13,181 matches
-
inferioară, ca urmare a fuzionării C.S.S. cu M.A.I., beneficiază în continuare de acest spor”. Și, ca să cunoască Colegiul, fondul ministrului, constituit pentru Ministerul de Interne, se stabilește la suma de 600.000 lei anual. Este vorba de fondul de premiere, ajutoare etc. Fondul se utilizează în conformitate cu dispozițiile legale, în limita cotelor, ce se vor stabili de comun acord cu Ministerul Muncii și Ministerul de Finanțe. În legătură cu lucrările de investiții, se prevede că aprobarea este dată de Ministrul de Interne sau împuternicitul
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Dorina LAZĂR: Pereții... cu fire verzi 58 Rodica MANDACHE: În căutarea lui Alexa Visarion 60 Mircea ALBULESCU: Sfințenia asta este viața 61 Marian RÂLEA: Eu și "Noaptea bufonilor" 63 Sorin LEOVEANU: Pentru actor este metodă... 66 Vasilica BLOHAT: Repetițiile și premiera 67 Iris SPIRIDON: Dom' Profesor 74 Tedy NECULA: Maestrul 77 Mihaela MICHAILOV: Puncte mobile 82 Viorica PETROVICI: Maestrul 83 Ion UNGUREANU: Energia disperării sau Alexa Visarion 86 Horia BĂDESCU: Anton Pavlovici... Alexa 93 Sorin CRIȘAN: Alexa Visarion Pentru un teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de fapt se adună". Alexa Visarion spunea că are dorința "de-a iscăli timpul". Păi, a și-nceput!... Bogdan ULMU, 2015 O voce distinctă... Sunt mai bine de 40 de ani de când, la micul teatru din spatele poștei (Casandra), a avut premieră piesa lui Wesker Cartofi prăjiți la orice, în regia unui strălucit student al Institutului de Teatru Alexa Visarion. Spectacol de excepție, student de excepție, regizor de excepție. După premieră s-a răspândit zvonul și publicul, dar și oamenii de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de ani de când, la micul teatru din spatele poștei (Casandra), a avut premieră piesa lui Wesker Cartofi prăjiți la orice, în regia unui strălucit student al Institutului de Teatru Alexa Visarion. Spectacol de excepție, student de excepție, regizor de excepție. După premieră s-a răspândit zvonul și publicul, dar și oamenii de teatru din București au luat calea Casandrei. Pentru mulți a fost un prilej de speranță, pentru unii prilej de neliniște. E un adevăr: pentru ordinea stabilită a valorilor, se arăta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și ne deschidea ochii asupra realităților unei lumi pe care nu o cunoșteam și nici n-am fi avut puterea fără acești autori să-i bănuim dramatismul. Tineri și neumblați cum eram, știu că pentru prima dată am realizat la premiera spectacolului lui Alexa tabloul lumii occidentale contemporane. Dezvăluirile cu care "furioșii" făceau valuri, pluteau în aer. Mai puțin însă și la noi, țară puțin participativă politic și cu opțiuni lipsite de anvergură. Piesa scrisă în 1962 vorbea despre o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întâlnit după plecarea mea din țară, după revenirea mea, destul de frecventă, în România, pe parcursurile venirilor lui în țara în care trăiesc. De câte ori apărea însă în cadru, în amintirea mea revenea imaginea adolescentului cu doi copii de mână. Și seara premierei, când m-a ridicat pur și simplu de pe scaunul din sală, m-a scos din Bucureștiul în care trăiam, m-a luat din țara care era a mea, din mentalitatea în care fusesem crescută, din nălucirile mele culturale. Și a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care o resimțeam atunci când lucram la un spectacol se consumase odata cu noul sistem de programare al spectacolelor. Majoritatea teatrelor dintr-o frică de a nu "consuma" publicul, păstrează în repertoriu multe spectacole, astfel ciclicitatea reprezentațiilor devine o problemă (o premieră se joacă o dată pe lună sau chiar mai rar). Sentimentul că fiecare spectacol este o premieră jucân du-se atât de rar, capacitatea memoriei unui actor este limitată depinzând de repetiții, ca antrenament, dar în principal de jocul din timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al spectacolelor. Majoritatea teatrelor dintr-o frică de a nu "consuma" publicul, păstrează în repertoriu multe spectacole, astfel ciclicitatea reprezentațiilor devine o problemă (o premieră se joacă o dată pe lună sau chiar mai rar). Sentimentul că fiecare spectacol este o premieră jucân du-se atât de rar, capacitatea memoriei unui actor este limitată depinzând de repetiții, ca antrenament, dar în principal de jocul din timpul spectacolului și de public, m-a făcut să mă gândesc serios la opțiunea de a renunța
