13,710 matches
-
asupra unei persoane, unui grup, unei comunități. Care sunt criteriile de discriminare (stabilite de legislația română?) Legislația română în vigoare integrează toate criteriile de discriminare prevăzute în directivele europene și cuprinde, pe lângă acestea, și alte potențiale criterii de discriminare. * rasă; * naționalitate; * etnie; * limbă; * religie; * categorie socială; * convingeri; * sex; * orientare sexuală; * vârstă; * handicap; * boală cronică necontagioasă; * infectare HIV; * apartenență la o categorie defavorizată. Formele de discriminare a angajaților pot fi: * marginalizare; * violență fizică; * harțuire sexual; * abuzul verbal (hărțuire verbală; insulte); * bariere în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
angajării sau respingerii ca fiind bazată pe principii discriminatorii. Astfel de întrebări au ca subiect familia, vârsta copiilor, starea civilă (căsătorit, celibatar, divorțat), intenția de căsătorie sau de a avea copii, aspecte intime/personale sau care privesc starea de sănătate, naționalitatea, politica sau credințele religioase. Exemple de întrebări care trebuie evitate: * Sunteți căsătorit(ă)? * Câți copii aveți? Ce vârste au? Cum aveți grijă de aceștia? * Unde lucrează soțul/soția? * Locuiți cu părinții/rude/singur(ă)? * Care este ocupația părinților? * Aveți un
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
mai bune persoane pentru realizarea obiectivelor organizației.Compania noastră vă: * asigură că deciziile luate în procesul de selecție sunt bazate pe criterii obiective, nediscriminatorii, legate direct de postul de muncă și aplicate în mod consistent; * asigură că cerințele referitoare la naționalitate sunt aplicate în mod corect; * invită aplicanții să identifice orice aranjamente speciale de care ar putea avea nevoie la interviu; * asigură că toate persoanele care sunt implicate în procesele de recrutare și selecție ca evaluatori au beneficiat de informare cu privire la
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
lui Johann G. Herder și Ernest Renan, această distincție terminologică primează asupra altora 66 ce nu sînt în fond, în mod semnificativ, diferite. În plus, ea implică o a treia problemă, de cea mai mare actualitate, și anume, situația "micilor naționalități " care, începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea aspiră la crearea unui statut național statal, bazat nu numai pe o ideologie specifică ci, mai ales, pe considerente de ordin lingvistic, etnic și religios. Însă, față de sistemul de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mici de a dispune de ele însele a în-tîmpinat destule obstacole. Este cazul țărilor slave supuse Austriei sau Turciei pe care germanii, în graba lor de a se unifica, le-au ignorat. De asemenea, în ciuda principiului său de edificare a naționalităților, Napoleon III n-a luat în considerare decît Italia, alt popor mare. Și abia în contextul marilor tratate ce au urmat războiului din 1914-1918 micile naționalități ale Europei Centrale au obținut un mare triumf: Austro-Ungaria a fost dezmembrată, recompensîndu-se astfel
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a se unifica, le-au ignorat. De asemenea, în ciuda principiului său de edificare a naționalităților, Napoleon III n-a luat în considerare decît Italia, alt popor mare. Și abia în contextul marilor tratate ce au urmat războiului din 1914-1918 micile naționalități ale Europei Centrale au obținut un mare triumf: Austro-Ungaria a fost dezmembrată, recompensîndu-se astfel Serbia, aliata învingătorilor, creîndu-se artificial Iugoslavia și Cehoslovacia și restaurîndu-se Polonia. Din păcate, această "măcelărire" precipitată concepută și ca un soi de derivativ pentru populați-ile atrase
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
această "măcelărire" precipitată concepută și ca un soi de derivativ pentru populați-ile atrase de revoluția rusă constituie sursa dramei prezente din această regiune, agravată în plus de erorile comise între cele două războaie cît și de efectele politicii comuniste în privința naționalităților. Mai rămîne de precizat o ultimă chestiune, cea mai importantă, întrucît se referă nu numai la originea înfruntărilor naționaliste din Europa Orientală sau la incertitudinea identităților colective din Vest, ci și la cauzele acestora. Cu privire la aceasta, este necesar a se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tîrziu însăși substanța statului modern, creînd premizele naționalismului de după 1800. Ideea de frontieră, așa cum o înțelegem noi astăzi, începe să existe abia în secolul al XVII-lea ca urmare a tratatelor Westphalice din 1648.85 Accepția teritorială a ideii de naționalitate definește statul monarhic absolutist, conferind termenului de națiune înțelesul său actual, politic și geografic totodată. În consecință, na-țiunile medievale trebuie considerate dintr-un alt punct de vedere, unul politic, desigur, dar nu numai atît, ci și antropologic, dacă putem spune
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
