14,344 matches
-
mă-ntorc, că scaunele de la cantină-s fixate de podea și-ncap doar dacă stau pe margine, nu reușesc să mă bag deloc după masă. Și stăteam invers ca să mă pot uita, așa c-a trebuit să mă sucesc un pic ca să aibă gâtul loc să se-ntoarcă. Și nu prea mă pricep io la sucit. În fine, am reușit să văd la ce se uita. Doamna Peters bea o cafea cu Denisha și pălăvrăgeau ca prietenele una cu alta. — Ooooh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu asta ai zis la telefon. Nu, dar aia era ca să te simți tu prost. Și ca să fiu sigură că vrei într-adevăr să vorbim și nu cauți doar o scuză să nu mai muncești, așa, ca mine. Urmase un pic de liniște, pe care am folosit-o ca să-i dau un sărut. Fusese amuzant să mă pocnesc de ochelarii ei, așa c-am chicotit amândoi. —Scuze. —N-ai de ce. Te iubesc cu ochelari. Nu se poate! Sunt oribili - ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-a uitat în jos, în poală, și a zis de câteva ori „mama“, ca și cum nu și-ar fi dat seama ce înseamnă. După aia a dat cumva din cap și s-a-ntors spre mine. Mi-a zâmbit și arăta un pic mai normal atunci. „Îmi pare rău, băiete, a zis, n-am vrut să te sperii. Totul e bine. Culcă-te la loc.“ Și mi-a luat playerul de pe pat și mi l-a pus pe birou, înfășurând frumos căștile în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-a născut din nou. Sinceră să fiu, nu-s așa sigură că Lorraine a noastră chiar vedea lucrurile clar după ce-L găsise pe Iisus - nu așa cum ar trebui, în orice caz; întotdeauna am crezut c-a luat-o un pic razna. Se ducea la lucru mereu c-o privire sclipitoare și nimic din ce făceam n-o scotea din sărite. La-nceput a fost ciudat, că-nainte o porneam una-două și mereu îmi dădea câte una, că se-ambala. „Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de-ți vine să-ți pui gura la urechea ei și să zici fiecare cuvânt porcos care-ți trece prin minte. Doar ca să scapi de afurisitu’ ăla de zâmbet înțelegător și de afurisiții ăia de ochi sclipitori. Mai e un pic așa și-acuma, deși sclipirea s-a mai dus în ultimu’ an. Cred că-i un pic greu să ții morțiș la chestiile cu pacea și-nțelegerea când asculți vreo băbătie plângându-se că-i mucegai pe Jersey Royal 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-ți trece prin minte. Doar ca să scapi de afurisitu’ ăla de zâmbet înțelegător și de afurisiții ăia de ochi sclipitori. Mai e un pic așa și-acuma, deși sclipirea s-a mai dus în ultimu’ an. Cred că-i un pic greu să ții morțiș la chestiile cu pacea și-nțelegerea când asculți vreo băbătie plângându-se că-i mucegai pe Jersey Royal 1 ai ei. Începi să te-ntrebi dacă planul lui Dumnezeu pentru tine se va dezvălui. Și Crystal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
masă. Odată ce le-am văzut le-am și simțit și-am știut că pe interior erau inflamate și roșii unde se frecaseră de trup: voiam spațiu între, cum are Crystal. Îmi doream așa mult că-mi venea să plâng un pic. Mii de oameni fac operație de scădere în greutate în America, așa zice Crystal: avem și noi parte de lucrurile bune pe care le au ei pe-acolo până la urmă, indiferent că e vorba de McDonald’s sau de adidași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
m-am gândit c-aș putea foarte bine să-l iau de la SavaMart. Puteam trece cu ușurință pe acolo în drumul meu spre Lincoln’s Inn, s-o salut vesel pe prietena mea cea grasă și să-i aduc un pic de lumină în viață înainte de a mă-nchide în întunecimea tribunalului numărul 4, secțiunea familie. Dac-aș fi știut, dacă m-aș fi gândit, câtă nefericire și câte complicații ar fi putut fi evitate! Dac-aș fi lăsat lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și altă dată dureri din astea, nu? Io nu prea-s genu’ emotiv. Denisha zice că-s rece ca un sloi de gheață, da’ nu prea a avut ea niciodată creier, cred io. Da-i