13,140 matches
-
dorsală anterioară are 4 spini subțiri (rareori 3 sau 5 spini), iar cea posterioară are un spin urmat de 8-10 (rareori mai puține sau mai multe) raze articulate moi. Înotătoare anală scurtă cu 2 sau 3 spini și 7-11 raze moi. Înotătoarele pectorale scurte inserate înalt pe corp. Înotătoarele pelviene cu un spin și cinci raze moi ramificate sunt în poziție subabdominală, inserate la jumătatea distanței dintre baza înotătoarelor pectorale și originea înotătoarei dorsale. Coada este bifurcată. Corpul, inclusiv capul, este
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
spin urmat de 8-10 (rareori mai puține sau mai multe) raze articulate moi. Înotătoare anală scurtă cu 2 sau 3 spini și 7-11 raze moi. Înotătoarele pectorale scurte inserate înalt pe corp. Înotătoarele pelviene cu un spin și cinci raze moi ramificate sunt în poziție subabdominală, inserate la jumătatea distanței dintre baza înotătoarelor pectorale și originea înotătoarei dorsale. Coada este bifurcată. Corpul, inclusiv capul, este acoperit cu solzi mari cicloizi și, mai rar, ctenoizi; unii solzi au un sau mai multe
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
torpilele ("Torpedinidae") sunt o familie de pești cartilaginoși marini din oceanul Atlantic (inclusiv Marea Mediterană), Indian și Pacific, cu corpul discoidal, turtit dorsoventral, înzestrate cu organe electrice care produc descărcări electrice cu care își ucid prada. le sunt pești cu corp moale și flasc, de mărime mijlocie (lungimea totală până la circa 180 cm, greutatea maximă 90 kg, dar cele mai multe specii au o lungime totală mai mică de 1 m). Corpul torpedinidelor este foarte mult turtit dorsoventral și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
Coada poartă spre vârful său 2 înotătoare dorsale, prima mai mare decât a doua, situate parțial sau total deasupra bazei înotătoarelor pelviene. Pe laturile cozii câte o expansiune tegumentară lată. Înotătoarea caudală mare, aproape triunghiulară. Înotătoarea anală lipsește. Pielea foarte moale, netedă, complet golașă, lipsită de solzi și de spini. Pe spate se află două organe electrice reniforme, bine dezvoltate și puternice, care mărginesc capul pe toată lungimea sa și proeminează la suprafața corpului, fiind vizibile la exterior. Organele electrice pot
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
m, dar mai ales în apele de mică adâncime sau apele de coastă; unele torpile au fost observate până la o adâncime de 350 m. Torpilele sunt pești cartilaginoși, adaptați la viața bentonică. În mod obișnuit, ele sunt inactive pe fundurile moi ale oceanelor, adesea îngropate în nisip sau mâl, sau înotă alene; totuși, unele specii (de exemplu, "Torpedo nobiliana") pot efectua migrații sezoniere, deplasându-se în cazul acesta prin apă Hrana torpilelor lor constă din pești și nevertebrate care trăiesc pe
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
nuanțe violacee, cu pete pe spate; abdomenul alb-murdar. Pielea este subțire și lasă să se vadă în regiunea dorsală și codală segmentele mușculare. Mustățile sunt de culoare castanie sau neagră. Somnul pitic preferă apele limpezi, puțin adânci, liniștite, cu fundul moale sau nisipos, bogate în vegetație, trăind în grupuri. Iarna și-o petrece îngropat în adânc, încetând a se mai hrăni. Somnul pitic este un pește răpitor de temut, omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
specii de: stejar ("Quercus robur"), frasin ("Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior"), frasin pufos ("Fraxinus pallisiae"), velniș ("Ulmus laevis"), ulm de câmp ("Ulmus minor, Ulmus procera"), jugastru ("Acer campestre"), păducel ("Crataegus monogyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), măceș ("Roșa canina"), salba moale ("Euonymus europaeus") sau lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"). La nivelul ierburilor este semnalată prezența mai multor plante (unele foarte rare și protejate prin lege) cu specii de: lalea pestrița ("Fritillaria meleagris"), garofița ("Dianthus guttatus"), ghiocei ("Galanthus elwesii"), ghiocei de baltă ("Leucojum
Pădurea Balta - Munteni () [Corola-website/Science/330511_a_331840]
-
de munte ("Acer pseudoplatanus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus foliaceae"), mesteacăn ("Betula pendula"), arin ("Alnus glutinosa") și rachița ("Salix fragilis") și tufărișurile de arbuști din mai multe specii, printre care: șoc roșu ("Sambucus racemosa") și șocul negru ("Sambucus nigra"), salba moale ("Euonymus europaeus"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), păducel ("Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina") sau zmeur ("Rubus idaeus"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
