14,154 matches
-
clipă la baba lui, cu ochii pierduți în zare, frămăntându-l un gând... Să-și vadă baba, acolo sus... sus. Simțea, din ce în ce mai puțin spaimele morții... Gândul i se duse iar, o clipă la Lina lui... lacrimi începură să-i curgă pe obraji. Simțea cum un frig îl cuprinde din toate părțile, Anuca, fata pădurarului 191 cum îi răcește carnea, cum îi amorțește sângele, cum i se sleiește voința... Numai gândul îi mai pâlpâia... ca un opaiț în care s-a topit seul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i-a recunoscut urechile cu pămătufuri și barba plină acoperindu-i fălcile. I s-a tăiat răsuflarea... De când îl urmărea... Râsul își întoarse capul și se uită în jos, direct spre el. Anton s-a lăsat, puțin, încet în jos...obrazul său păstra taina unei hotărâri luate de mai înainte, dar, când și-a înălțat privirea, râsul dispăruse după creastă. „Cine știe, dacă‟mi va mai ieși vreodată în cale, și, când?! își zise el oftând, cu regretul marelui vânător. „Totuși
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca doi muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de Anuca, căpriorul își rotea mereu privirea în jur și ochii lui sălbatici scrutau înconjurul. Bucuria Anucăi nu cunoștea margini; își lăsă capul în jos, lipindu-și obrazul de botul lui lung și ascuțit. După Pârvu și Suru, avea încă un prieten... care, nu vorbea niciodată, care nu-i spunea vorbe rele, ori de dojană ca ale copiilor din satul din vale. Căpriorul îi deveni prieten bun; stând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Copilăria ei creștea, spre viață, ca zborul ciocârliei spre soare. Frumoasă la chip, înăltuță, subțirică, purtând o rochiță, cusută de doamna învățătoare pentru ea anume, albă înflorată, cu o fundiță roșie la mânecuțe și la piept... Cu buzele vii și obrajii fragezi și rumeni, când mergea în sat, atrăgea toate privirile asupra ei. Surprinzător, dar, deși trăia izolată în pădure... era mai precoce și cu o gândire mai adâncă, decât fetele de seama ei. Învăța de toate cu multă ușurință, se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spaimă, când îl găsi în casă agonizând, dându-și sufletul, horcăind, cu ochii dați peste cap, albi și însângerați, luptând cu moartea. Cât de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de viață! Își ascunse obrazul în palme... îi era frică să-l vadă agonizând. După aceea, zilele și nopțile ploioase de toamnă mohorâtă, se scurgeau neîndurat. Moartea bunicului o urmărea necontenit. Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii cântă și din gură, cu strigături tărăgănate, și deodată, o dau iar într-o sârbă îndrăcită... hora se strică și rămân numai cei care pot. Cu obrajii în flăcări, cu o poftă sălbatică flăcăii se prind pe după umeri într-o sârba așa de vijelioasă, cu dupăială și chiote sălbatice, de crezi că a venit sfârșitul lumii. Stai și te întrebi; ce descătușare de energii nebănuite stă în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
e la mijloc inima, nu se întorc așa ușor mințile unei femei“, își zise el. Fata era înaltă, zveltă, cu părul auriu, de culoarea orzului copt, lins pe frunte și legat într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline de voluptate, picioare desăvârșite cu glezne delicate. Era de o perfecțiune copleșitoare. Și, fără să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
simplă ficțiune, ce este bună, poate, doar pentru a o folosi în vreo istorioară bizară a vreunui scriitor minor și netalentat, însă nimic mai mult. Apoi, îți vor întoarce spatele și te vor părăsi numaidecât, scuipându-ți cu dispreț în obraz și rostind pe socoteala ta numai vorbe cu totul nedemne. Ei, această stare generală a omului dintotdeauna, care sa învolburat și s-a concentrat asupra valorilor materiale mai ales în veacul acesta, a început, odată cu acea revelație bruscă, despre care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. 60 Rareș Tiron Lungi răstimpuri de căință