drept că mă jenez un pic când mă uit la Jerry și la toate femeile alea care zbiară la el la emisiune: adică, îmi place să le văd, că-s așa ciudate, da’ nu m-aș vedea în veci dându-mi drumu’ în halu’ ăla, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Doctorul zice că s-ar putea să trebuiască să-i dea genunchi noi într-o zi, da’ mama zice că n-o să-i lase niciodată să-i facă așa ceva. Oricum, a reușit, chiar când încercam să mă scol eu un pic din scaun ca să nu trebuiască să se-aplece ea așa mult, dar încă suspinam așa tare că mă zguduiam și n-am găsit destulă energie cât să mă opintesc să mă pot ridica. O pereche de hodoroage, asta suntem, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zguduiam și n-am găsit destulă energie cât să mă opintesc să mă pot ridica. O pereche de hodoroage, asta suntem, când ne clătinăm amândouă, așa zic io mereu. Și-a-ntins brațele ei micuțe și le-a pus un pic în jurul meu și m-am simțit foarte bine când m-a strâns tare. Nuș’ ce m-aș face fără mama, chiar nu știu. O fac cu ou și cu oțet de față cu fetele, că așa zic ele despre mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-a dus să pună ceainicul pe foc. Mi-am dat seama că stilul ăsta o enervase - a aruncat cuțitul în vasul cu unt și apoi l-a trântit pe blat, mergând spre masă. Da, mersi, Charlie, mă simt un pic mai bine. Mulțumesc de-ntrebare, a zis ea ridicând o pungă de plastic de la supermarket pe care o adusese el și golind-o pe masă. Nu văd nici un paracetamol, a continuat. E-aici sau... — La naiba! a spus tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă făceam frumoasă ca să-mi țin bărbatul fericit. Nu-i nimic, m-am gândit eu, nu-i vorba numai de asta, nu? E mai mult vorba de respect și de încrederea în sine, nu? Păi... cam așa ceva, oricum. Și un pic din cealaltă. „Ai venit de departe, draga mea“, i-am șoptit eu imaginii mele aplecându-mă puțin ca să inspectez culoarea buzelor, „dar nu destul cât să nu te mai preocupe să arăți bine pentru soțul tău. Ce păcat, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
alarmă pentru cum luam eu de bună viața familiei mele. Am deschis ușa șifonierului și-am vânturat încoace și-ncolo umerașele, căutând ceva care să mă inspire. Fusta bleumarin - da, asta mai mergea. Îmi venea mai bine și era un pic mai scurtă. Și tricoul meu alb cu guler polo; asta dacă era curat. M-am uitat la ceas și m-am gândit c-aș putea să pun cartofii la copt - dar aveam destul timp ca să mă schimb mai întâi. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aminte că nu mai apucasem să termin sendvișul pe care i-l făceam. M-a privit când am intrat. —Salut, mamă, mi-a spus, arăți foarte drăguț. —Mersi, dragul meu, i-am răspuns, m-am gândit să mă aranjez un pic. Îmi pare rău pentru povestea de mai devreme cu felicitarea, eu... Nu-i vina ta, mamă. Las-o baltă. Apropo, tata a ieșit. —A ieșit? Unde? —Nuș’. N-a zis. A ieșit din birou și-a plecat afară, imediat după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
privind în vitrina unui magazin și încruntându-se ușor, aparent cufundat în gânduri. Așa - deci erai aproape ajuns acasă oricum, m-am gândit eu. Ce bine. E clar că exagerez cearta noastră, iar tu ai ieșit să-ți dezmorțești un pic picioarele și acum ești în drum spre casă. Am decis să nu spun nimic, ci doar să mă întorc acasă și să-l aștept, fără să trebuiască, dacă am noroc, să-i arăt cât de copilăroasă fusesem. L-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