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui actor este limitată depinzând de repetiții, ca antrenament, dar în principal de jocul din timpul spectacolului și de public, m-a făcut să mă gândesc serios la opțiunea de a renunța sau de a găsi o altă alternativă (o premieră pe an). M-am întrebat totuși dacă aceasta este adevărata problemă. Poate că mijloacele mele s-au consumat deoarece am jucat mult în aproape toate teatrele din țara. Ce mai aduc nou? Ce mai pot inventa? Ce nu am înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai "omenesc -teatrale". Scenariul era construit având la bază textul lui Cehov Cântecul Lebedei cu intervenții din piesele lui Shakespeare. Povestea e simplă și anume: un actor în vârstă care și-a petrecut toată viața în teatru, după seara unei premiere adoarme în cabină din cauza euforiei alcoolice a succesului avut... și se trezește singur noaptea în teatrul închis. Ajuns pe scenă realizează că este singur, dar din spațiul misterios al teatrului își face apariția batrânul sufleor care este locatarul teatrului. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui". Ar mai fi multe de spus despre lucrul cu Alexa Visarion și cât m-a revitalizat această întâlnire teatrală, dar încă nu s-au așezat în mine toate înțelesurile. Cert este că după această experiență am mai făcut trei premiere de-a lungul întregii veri, iar siguranța, puterea și bucuria facerii a venit după întrgul demers de la Sibiu pentru că demersul este cel mai important. Noaptea Bufonilor, un spectacol care mi-a dat încredere în mine pentru un alt început, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ales, dacă vreți, întâlnirea cu regizorul și omul Alexa Visarion este modelatoare! Ceea ce, îmi permit să spun, nu este puțin. Deloc! Pentru toate acestea și cele care vor mai fi, vă sunt recunoscator și vă mulțumesc! Sorin LEOVEANU Repetițiile și premiera Pe maestrul Alexa Visarion l-am cunoscut în 2008, când la o conferință organizată de Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași, ne-a introdus în universul Înghițitorului de săbii. În sală mai erau încă mulți uimiți ca mine și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lunii mai am asistat, vreme de câteva zile, la repetițiile unei noi producții a Teatrului Național "Radu Stanca" din Sibiu Noaptea Bufonilor, un spectacol în regia lui Alexa Visarion, care urma să aibă avanpremiera pe 16 în aceeași lună, iar premiera în octombrie, chiar la început. La acele repetiții am descoperit că teatrul, în viziunea regizorului Alexa Visarion e un motor al simplității și al esenței, un prelucrător al ridicolului, o artă a minciunii care se construiește numai din adevăr și-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și-n noblețea ultimei cărți jucate pe scenă, a ultimei declarații de dragoste pe care Actorul și Sufleorul, cu demnitate și cu spaimă, au făcut-o teatrului și vieții în sine. La conferința de presă organizată cu o zi înainte de premieră, regizorul Alexa Visarion își reține povestirile despre spectacol, la fel fac și actorii din distribuție, se arată însă pe ei împreună și pe fiecare-n parte și provoacă prin armonia tuturor celor nespuse, prin felul în care vorbesc unul despre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care sună a neliniște, toate creează atmosfera unui spațiu care, pustiit de imediat, e preaplinul unei lumii bănuite și intuite, a unui dincolo în care Cehov, Shakespeare și Alexa Visarion cred deopotrivă. Un șir de eleganțe în care taina dirijează. Premiera spectacolului a fost ca o respirație ținută, în care timpul a-ncetat să curgă. Ca și cum regizorul ar fi îngenuncheat el însuși în scenă în fața unui Dumnezeu întotdeauna prezent, dar mereu pe fugă sau ascuns. Și-așa, cu fruntea sus, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la început pe regizorul român, de care s-au îndrăgostit actorii lui, miza pe o victorie a acestui spectacol pentru a-și susține politica de revigorare, de înoire a acestui teatru, cândva celebru, iar acum în "criză teribilă, monșer". Aproape de premieră au apărut și necazurile, stâncile subacvatice, care te rănesc fără să știi când și cum, care loveau în bunul mers al repetițiilor vorba ceea dușmanul veghea și avea spate chiar la Ministerul Culturii. La vizionare s-a declanșat un atac
