13,778 matches
-
creștinii fără milă . În anul 1071 , selgiucizii îi înfing pe bizantini la Manzikert și cuceresc mare parte a Anatoliei (Partea asiatică a Turciei de astăzi) . Abia în anul 1095 , bizantinii cer ajutor papalității în problema locurilor sfinte și a Anatoliei . Papa Urban al II-lea a răspuns apelului creiând Cruciadele , expediți militare cu scopul de a cucerii Locurile Sfinte . Cruciații catolici îi înfrâng pe selgiucizi musulmani și cuceresc Ierusalimul și alte regiuni formând noi state cruciate cum ar fi Principatul Antiohiei
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
musulmani din Orientul Mijlociu , unind Lumea Islamică sub sabia sa și autoproclamânduse "Sultan al Siriei și Egiptului" și "Conducător al Lumii Islamice" . Saladin mai conducea de asemenea și Hejaz (Vestul Arabiei) , incluzân și orașele sfinte , Mecca și Medina . În anul 1189 , Papa Grigore al VIII-lea predică pentru Cruciada a treia din Țara Sfântă , pentru cucerirea Ierusalimului și a celorlalte locuri sfinte cucerite de armatele lui Saladin . La această cruciadă participă : Richard Inimă de Leu , rege al Angliei , Fillip al II-lea
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
În timpul cuceririlor din Italia de sud ale normanzilor, Sicilia a fost conferită lui Robert Guiscard (duce de Apulia și Calabria) în 1059 de către papa Nicolae al II-lea. La rândul său, Robert Guiscard a acordat-o cu titlu de comitat fratelui său mai mic, Roger. Dinastia Hauteville, 1071-1130 Roger al II-lea a primit învestitura papală din partea antipapei Anaclet al II-lea în 1130
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
-lea. La rândul său, Robert Guiscard a acordat-o cu titlu de comitat fratelui său mai mic, Roger. Dinastia Hauteville, 1071-1130 Roger al II-lea a primit învestitura papală din partea antipapei Anaclet al II-lea în 1130 și recunoașterea din partea papei Inocențiu al II-lea în 1139. Sicilia, care la acel moment cuprindea nu numai insula propriu-zisă, ci și sudul Peninsulei Italice, s-a extins prin includerea și a Maltei și Mahdiei, cea din urmă doar pentru scurtă vreme. Prin căsătoria
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
din Suabia) a Hohenstaufenilor. Manfred a fost regent al Siciliei în numele nepotului său de frate, Conrad al II-lea ("Conradin"), însă a preluat coroana în 1258 și a continuat să lupte pentru a menține regatul sub familia Hohenstaufenilor. În 1254, papa, după ce declarase regatul ca fiind posesiune papală, a oferit coroana fiului regelui Henric al III-lea al Angliei, Edmund Crouchback, însă acesta nu a preluat niciodată domnia. În 1262, papa a revenit asupra deciziei anterioare și a conferit regatul fratelui
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
lupte pentru a menține regatul sub familia Hohenstaufenilor. În 1254, papa, după ce declarase regatul ca fiind posesiune papală, a oferit coroana fiului regelui Henric al III-lea al Angliei, Edmund Crouchback, însă acesta nu a preluat niciodată domnia. În 1262, papa a revenit asupra deciziei anterioare și a conferit regatul fratelui regelui Ludovic al IX-lea al Franței, Carol de Anjou, care a reușit să îl deposedeze pe Manfred în 1266. Conradin a continuat să pretindă tronul până când a fost executat
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
turn medieval. Biserica se afla într-o pădure plantată în secolul al XV-lea. Extinzându-se treptat, mănăstirea a ajuns la forma sa actuală în jurul anului 1690. Timp de secole, călugării au fost independenți de arhiepiscopul local, subordonându-se doar Papei. În 1800 și 1809/1810 mănăstirea a fost ocupată și profanată de către trupele franceze, apoi în 1813 de către bavarezi. După Anschluss-ul din 1938 călugării au fost alungați din nou, urmând să se construiască acolo un forum nazist, dar proiectul nu
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
Hauteville din Peninsula Italică, precum și domnia asupra Principatului de Capua, care fusese nominal cedat ducatului de Apulia cu aproape 30 de ani în urmă. Cu toate acestea, față de perspectiva unirii Siciliei și Apuliei sub o singură conducere a întâmpinat rezistența papei Honoriu al II-lea, ca și a unora dintre supuși din ducat. Papalitatea manifesta de multă vreme reticențe față de creșterea puterii normande în sudul Italiei, drept pentru care în decembrie al aceluiași an, la Capua suveranul pontif a predicat o
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
