartă"). Dar care adevăr, al lui Nietzsche, al lui Pilat? Poetul este, de regulă, un om de frontieră, cel care trece repetat în gramatică și non-gramatică, tocmai pentru a sonda limitele. Noi luptăm din sacul nostru de carne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Eminescu, cu postume cu tot, un Caragiale, și m-aș lua în fugă și pe mine. Sub braț cu Ion Creangă. Te rog să lași, pentru final, o poezie de-a ta, dintre cele pe care le mai descifrezi dintre manuscrisele tale vechi. Sau dintre cele mai noi? Nu ți-am spus? Sau încă nu ți-am spus?! Ca orice autor care se respectă și actualizează ipocrit mituri, mi-am ars toate manuscrisele. Să văd dacă pot țâșni din cenușă precum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dintre cele pe care le mai descifrezi dintre manuscrisele tale vechi. Sau dintre cele mai noi? Nu ți-am spus? Sau încă nu ți-am spus?! Ca orice autor care se respectă și actualizează ipocrit mituri, mi-am ars toate manuscrisele. Să văd dacă pot țâșni din cenușă precum pasărea. Dar îți voi spune un poem. De fapt, e pariul meu: Cine va găsi sau (re)cunoaște autorul? Să fim serioși: nu contează. Iată-l, deci: Bocetul și rugăciunea bucătăresei slugilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
actuală, operele reprezentative ale autorilor români rămîn egale cu ele însele. E o condiție a lor, dacă-mi permiteți, metafizică. Să ne amintim de o vorbă paradoxală a martiricului Mihail Bulgakov, după care, oricât s-ar strădui dușmanii săi, un manuscris literar nu poate fi distrus. Dar nici nu e onorabil să încercăm a cuceri cu orice preț laurii unei reputații ce nu prea ni se cuvine. Nu-mi inspiră nicio încredere silințele, nu o dată de prost gust, ale unor condeieri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o carte și să căutăm un editor. Persuadat de dl. Liviu Ioan Stoiciu a depus totuși un volum la concursul național de poezie "Aurel Dumitrașcu" din toamna anului trecut ieșind câștigător ex aequo cu un tânăr poet din Cluj Napoca. În manuscrisul depus la concurs se afla și un ciclu de poeme clasice care ți-a probat epigonismul. Mie mi-ai povestit despre aceste poeme "infamante" la Botoșani și, cu primul prilej, chiar în casă la Lucian Vasiliu l-am pus să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au lucrat enorm, au scris pe măsură, au studiat, au fost conectați la literatura lumii din toate timpurile. Câți dintre scriitorii contemporani procedează la fel?! Preferă să se autodeclare geniali (fapt suficient pentru a nu mai lucra pe pagina de manuscris), îi consideră nuli pe toți ceilalți, de parcă sub cerul literaturii n-ar fi loc pentru toți... Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prieten în București la care să apelez sentimental. M-am învățat așa, să fiu al nimănui. Nu mă citește nici fiul (și nici o rudă de sânge; doar prozatoarea Doina Popa mă citește numai după ce public o carte originală, nu în manuscris). Nu mă mai impresionează ignorarea publică. Poate îngerul păzitor se simte obligat să mă mai citească. Ai participat la spectacolul Revoluției Române, faza pe Focșani, Vrancea. Spune-mi, dacă ai, un lucru hazos din acele momente. Dar un lucru trist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
i-a promovat, unii dintre dânșii spunându-mi că de fapt Laurențiu Ulici, "nu a mizat niciodată" pe el/ ei. Ce se întâmplă oare cu a sa istorie a literaturii române? Am văzut cu ochii mei "un metru cub" de manuscris la el acasă! Întrebându-l odată la o întâlnire sigheteană când a avut vreme a scrie atâta mi-a răspuns: zi de zi, noapte de noapte. Cred că nu-i departe ziua când i se vor consacra ample cercetări asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și pe străzi, refrenul ludic: "E primăvară, iar e primăvară/ Își scot strămoșii degetele-afară...". După două culegeri de versuri, publicate la editurile "Junimea" și "Albatros", înaintasem un mic roman pentru aceeași editură "Junimea" (unică în Moldova de dincoace de Prut). Manuscrisul purta titlul "Mona-Ramona-Simona" și mi-a fost respins. Am dus în loc microromanul " Să fugim împreună". Andi Andrieș, directorul de atunci, mi-a "recomandat" titlul " Să alergăm împreună", a obținut avizele de la București, pentru publicare, dar cu prețul renunțării la două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să vorbească despre toate aceste lucruri, elegiile, romanele, epopeile, marile tragedii literare, construcțiile artistice pe măsura tragediilor istorice traversate în toată perioada comunistă de generația noastră? Mă felicit că n-am publicat decât atât de puține cărți din mormanul de manuscrise care-mi sufocă dulapurile casei, spațiile libere de sub paturi, de prin balcoane, debarale, băi etc. Am sentimentul că o bună parte din cărțile mele și ale colegilor noștri de generație, care au apărut în tot acest timp, inclusiv după 1989
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
slujbă. Apoi am vizitat multe și locuri foarte interesante, cum ar fi: Camera cu Rugul Aprins care nu se mistuia (acolo nu intri Încălțat, e loc sacru), Tablele Legii (acolo i s-au dat lui Moise), Biblioteca cu cărți și manuscrise din secolele III-IV (suluri de pergament cum se scriau atunci). Am văzut cărți și veșminte de pe vremea Apostolilor, cruci și multe alte obiecte de cult religios de o valoare inestimabilă. Apoi am vizitat și cimitirul sfinților. La subsolul mănăstirii este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Scrisorile sale către cardinalul conducător al Congregației Propaganda Fide, în care descria situația catolicilor moldoveni și problemele pe care le întâmpina, dar și răspunsurile primite au făcut obiectul celebrului Codex Bandini (Visitatio generali omnium eccesiarum catholicarum ritus in Provincia Moldaviae), manuscris intrat în posesia Academiei Române cu semnătura lui Marco Bandini și publicat parțial pentru prima dată de V. A. Urechia, în 1895, foarte apreciat de Nicolae Iorga și de Andrei Veress, dar abia de curând publicat și tradus integral din latină
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Albatrosul ucis" neînconjurat de valuri, fără Papa și Gregorine pe punte, Pilar părea un bătrân lup de mare scos la pensie! Fidel Castro i-a permis lui Mary să ia tot ce dorește de la Finca. A luat o parte din manuscrisele păstrate în seif la Banco Nacional de Cuba, printre ele și manuscrisul "Insule în derivă", publicat postum cu mare succes. A mai luat și tablourile de Miró, Andre Masson, Paul Klee și Juan Gris, valorând 5 milioane de dolari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
părea un bătrân lup de mare scos la pensie! Fidel Castro i-a permis lui Mary să ia tot ce dorește de la Finca. A luat o parte din manuscrisele păstrate în seif la Banco Nacional de Cuba, printre ele și manuscrisul "Insule în derivă", publicat postum cu mare succes. A mai luat și tablourile de Miró, Andre Masson, Paul Klee și Juan Gris, valorând 5 milioane de dolari și ca o "văduvă practică" n-a uitat nici de cearceafuri, fețe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]