13,218 matches
-
Uităm adesea că marii scriitori, cei adevărați, sunt în general discreți și secreți. E vorba de Jean Echenoz, considerat de mulți ca fiind liderul neîncoronat al romancierilor francezi contemporani, și de Patrick Modiano, care toarce nostalgic, de ani și ani, melodia unui trecut dureros. În toamna lui 2012, după ce fiecare dintre ei a publicat cîte un volum magnific, jurnalistul și criticul literar Jérôme Garcin, de la "Le Nouvel Observateur", i-a reunit în sfîrșit. Fiecare din ei are un premiu Goncourt la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ecou docil. Femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare. Îndeobște comicul rezultă din combinarea mijloacelor și rămâne în sfera indemonstrabilului, constituind "caragialismul". Teatrul lui Caragiale e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectatorului, care le anticipează, efectul delirant al melodiei în opera italiană. Tot ce se poate tăia din Caragiale se știe dinainte pe dinafară: " Știți! Cum să nu știți, coane Fănică, să trăiți! tocma dumneavoastră să nu știți!" * "Ai puțintică răbdare..." * "Brînzovenescu, mi-e frică de trădare..." Din două
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adreselor oficiale și al anonimelor, folosit cu o discreție feminină, mici observațiuni de psihologie provincială, adesea delicate. Cucoana Olimpia e un soi de monografie a existenței unei gospodine ducând o viață stereotipă (deretecat, tabieturi, sindrofii, joc de cărți, audiția aceleiași melodii la minavetă). Punctul de plecare este în Gîrleanu și Bassarabescu. DAMIAN STĂNOIU Fiindcă sunt înveselitoare, nuvelele și romanele ex-călugărului Damian Stănoiu par unora numai satirice și lipsite de spiritualitate. În realitate scriitorul ne înfățișează ființe simple, cu o vie temere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
impalpabile, ori măcar sublimate. Aci găsim: zăpadă, mătase brumată, pene albe, narcise, căprioare, tapete verzi, clopoței, șipote, garoafe, porumbei, fildeș, harfe, ametiste, opale, sicrie de aur, zurgălăi, clopote. Din ele poetul construiește o zonă cu heruvimi plutind în candori și melodii: Taci lin, îngerii serii vin, seara vine și-a căzut zăpadă. * De ce te-aș plînge? acolo unde ești sunt îngeri, cu ușoare calești de fluturi, sunt fetițe care spun toată ziua rugăciuni și seara adorm cu povești de mătase brună
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acasă, poezia sa se nutrește atât din nostalgia trecutului, cât și din aspirația împlinirii idealului național. Din păcate, în autoare vibrează mai mult sonul muzical decât clocotul ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare, au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată într-o manieră narativ-nudă. Câteva sclipiri de har apar abia atunci când D. împrumută maniera versului popular. Un prim volum intitulat Țara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
înlocuit cu fratele englez Simon, custode al Normandiei, o persoană cultă și mare teolog. 53. Fratele Simon, venind în Germania cu fratele Iulian, care ulterior a compus viața fericitului Francisc și a fericitului Anton, într-un stil elegant și o melodie frumoasă, a convocat la Köln capitulul provincial ce trebuia celebrat în ziua sărbătorii apostolilor Simon și Iuda. 54. În anul Domnului 1228, fericitul Francisc a fost canonizat. În același an, fratele Simon, ministru [provincial] al Germaniei, în perioada dintre Paște
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
său. Cardinalul Toma de Capua a compus ulterior..., în cinstea Fericitului Francisc, imnurile In coelesti collegio, Decus morum și responsoriul Carnis spicam; a compus și secvența, în cinstea Sfintei Fecioare, care începe cu cuvintele Virgo parens gaudet, dar numai textul, melodia fiind opera fratelui Enrico Pisano, la rugămintea sa, iar refrenul l-a compus fratele Vita din Luca, frate minor; cel dintâi a fost primul meu custode și maestru de canto, iar al doilea a fost maestrul meu de muzică (p.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vorbe a managementuluitc " Atunci când nu reușești să recunoști comunicarea fără vorbe a managementului" „Cel ce nu știe să zâmbească n-ar trebui să-și deschidă prăvălie.” Proverb chinezesc Michelle se afla la copiator când m-am apropiat, fluierând absent o melodie pe care o auzisem la radio. „Mă bucur să te văd Într-o dispoziție atât de bună astăzi”, mi-a spus ea. „Și de ce, mă rog?”, am Întrebat-o. „Atunci când ești Într-o dispoziție bună”, a răspuns, „la fel e
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