duce de Apulia de către ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, Robert al II-lea de Capua și de ceilalți. El a început dintr-odată să pună ordine în Apulia, unde puterea ducală fusese de multă vreme slăbită. La moartea papei Honoriu al II-lea din februarie 1130, erau doi pretendenți la scaunul papal. Roger i-a acordat sprijinul antipapei Anaclet al II-lea împotriva lui Inocențiu al II-lea. Recompensa pentru aceasta a constat în obținerea coroanei regale; astfel, în
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
s-a predat, iar puternica armată de germani și de rebeli normanzi a pornit în marș mai departe către sud, spre Apulia. Acolo, în iunie 1137, Lothar a asediat și capturat Bari. La San Severino, după campania victorioasă, împăratul și papa laolaltă l-au învestit pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia (august 1137), după care împăratul s-a întors în Germania. Roger, eliberat de pericolul imediat, a debarcat de îndată în Calabria, la Tropea, cu 400 de cavaleri și
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
însuși a trebuit să părăsească câmpul de luptă și a fugit la Salerno. Bătălia a încununat cariera meteorică a lui Rainulf de Alife: de două ori victorios asupra lui Roger. Anacletus al II-lea a murit în ianuarie 1138, însă papa Inocențiu al II-lea a refuzat să se reconcilieze cu regele Roger. În primăvara lui 1138, armata regală a lui Roger a invadat Principatul de Capua, cu intenția precisă de a evita o bătălie în câmp deschis și de a
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
VII-lea murise, Alfons, fiul lui Roger, a fost ales ca duce de Neapole și, împreună cu fratele său Roger, a pornit să cucerească Abruzzi. După moartea antipapei Anacletus în ianuarie 1138, Roger a căutat obținerea confirmării titulaturii sale regale de către papa Inocențiu al II-lea. Contrar acestei dorințe, papa își dorea un principat de Capua independent, ca un stat-tampon între Statul papal și Regatul Siciliei, ceea ce Roger nu putea accepta. În vara lui 1139, Inocențiu al II-lea a invadat regatul
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
fost ales ca duce de Neapole și, împreună cu fratele său Roger, a pornit să cucerească Abruzzi. După moartea antipapei Anacletus în ianuarie 1138, Roger a căutat obținerea confirmării titulaturii sale regale de către papa Inocențiu al II-lea. Contrar acestei dorințe, papa își dorea un principat de Capua independent, ca un stat-tampon între Statul papal și Regatul Siciliei, ceea ce Roger nu putea accepta. În vara lui 1139, Inocențiu al II-lea a invadat regatul cu o puternică armată, însă a fost atras
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
se asigura de prietenia acestuia. Reușind să se elibereze de prezența cruciaților, Tancred a fost apoi confruntat cu o amenințare dinspre nord. În aprilie 1191, sosiseră la Roma, Henric și Constanța pentru a fi încoronați ca împărat și împărăteasă de către papa Celestin al III-lea, iar acum perechea imperială se îndrepta către sud pentru a pretinde Regatul Siciliei în numele Constanței, care era fiică postumă a lui Roger al II-lea cu cea de a treia soție a acestuia, Beatrice de Rethel
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
care i-a predat-o acestuia pe Constanța, trimițând-o sub escortă la Messina. Cu toate acestea, Tancred avea acum în intenție să profite de acest avantaj ca preț de negociere, în schimbul obținerii legitimării sale ca rege al Siciliei din partea papei Celestin al III-lea. În schimbul acestei recunoașteri, papa nădăjduia ca, prin asigurarea trecerii libere a Constanței spre Roma, Henric ar fi mai binevoitor față de papalitate; de asemenea, pontiful spera să împiedice unirea dintre Imperiu și Regatul Siciliei. Cu toate acestea
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
trimițând-o sub escortă la Messina. Cu toate acestea, Tancred avea acum în intenție să profite de acest avantaj ca preț de negociere, în schimbul obținerii legitimării sale ca rege al Siciliei din partea papei Celestin al III-lea. În schimbul acestei recunoașteri, papa nădăjduia ca, prin asigurarea trecerii libere a Constanței spre Roma, Henric ar fi mai binevoitor față de papalitate; de asemenea, pontiful spera să împiedice unirea dintre Imperiu și Regatul Siciliei. Cu toate acestea, soldații imperiali au izbutit să intervină înainte ca
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
Henric lăsase garnizoane de-a lungul frontierei regatului. În ce îl privește, Tancred căuta acum să câștige de partea sa orașele prin acordarea și lărgirea de privilegii. La Gravina (iunie 1192), el a întărit sprijinul din partea Papalității prin predarea către papă a poziției de legat asupra Siciliei. În 1192 și 1193, el a condus personal campanii reușite împotriva baronilor din Apulia. Însă moartea sa, la Palermo (20 februarie 1194), la doar câteva zile după cea a tânărului său fiu și co-rege