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de ea, fără să aștept cumva să-mi mulțumească. Este atât de frumos să faci bine doar de dragul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost prieten era mort pentru dânsul acum, iar, în astfel de cazuri, cei pățiți știu că ți se întâmplă întocmai ca la morți, fără deosebire: îți plângi defunctul intens, cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți se usuce și să-ți crape, iar lacrimile din ochi îți seacă, însă nimic concret nu se schimbă, de fapt, căci tu tot cu aceeași jale grea continui să trăiești în tine. Așa stând lucrurile, în cele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora țâșniră și mai multe torente de lacrimi, ce li se rostogoleau peste obraji în jos, unele peste altele. Cu blândețe, Victoria își bătu părintește fiul pe creștet, în semn de reconciliere totală și definitivă. Ei se strânseră în brațe cu putere unul pe celălalt, rămânând nemișcați într-o stare mai mult decât minunată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-mi aparținea, citatul: “...o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide și mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare rasă știu să se încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea.” De fiecare dată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a o poseda). Când o așteptam acolo singur, mai mult de zece minute (depindea și ea de ora la care putea ieși cu greu, de la un serviciu rigid din primărie), încercam să îmi reamintesc conturul feței sale palide, cu umerii obrajilor boltiți, cu nasul în vânt, destul de obraznic, și cu buzele cărnoase, dar nu întotdeauna reușeam să mă transpun suficient în acest sens, și mai ales încercam privind la nesfârșit copiile unor tablouri semnate de pictori renumiți de pe pereții bibliotecii, sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu pentru că era femeie, o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide, mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum fețele de mare rasă știu să încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea. Și în interiorul acestui grup de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid accident. Mâhnirea de abia mi-a lăsat glas să vorbesc și cuvintele sunt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cea invidioasă pe voi și să vă încurc apele, nu? Ei bine, domnului Gerard i-a plăcut de tine și nu de mine sau de altcineva. Iar eu cred că am fost suficient de capabilă să pricep numaidecât acest lucru. Obrazul trebuie să fie obraz, nu? Punct. Acuma, pe bune...-reintru în discuție - Ce-o să zică dl. Sima când va auzi de? ... Ce-o să zică, ce-o să zică...-mă imită Roji - Simplu: ce-a mai zis, omule. Ți-e frică de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să vă încurc apele, nu? Ei bine, domnului Gerard i-a plăcut de tine și nu de mine sau de altcineva. Iar eu cred că am fost suficient de capabilă să pricep numaidecât acest lucru. Obrazul trebuie să fie obraz, nu? Punct. Acuma, pe bune...-reintru în discuție - Ce-o să zică dl. Sima când va auzi de? ... Ce-o să zică, ce-o să zică...-mă imită Roji - Simplu: ce-a mai zis, omule. Ți-e frică de domnul Sima? Păi nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nănașul cu mine. Escroc sentimental ce e! 7. Pentru amândoi, dar mai ales pentru Iozefina, această veste fusese un mare șoc. Iozefina nu mai avea de-a dreptul, cuvinte. Nu mai putea vorbi. Nu se mai putea ridica de pe scaun. Obrajii i se îmbujoraseră rapid și o vâlvătaie parcă i se aprinse în tot trupul. Văd că nu ți-e bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Roji. Ca să nu se întâmple așa, încerc să joc teatru până și în pat. Mă consolez cu gândul că așa mi-a fost sortit, să mor de tânără... O îmbrățișez. Mi se udă mâna de la lacrimile ce-i scăldau Iozefinei obrazul. O strâng la piept și încerc s-o consolez: - Fii liniștită. Va fi totul bine, Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tot ce e mai pur. Fluștura ninsorii abundente acoperă orice perspectivă de a vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să luăm un autobuz. Stropii de lapoviță pe geamurile aburite ale autobuzului. Serpentine. Spre Sfântu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]