arată dubitativi față de existența acestora chiar în plin secol al XIX-lea. Astfel, D.P. Moynihan, pentru a sprijini o astfel de îndoială își trage argumentele din situația est-europenilor emigrați în Statele Unite în anii 1880, care adesea luau cunoștință de propria naționalitate cu ocazia debarcării.110 De asemenea, I. Deak amintește faptul că recruții armatei austro-ungare își ignorau în general identitatea națională, pînă în momentul consiliilor de control din 1889.111 Cît despre J. Tomaszewski, acesta notează că în anii 1850, țăranii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și religioasă în măsura în care acestea erau atît de amestecate, încît se întreceau una pe alta. La rîndul său, chiar dacă n-a beneficiat de aceeași omogenitate culturală, socială și religioasă, Marea Britanie și-a manifestat totuși adeziunea față de anglicanism, criteriu indispensabil al unei naționalități britanice depline și neștirbite în anii 1820129. 3 Naționalizarea societăților Cu o singură excepție, țările protestante au inaugurat premizele statelor-națiuni. Ele nu s-au considerat, la început, drept promotoare ale ideii de națiune, deși locuitorii lor și-au manifestat înaintea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și al pieței capabile să garanteze progresul acestei economii naționale în serviciul unui proiect politic căruia îi servește de intendență. Pentru List, "o populație considerabilă și un teritoriu vast dotat cu resurse naturale variate constituie condițiile esențiale pentru existența unei naționalități normale (în adevăratul sens al cuvîntului). [...] Un stat mic nu poate ajunge la desăvîrșirea diverselor ramuri ale producției, doar cu resursele proprii".139 În termeni mai direcți, pe spații mici, nu se pot fonda adevărate state națiuni, demne de acest
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu 1750 universitățile germane se străduiesc să desăvîrșească acest mic vector de unitate cenzurînd vocabulele străine, nu atît pentru a se demarca de cochetăria cosmopolită a nobilimii ci, mai cu-rînd, pentru a-l transforma într-un sinonim al ideii de naționalitate. În termenii lui Norbert Elias, limba imprimată devenind în egală măsură limbă vorbită, apărută mai întîi ca o "antiteză cu predominanță socială s-a transformat într-o antiteză cu predominanță națională".157 Conceptul cultural, social și antropologic al națiunii se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
toate marile state europene se vor strădui să-și transforme supușii, constrînși la supunere pînă mai ieri, în cetățeni dornici și mîndri totodată de a le servi interesele. Național-civismul rămîne astfel etalonul de aur al statutului de cetățean și al naționalității pînă după cel de-al Doilea Război Mondial, îmbrăcînd, desigur, nuanțe diferite. În Franța, spre exemplu, va include un amestec de accente anarhice ale Revoluției cu manifestări ale orgoliului imperial. În Germania, în absența elementului revoluționar și sub stăpînirea unui
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În acest scop, în secolul al XIX-lea, s-au dezvoltat opera italiană, chiar înainte de a se fi desăvîrșit unitatea politică a țării, opera comică în Franța, zarzuela, gen liric semipopular în Spania și, de asemenea, o operă cvasifondatoare de naționalitate încă necunoscută în Ungaria și Boemia. Însă, indiferent de nivel, elementar sau elitist, proiectul final rămînea același, anume de a pune limba și cultura în serviciul statului național existent sau viitor, de a le limita într-un spațiu teritorial și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ideea că, dacă sentimentul național a devenit prea agresiv, aceasta a fost "din vina germanilor". Națiunea etnoculturală a lui Herder Napoleon culege beneficiile Revoluției în numele Nați-unii atunci cînd cucerește jumătate din Europa. Însă, făcînd aceasta, el "seamănă" un principiu al naționalităților care se va întoarce împotriva marelui său proiect imperial și apoi va influența viitorul politic al lumii. La început, împăratul francezilor este primit peste tot ca un eliberator. În 1806, Hegel vede în el "sufletul lumii", în vreme ce Beethoven compune în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care susține existența popoarelor în afara Statului, acestea fiind definite doar prin limbă și cultură, a prezidat în secolul al XIX-lea unificarea Germaniei și a Italiei și că din 1820 și pînă în zilele noastre a constituit baza revendicărilor altor naționalități europene a căror moștenire istorică ar fi putut părea mai puțin impresionantă. Dar este limpede totodată că viziunea etnoculturală asupra naționalității a alimentat și xenofobia țărilor cu organizare statală cînd acestea s-au simțit umilite de prestigiul și de puterea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