flori. De fiecare dată când Brooks le primea (de obicei, În timp ce cânta), le ducea Într-un loc din centrul scenei și le punea cu grijă În rând. Spre sfârșitul concertului, a adunat florile, le-a ținut până ce a cântat ultima melodie, după care le-a luat cu el În culise. Tratând florile cu grijă, Brooks a transmis un mesaj clar de apreciere a „clienților” (termen folosit de Brooks pentru a-și descrie fanii) care i le ofereau. Onorând gesturile lor, Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
freamăt blînd / de strofe dulci, divine” și simte, cu o reală satisfacție, că darul de a cînta bunurile lumii nu l-a părăsit. Cabinetul s-a deplasat aici. Poetul singuratic și meativ, asaltat de urgii, este acum un vînător de melodii divine: „Cercînd a le prinde Din veselul lor zbor.” Marea este În poezia lui Alecsandri și o cale de acces spre un univers exotic. Poezia se deschide, atunci, spre Bosforul În care se leagănă molatic delfinii, spre Veneția cu decorurile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și viază, feară, pasere sau plîntă În căldura primăverii naște, saltă, zboară, cîntă. Omul Își Îndreaptă pasul către desul stejăriș. Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. El se duce după visuri; inima lui crește plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de-un avînt inspirator Ce-i aduc În pept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor. Este timpul renvierii, este timpul rennoirei, Ș-a sperărei zîmbitoare, ș-a plăcerei, ș-a iubirei. Paserea-și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
n-are profunzimea metafizică pe care o aflăm În poezia lui Eminescu. E doar o invitație la o petrecere cu suspinuri și lacrimi. Omul Își Îndreaptă pașii către „desul stejăriș” (Lunca din Mircești), chemat de o vibrare tainică, de o melodie divină, melancolică... Voluptatea se termină aici... În Steluța, Emil, 8 Mart, care i-au adus lui Alecsandri reputația de mare poet al dragostei, tonul este mai intim, versul vorbește la persoana Întîi. Se observă imediat Întreaga figurație Îngerească. Vorbind de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aparțin Văcăreștilor, lui Conachi, Momuleanu, CÎrlova, Alexandrescu, Bolliac, Bolintineanu, G. Sion, C. Aricescu, altele sînt de autori uitați ca M. Lupescu, G. Ucenescu, G. Popescu, Tudorache Georgescu. Scopul culegerii, se justifică Anton Pann, este să facă nemuritoare poemele altora, „compuindu-le melodia [...] ca să rămîie neuitate modurile lor după veacuri”. Cum furturile literare sînt În epocă numeroase. Pann avertizează Împotriva „celor ce le place să se facă plaghiatori”... În ediția din 1852 aflăm ți celebrul cuvînt Către cititori, o primă detașare de stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sărind s-au abonat Ș-au rămas numai aceia carii (poate) n-au aflat;” Cu aceeași precizie dă indicații de ordin estetic. Muzica este „totodată cu firea viețuitoarelor”; „este Însuși glasul și cuvîntul care l-a insuflat Dumnezeu În om”. Melodia glăsuită nu este decît „plîns - cuvîntare, cu care Își descrie cinevași patimile sufletești și trupești”... Astfel stînd lucrurile, muzica Începe de la Adam și anume după izgonirea lui din rai: „carele după greșala sa (...) a avut destulă materie de plînso-cuvîntare”... Pann
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
propria lașitate, care-l făcea să fugă de responsabilitate și să caute dinadins suferința în dragoste, umilitul Bizu e prea copleșit de importanța momentului și izbucnește în lacrimi în prezența femeii, impresionat atât de gândul inevitabilei despărțiri, cât și de melodia sfâșietoare a unei romanțe sentimentale executate tocmai atunci, în apropiere, la o flașnetă. "Valul muzicii" precizează cu claritate raporturile dintre cei doi amanți, limpezind, după spusa naratorului, "apele sufletului". Nesigur pe el, cu toate că simte imboldul unor atingeri mai îndrăznețe, Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cei cu sufletul milos. Și copiii buni la suflet, Azi, cu bucurie, dau Cozonaci și ouă roșii La copiii care n-au. Hristos a înviat de Aurelia Pop Zori de aur, farmec sfânt, Murmur dulce pe pamant; Zvon de sfinte melodii, Cimitire cu făclii, Candele cu tămâieri Cântece de mângâieri. Freamăte și șoapte, Sunete de clopote Viorele pe vâlcele, Muguri pe rămurele, Ghiocei și toporași, Mielușei și iepurași; Puișori în pufișori, Stropi de-argint pe mărțișori, Ciripit de ciocârlii, Ouă roșii
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