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
precum și teritoriile altor normanzi vasali, unificând întreaga regiune. Roger și-a găsit sprijin în persoana antipapei Anaclet al II=lea, care l-a încoronat ca "rege al Siciliei" în ziua de Crăciun a anului 1130. În 1136, rivalul lui Anacletus, papa Inocențiu al II-lea, l-a convins pe împăratul Lothar al III-lea să atace Regatul Siciliei, având și sprijinul împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnen. Cele două armate ale lui Lothar, una condusă de împărat personal, iar cealaltă
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
al doilea conciliu de la Lateran din aprilie 1139, Inocențiu l-a excomunicat pe Roger. În 22 martie 1139, la Galluccio, fiul lui Roger, Roger al III-lea a prins într-o ambuscadă trupele papale și l-a capturat pe însuși papa. La 25 martie 1139, Inocențiu a fost nevoit să accepte realitatea noului regat și să confirme posesiunile lui Roger prin Tratatul de la Mignano. Roger a petrecut mai mult de un deceniu, începând de la încoronarea sa și până la promulgarea Assizelor din
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
fragedă a regelui a cauzat un serios vid de putere. Unchiul său, Filip de Suabia a căutat să asigure moștenirea lui Frederic prin numirea ca regent al său, în 1198, a lui Markward de Anweiler, markgraf de Ancona. Între timp, papa Inocențiu al III-lea reafirmase autoritatea papală asupra Siciliei, recunoscând însă drepturile lui Frederic. Puterea Hohenstaufenilor nu era însă sigură. Contele Valter al III-lea de Brienne se căsătorise cu fiica lui Tancred de Lecce. Aceasta era sora și moștenitoarea
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
Hohenstaufen se aflau la conducerea a diferite regiuni din Germania. După îndelungi dispute cu Statul Papal, Regatul Siciliei a reușit să își apere posesiunile, însă Papalitatea a declarat regatul ca fiind decăzut ca urmare neloialității familiei Hohenstaufen. Sub acest pretext, papa a ajuns la un acord cu regele Ludovic al IX-lea al Franței, prin care fratele lui Ludovic, Carol de Anjou, să preia tronul Siciiei. În schimb, Carol urma să recunoască autoritatea papală în regat, să achite o parte din
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
mai înaltă din regat. Maio a continuat politica lui Roger de excludere a nobililor din administrație, el căutând totodată să reducă din libertățile orășenești. Baronii, mereu în stare de iritare față de creșterea puterii regale, au fost îndemnați spre revoltă de către Papa Adrian al IV-lea, a cărui recunoaștere Guillaume încă nu o obținuse, dar și de împăratul bizantin Manuel I Comnen și de cel occidental Frederic I Barbarossa. La sfârșitul anului 1155, trupele bizantine au recuperat Bari, Trani, Giovinazzo, Andria, Taranto
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
Ajello; contele Silvestru de Marsico, care și moștenise proprietățile lui Maio; și episcopul Palmer de Siracusa, ales, dar neconsacrat. Acești din urmă ani domniei au decurs în liniște; Guillaume era acum principalul apărător al cauzei papale împotriva împăratului romano-german, iar Papa Alexandru al III-lea, atunci când a fost instalat în Palatul Lateran în noiembrie 1165, era păzit de o gardă formată din normanzi. Guillaume a murit în 7 mai 1166 și a fost îngropat în catedrala din Palermo, deși ulterior va
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
ale bastionului. De atunci, mănăstirea este despărțită printr-un culoar de trecere în două curți mici. Mănăstirea a dobândit, astfel, forma sa actuală. Călugării au rămas de-a lungul secolelor independenți de autoritatea principilor și a episcopilor, fiind subordonați numai papei. Principele-arhiepiscop Hieronymus von Colloredo, adept al iluminismului catolic (Aufklärung), nu a fost un susținător al ordinelor călugărilor cerșetori, considerați fără utilitate socială. Ca urmare a tensiunilor interne, el a împărțit vechea provincie capucină Tirol-Salzburg. În 1810/1811 mănăstirea a fost
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
s-au restaurat obiectele de preț ale mănăstirii. Mănăstirea este în prezent un centru important de instruire a noviciatului capucin din întreaga lume vorbitoare de limbă germană (din 1998). În timpul său vizitei sale de trei zile la Salzburg în 1988, Papa Ioan Paul al II-lea a locuit în mănăstire. Biserica mănăstirii de pe Kapuzinerberg a fost sfințită în anul 1602. Lăcașul de cult este consacrat sfinților Francisc de Assisi și Ioan Bonaventura. Cele zece sculpturi în relief cunoscute care decorează ușa
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]