unificarea Germaniei și a Italiei și că din 1820 și pînă în zilele noastre a constituit baza revendicărilor altor naționalități europene a căror moștenire istorică ar fi putut părea mai puțin impresionantă. Dar este limpede totodată că viziunea etnoculturală asupra naționalității a alimentat și xenofobia țărilor cu organizare statală cînd acestea s-au simțit umilite de prestigiul și de puterea altor State-Națiuni. Este cazul Rusiei în primul rînd, unde slavofilii s-au ridicat în numele patriei ortodoxe împotriva partizanilor occidentalizării și a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sînt rezultatul unei construcții intelectuale. Aceasta însă nu-l împiedică să scrie în cele din urmă: "În lume nu există omul, în sens generic; există rușii, germanii, englezii"219... Ceea ce-i mai greu de crezut e că viziunea deschisă a naționalității civice s-a lovit de o lipsă de înțelegere pe fondul căreia se vor crea mai tîrziu ideologiile totalitare. În 1817 deja, asociațiile studențești din Wartburg vor celebra tricentenarul Reformei arzînd Codul civil considerat simbol al malignității insidioase a națiunii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la îndemîna tuturor și în concluzie, influența concepției național-culturale trebuie raportată nu atît la intenția autorilor ei cît la obișnuințele de limbaj și la reprezentările de sine pe care le poate confirma. În esență, este evident că însuși Fichte concepe naționalitatea și cetățenia germană în sensul unei linii biologice sau etnice comune: adică în virtutea a ceea ce se numește dreptul sîngelui jus sanguinis -, noțiune diferită de cea a dreptului pămîntului jus solis pe baza căreia a fost concepută suveranitatea teritorială a Franței
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
patriotică, determinîndu-l să-și revizuiască poziția morală, filozofică și politică. În acel moment, Renan admite că legitimitatea dinastică nu mai este valabilă. Într-o scrisoare datată 13 septembrie 1870, către David Frédéric Strauss, el capitulează în fața principiului de întemeiere a naționalităților pe baza unei legitimități mai mult sau mai puțin populare. De altfel, o face în niște termeni în care Fichte și Herder se regăsesc în bună parte. "Este clar, scrie el, că repudiind principiul legitimității dinastice nu putem oferi altă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și voință a populațiilor."233 Însă recunoașterea acestei bulversări ideologice care-l ingrijorează îl determină să emită o serie de restricții într-un articol pe care-l va publica două zile mai tîrziu în La Revue des deux mondes: "Principiul naționalităților independente se poate citi aici nu e de natură, așa cum cred unii, să salveze specia umană de catastrofa războiului; dimpotrivă, totdeauna m-am temut că acest principiu al naționalităților substituit blîndului și paternalului simbol al legitimității va face să degenereze
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
două zile mai tîrziu în La Revue des deux mondes: "Principiul naționalităților independente se poate citi aici nu e de natură, așa cum cred unii, să salveze specia umană de catastrofa războiului; dimpotrivă, totdeauna m-am temut că acest principiu al naționalităților substituit blîndului și paternalului simbol al legitimității va face să degenereze lupta popoarelor într-o exterminare a raselor".234 Convertit în același timp la un republicanism de conveniență, Renan va căuta, începînd din acest moment, argumentele pe care să le
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
guvernările nu se pot construi în virtutea unui proiect premeditat"235 și nici în perspectiva iacobină. Însă odată raliat republicanismului el va considera, după exemplul lui Mill, că un guvern reprezentativ nu poate funcționa convenabil într-o țară "alcătuită din diferite naționalități", unde nu există "solidaritate de bază" (fellow-feeling)236. Este evident faptul că Renan dezvoltă astfel o altă viziune asupra națiunii, cea electivă, legitimată nu prin expresia directă a suveranității populare ci prin ideea unui consimțămînt mai profund, determinat istoric, permanent
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a continua viața comună. Existența unei națiuni este (iertați-mi această metaforă) un plebiscit zilnic."237 Același lucru afirmase Mill în 1861, dar într-un alt mod, mai complex, cînd scria că "o parte a umanității poate fi considerată o naționalitate atunci cînd membrii săi sînt reuniți prin simpatii comune pe care nu le mai împărtășesc și cu alții; acestea îi determină să coopereze între ei cu mai mare plăcere decît ar coopera cu un alt popor și îi determină să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
n-a fost organizat nici în 1871, pentru a le integra imperiului german, nici în 1918 pentru a le reda Republicii Franceze. Gratuitatea metaforei plebiscitare ascunde de fapt o reticență. Astfel este trecut sub tăcere un capitol al expansiunii principiului naționalităților în-tr-un moment în care marile țări europene deveniseră State-Na-țiuni, după unificarea Germaniei și a Italiei. Instalate cu acte în regulă în confortul lor național aceste mari națiuni nu vor să ia în considerare micro-naționalismele, care le deranjează. Națiunea electivă a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]