magazin cam pe la șase, și-a stat acolo și s-a uitat înăuntru cam juma’ de oră. Fusese și mai devreme, zice ea, și-ntrebase unde-s io. Janet era la casă-n seara aia și zice c-arăta un pic dubios, da’ pe mine nu mă miră. Nu-mi place când vorbesc fetele despre el, că se prefac că-i o glumă bună că lu’ nenea ăsta de doi bani i s-au aprins călcâiele după mine, da’ io știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bună că lu’ nenea ăsta de doi bani i s-au aprins călcâiele după mine, da’ io știu că ele au impresia că nici unu’ normal n-ar vrea. E, la naiba cu ele, așa zic. Și totuși, e un pic ciudat. Mi-aș dori să nu trebuiască să mă duc singură acasă-dacă mă urmărește, ca ăia care pândesc? Am fost ieri la doctor. Am așteptat aproape două ore în nenorocita aia de sală de așteptare: mă gândeam că, dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să se uite la mine, se prefac că abia au văzut că sunt acolo: parc-au observat din întâmplare uriașa de 300 de kile de carne la trei centimetri de nasu’ lor. Pe naiba. Păi, va trebui s-aștepți un pic, Stacey, îmi zic ele, după ce reușesc să le fac să-mi scrie numele pe listele lor tâmpite și așa mai departe. Sau: E urgent, Stacey? Pentru că mai așteaptă câțiva și s-ar putea să dureze. Sau ceva de genu’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așa ceva. E, încă, relativ netestată aici. Deși sunt sigur că prietena ta din America ți-a spus cât e de minunată și-așa mai departe. Eu, unul, cu siguranță n-aș recomanda așa ceva. Uită de asta, Stacey, și muncește un pic mai mult la dietă. Uite - ia una din astea. A tras o foaie de hârtie de pe una dintre tăvile de corespondență de pe biroul lui. Altă foaie cu diete, bineînțeles, și-mi venea să i-o arunc înapoi, da’ nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vine să zbier, nu-mi place să fiu așa, vreau doar să-mi opriți durerea. Nu-mi mai țineți nenorocita aia de prelegere - n-am nevoie de ea. În fine, am reușit să mă urc pe masa lui, cu un pic de chin, și, după ce-a terminat de împuns și de ascultat și alte chestii, a zis că n-am nimic. În afara faptului că trupul meu e exact invers decât ar trebui, bine-nțeles. Da’ nu trebe să-mi zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de micul meu necaz, aș fi observat mai repede că era ceva în neregulă cu Charlie. La vremea aceea, aveam impresia că totul merge destul de normal, dar acum, că mă gândesc la asta, nu vedeam lucrurile deloc limpede. Semăna un pic cu momentele în care aveam gripă sau un ciclu iritant sau ceva, și nu-mi dădeam seama decât după ce-mi trecea că nu fusesem deloc eu însămi și că nu avusesem grijă de lucruri și nici nu mă descurcasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
poate spune despre durere că e ceva real. Dar acum știu foarte bine de ce le aveam. Mai bine spus, de ce le adusesem în discuție. Pentru că asta făceam: nu am nici o urmă de-ndoială. Când aveam nevoie să mă „dreg“ un pic, așa, cu hobby-ul meu, mă lua durerea de cap. O migrenă autentică, dureroasă, pe o parte, cu tot cu luminile care clipeau și umbrele oribile care le urmau, dar pe care oricum eu o puneam la cale. Vedeți voi, era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru un asemenea tratament. În seara cu cearta pentru felicitarea cu însănătoșire grabnică a fost prima dată când am fost conștientă că se petrecea ceva. Chiar și atunci când îi mergea rău la muncă, vechiul Charlie își revenea mereu după un pic de lingușeală - cu siguranță din partea lui Sally, dacă nu din partea mea -, dar în seara aia nimic nu-l scotea din starea întunecată. Eu am încercat. În ciuda comportamentului său ciudat și a propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
înseamnă neapărat că în spatele retoricii nu se ascundea nici un sentiment sau emoție. Mi-am vârât mâna sub brațul său și-am încercat să-l conduc spre ușa din față, dar s-a tras de lângă mine și s-a dat un pic înapoi. Îmi pare rău, Judy, încă nu pot intra. S-a-ntors și a început să se îndepărteze, apoi a privit în urmă spre mine peste umăr. Trebuie să mai iau o felicitare. La asta am râs. Reacția era, cu siguranță, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]