substanță socio-antropologică care le cuprinde total și le analizează minuțios, detaliat. Este o cercetare profundă, temeinică, scrisă cu acribia unui ,,ghicitor în pietre". Nu trădează prea mult din misterul pelerinajului, admirabil comparat de Mirel Bănică cu farmecul și ,,frumusețea unei melodii sufite în tăcerea nopții"... O vizită (deloc grăbită) în Sala Timpului a Muzeului Țăranului Român din București îi provoacă lui Mirel Bănică o rafinată analiză a formelor epifanice de temporalitate. În joc este un timp al sărbătorii, dublat uneori de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
a confirmat. Textele sale sunt profitabile spiritual pentru orice cititor pasionat de faptul religios contemporan. Sunt însă de referință pentru absolut toți specialiștii români în știința comparată a religiilor. Te ajută să intuiești ceva din "farmecul și misterul unei vechi melodii sufite, în tăcerea rece și adâncă a nopții...". Chipuri ale femeii ortodoxe. O interpretare sociologică Așa cum admirabil scrie Felicia Cordoneanu, condiția femeii din societatea românească actuală oscilează între între valorile societății tradiționale și noul sistem de valori promovat de societățile
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de vânt și soare apoi câțiva funcționari, o bătrână, un student și cântecul meu tânăr și mare. Uite prietene, din acest cartier În fiecare dimineață se-nalță cântecul muncii spre cer așa cum se-nalță din fiecare unghi al patriei mele melodia biruinței oamenilor luminată de razele roșii ale mult așteptatei stele. (Ă)”. (A.E.BACONSKY. - Cântec pentru cartierul meu. În: Viața românească, nr. 1-2, 1949, p.63) * De același autor: „Codrii deși se despică În două se deschid larg câmpiile străbătute
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ședința (Mihu Dragomir, În nr. 6) etc. Să mai răsfoim și Flacăra. De vorbă cu strungul (Nicolae Nasta, În nr. 7)• Laminatoristul Tudor e astăzi student (Theodor Vârgolici, În nr. 10) Horă pentru Gospodăria Agricolă Colectivă, Un text În căutarea melodiei sale (Eugen Frunză, ibidem)• Să ia aminte domnii (Costin Ștefănescu, În nr. 16)• Răvașul tractoristului (A. Năfrămiță, nr. 17)• Lisandru (Ion Șerban, ibidem)• Primul rod (Corneliu Leu, ibidem)• Mai sus de Pietroșița sub Ratei (Victor Tulbure, ibid.) Prășitorii (Ion Zăgan
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezia noastră referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios cu temele largi, generate de viața nouă care se dezvoltă astăzi În țara noastră, ea constituie unul dintre sunetele avântatei melodii a liricii noastre revoluționare”. Succesele poeziei noastre 58: „Dar chiar poeții Încercați, În ultimele luni, au dăruit poeziei noastre versuri numeroase, străbătute de Însuflețirea cu care oamenii muncii de la noi luptă pentru construirea socialismului. În frunte cu maestrul A.Toma
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
deasupra celei mai apropiate dintre aripile laterale. După aceea, au trasat în jurul găurii o linie largă, semicirculară și au înfipt cîrligul, iar grosul marinarilor, strînși într-un grup compact la cabestan, au început să-l manevreze, legănîndu-se și cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei! Ă Dar eu nu mă gîndesc la nimic, domnule căpitan, fac doar ceea ce se nimerește. Ă Tot ca zeii... Ascultă, omule, nu ți se întîmplă să cînți cînd lucrezi la un sicriu? Se spune că Titanii îngînau cîte o melodie cînd tăiau craterele pentru vulcani, iar groparul din piesa de teatru cîntă, cu sapa-n mînă. Tu nu cînți niciodată? Ă Eu să cînt, domnule? Păi, sînt prea nepăsător de felul meu, ca să cînt. Dacă groparul ăla cîntă, o fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
creștini aduceau în biserică o muzică nepotrivită cu evlavia creștină și care nu avea nimic comun cu atmosfera religioasă creștină. Sfântul Niceta cerea credincioșilor să cânte, potrivit textului respectiv, pentru iertarea păcatelor, deci în armonie cu religia creștină. „Sunetul sau melodia să se cânte în armonie cu sfânta religie, nu să se declame în stilul tragedienilor, ci însăși prin modelarea vocii să exprime adevăratul duh creștin. Cântarea să nu aducă a ceva teatral, ci să provace pocăință pentru iertarea păcatelor”. La
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
îi aduce mântuirea printr-o pocăință născătoare de lacrimi”. De altfel, foloasele cântării de psalmi au fost subliniate de toți cateheții vremii. De pildă, în secolul V, patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă lacrimile, alungă grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]