ale înotătoarei dorsale numai în cazuri excepționale, când înotătoarea dorsală este foarte lungă. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt întotdeauna bine dezvoltate. Înotătoarea caudală bifurcată sau emarginată. Gura este terminală, inferioară sau subinferioară, în general mică, protractilă. Fălcile cu un înveliș moale sau cornificat sau falca inferioară cu o margine osoasă ascuțită; fără o proeminență simfizială care poate intra în incizia fălcii superioare. Buzele prezente sau absente, ca și șanțul postlabial. Au o pereche rostrală și maxilară de mustăți, una sau ambele
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
Șindrila, denumită și șiță, este o placă (sau scândurică) mică și subțire, îngustată uneori spre unul dintre capete, din lemn moale, de obicei de brad sau de molid, care servește la executarea de învelitori pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
fiind cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz în cortul otoman, deși beglerbegul Ahmed Pașa jurase să-i cruțe viața și să-l ducă în fața sultanului. Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu îl considera un „renegat (...): un june moale, desfrânat, nestatornic, mâncăcios, bețiv... dar cu atât și mai puternic la curtea unui sultan ca Selim II”, „un apostat; (...) un om îndobitocit prin excesul banchetelor și un dobitoc amețit prin furia opiului: (...) un monstru pentru a face un asemenea pas
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
capului și sunt acoperite cu păr lung în smocuri. La bază, urechea este puțin rigidă, astfel că partea ei superioară rămâne ușor depărtată de craniu, dând capului o aparență de lățime. Blana are un păr lung, ușor depărtat de corp, moale, lânos, în smocuri bogate, mai scurt pe bot și este întotdeauna albă. Este un cățel mereu vesel, afectiv și sensibil, care se înțelege foarte bine cu copiii, chiar și cu ceilalți câini, indiferent de rasă. Bolognez-ul este inteligent, grațios, blând
Bichon bolognez () [Corola-website/Science/334195_a_335524]
-
bine construit, cu mușchi puternici, cu un corp mai mult lung decât înalt. Capul este lung, craniul lat și ușor bombat între urechi, botul drept cu un nas mare și negru. Urechile sunt triunghiulare, culcate, scurte și acoperite cu păr moale, ușor ondulat, cu franjuri pe margine. Blana este dublă, cu un strat gros care are tendința de a se împâsli și un strat exterior lung, bogat cu smocuri de păr ondulate și încâlcite (suvite). Pe frunte, părul foarte lung cade
Bergamasco () [Corola-website/Science/334192_a_335521]
-
bureților. De abia atunci mulți dintre ei dezvoltă savoarea lor extraordinară precum aroma tipică. O excepție reprezintă Cantharellus cibarius care devine amărui și vâscos. Cu toții pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt în majoritate foarte moi și puțin gustoși. În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 600 sunt sigur comestibile, iar aproximativ 200 sunt otrăvitoare și peste 800 necomestibile. Restul lor este de fapt bine descris, dar
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
dorso-ventral și incomplet acoperit cu plăci osoase, cu ochii așezați dorsal și apropiați unul de altul. Corpul este acoperit cu țepișori, plăci mici, solzi sau este golaș. Au două înotătoare dorsale, prima țepoasă mai scurtă, a doua formată din raze moi, lungi. Înotătoarele ventrale sunt apropiate una de alta și au o poziție pectorală. Vezica înotătoare lipsește. Această familie cuprinde mai mult de 300 de specii, grupate în 70 genuri. Cele mai multe specii sunt răspândite în mările temperate, iar câteva în apele
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]
-
percuție centrală care au glonțuri cu vârf ascuțit tip „Spitzer”, de exemplu, pot produce explozii în interiorul unui încărcător tubular, deoarece vârful glonțului a fiecare cartuș se susține peste capsa următorului cartuș (firma Hornady produce cartușe cu glonțuri care au vârful moale pentru puști cu încărcător tubular, evitând această problemă). Încărcătorul tubular mai poate avea un impact negativ asupra armonicitățiilor țevii, limitând bătaia teoretică a puștii. Și aflându-se sub țeavă, încărcătorul tubular împinge înainte centrul de gravitație și alteră balansul puștii
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
2 perechi de nări tubulare; nara anterioară cu tentacule pe marginea sa posterioară, acestea sunt formate dintr-un tentacul mai lung, având la bază două ramificații mai mici. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală și anală sunt unite cu înotătoarea caudală printr-o mică membrană, incompletă. Înotătoarele pectorale largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
mari formată din raze întunecoase. Au 2 perechi de nări tubulare (alungite în formă de tuburi scurte); nara anterioară cu un lob foarte mic pe marginea sa posterioară. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de un spațiu scurt de caudală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Înotătoarele pectorale, rotunjite, largi
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
om, negru la culoare, ... cu ochii ca niște cărbuni de foc și cu niște dinți mari, canini, ca niște colți mari de mistreț și cu o gură mare, căscată ca gura unei peșteri. Mai mult decât atât, el avea buzele moi, cum ar fi cele de cămilă, atârnând pe piept, și două urechi uriașe care îi atârnă peste umăr, iar unghiile de la mâinile lui erau ca ghearele de leu.” Acest monstru începe să mănânce echipajului, începând cu căpitanul Reis, care este
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
acestora: Light, Medium și Heavy. O altă caracteristică a acestor lansete este faptul ca segmentul de top este format din 2 părți: un port-vârf și vârful interschimbabil. Altfel spus, la aceeași lanseta putem monta alternativ vârfuri mai tari sau mai moi, din fibră de sticlă sau din carbon, vârfuri care se comportă diferit . Acest lucru este datorat faptului că în pescuitul la feeder, vârful este elementul semnalizator al trăsăturii peștelui, si sensibilitatea acestuia trebuie să fie un pe care pescarul să
Pescuit la feeder () [Corola-website/Science/335240_a_336569]
-
hrana naturală a peștilor. Ca mărime și oarecum ca înfățișare, perlidele seamănă întrucâtva cu efemeridele (efemeropterele) cu care, filogenetic, sunt și înrudite îndeaproape. Au însă numai cerci codali lungi și le lipsește paracercul. le sunt de tip ortopteroid, cu tegumentul moale și corpul cu segmentație bine vizibilă. Capul plecopterelor este ortognat și lățit, turtit dorso-ventral ca și restul corpului și înzestrat cu două antene filiforme, setiforme, lungi și doi ochi mari laterali, dispuși aproape de marginea posterioară a capului. Pe cap există
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
schimbă foarte ușor, în funcție de culoarea fundului pe care trăiește peștele. le sunt răspândite în mările din regiunea tropicală și cea temperată, iar unele specii din America de Sud și din arhipelagul malaez au devenit dulcicole. Sunt pești demersali, care trăiesc pe funduri moi mobile, mai ales nămoloase sau nisipoase, de la apele de lângă țărm până la adâncimi mai mari de 1000 m. Au importanță economică mare și sunt pescuite industrial. Au carnea extrem de apreciată. Familia soleidelor include 30 de genuri și 220 de specii, inclusiv
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
înapoi și se diferențiază într-o parte anterioară și una posterioară, care se separă adesea ca două înotătoare distincte: anterioară și posterioară. Înotătoarea dorsală anterioară are raze spinoase, în formă de țepi (spini) ascuțiți, rigizi, nedivizați, iar cea posterioară raze moi sau articulate, la fel ca și înotătoarea codală, anală și cele pectorale. Țepul este un lepidotrih modificat, articolele cărora s-au contopit într-o singură piesă tare și neflexibilă, numită spin. Teleosteeni superiori care au înotătoarea dorsală anterioară susținută de
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
și din înotătoarea anală sunt spinoase. Înotătoarele ventrale sunt situate anterior și se găsesc de regulă sub cele pectorale (poziție pectorală) sau mai rar înaintea lor (poziție jugulară); ele au de obicei un spin și cinci sau mai puține raze moi. Înotătoarele pectorale sunt plasate sus, pe laturile corpului. Înotătoarea caudală bifurcată de obicei simetrică, cu lobi egali. Solzii sunt ctenoizi (cu numeroase excepții). Sunt pești superiori din a căror centură scapulară lipsește mezocoracoidul și a căror înotătoare pectorala sunt din cauza
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
Mbeya - Mpika - Broken Hill - Salisbury - Bulawayo - Pietersburg - Johannesburg - Kimberley - Victoria West - Cape Town și retur. Raidul începe la 3 ianuarie 1935, ora 10, cu plecarea de la Băneasa. Pe drum au multe defecțiuni, probleme cu decolarea de la Alep, unde terenul este foarte moale, iar la Damasc Ivanovici are câteva zile febră, astfel că ajung la Cairo cu mare întârziere, abia la 12 februarie, unde rămân opt zile pentru a revizui avionul. Reiau raidul la 20 februarie și survolează Luxor. Din cauza căldurii, la Assuan
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]