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacolului lui Alexa Visarion au sărit mari actori ai MHAT-ului în frunte cu celebrul Inokenti Smoktunovski și același Anatoli Smelianski. Cele spune de ei și de Oleg Efremov au cântărit greu în verdict... Spectacolul nu s-a oprit și premiera s-a jucat fără nicio modificare. O mică paranteză: cu vreo zece ani în urmă, s-a creat și-n jurul spectacolului meu de la Malîi Teatr Păsările tinereții noastreo situație asemănătoare. Unele scene fuseseră mutilate într-atât încât Inokenti Smoktunovski
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
categoric și Ion Druță în apărarea spectacolului. Până la urmă n-au avut încotro și s-a revenit la prima variantă. Alexa Visarion în repetiție la Teatrul de Artă din Moscova Iar cu Noaptea furtunoasă lucrurile s-au încheiat astfel: la premieră după aplauze îndelungate a ieșit pe scenă însuși Efremov, i-a felicitat pe actori și, adresându-se regizorului, a spus: "Eu, ca actor, aș fi onorat să joc într-un spectacol de Alexa Visarion, să fiu îndrumat de acest minunat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
când îi ceri sfaturi, când îți dorești să facă parte profund din evoluția ta este dovada că acel om este mai mult decât important pentru tine. Ceea ce am învățat de la Alexa Visarion în prima studenție, se vede și astăzi. După premiera fiecărui spectacol îmi fac cruce, îi mulțumesc lui Dumnezeu și apoi celor doi profesori pe care i-am avut: Alexa Visarion și Tudor Mărăscu. Dar nu le-am spus asta face-to-face niciodată. Chris SIMION Alexa Visarion Omul și opera sa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
neclaritate a acțiunilor, alimentată permanent de orice nou incident apărut, devenit stimul notează regizorul în Cortina de cuvinte. În Năpasta, singurul personaj care capătă un caracter precis, raportat la conflictul tragic este Gheorghe interpretat de Dorel Vișan. În schimb, după premieră, actrița Dorina Lazăr mărturisea: Am jucat-o pe Anca ani de zile în teatru, o cunosc bine, am interpretat-o acum și in film. Știu despre ea o groază de lucruri, și nicio clipă n-am putut spune că gata
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
film (între care profesorul Alexa Visarion mi-a făcut onoarea să mă numere), aplecate asupra acestui demers pe care l-aș socoti eroic, de vreme ce s-a născut la sfârșitul anilor '70 și, îndrăznesc să cred, nu s-a încheiat odată cu premiera filmului, în decembrie 2014. Concomitent cu premiera filmului Ana, în 2014, la Editura "Universității Lucian Blaga din Sibiu", Alexa Visarion a publicat ultima formă a scenariului niciodată filmat și încă doua versiuni, într-un volum intitulat ANA Sens și imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a făcut onoarea să mă numere), aplecate asupra acestui demers pe care l-aș socoti eroic, de vreme ce s-a născut la sfârșitul anilor '70 și, îndrăznesc să cred, nu s-a încheiat odată cu premiera filmului, în decembrie 2014. Concomitent cu premiera filmului Ana, în 2014, la Editura "Universității Lucian Blaga din Sibiu", Alexa Visarion a publicat ultima formă a scenariului niciodată filmat și încă doua versiuni, într-un volum intitulat ANA Sens și imagine. Autorul și-a asumat astfel un demers
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Arnold Wesker, excelent întâmpinat de critică. Ne aflăm într-o epocă dificilă, cu restricții ideologice din ce în ce mai aspre, în care se întâmplă și blagoslovirea cu "celebrele" Teze din iulie, cu o cenzură ce intervine asupra spectacolelor chiar și în ajunul premierelor, dacă nu, și mai grav, le interzice sau suprimă încă din fașă. În ciuda acestui fenomen defel favorabil artei, care stopează din start energiile creatoare, obligând pe mulți dintre marii regizori (Ciulei, Esrig, Vlad Mugur, Penciulescu, Pintilie) să plece din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un singur spectacol, de obicei cu acela ce a constituit și examenul lor de licență, iar alții sunt prezențe consistente, unii cu trei-patru reprezentații. Recordul absolut la număr de cronici îl deține însă Alexa Visarion. El e comentat cu opt premiere. Uluitor, nu? Și toate acestea, fără să includ și Cartofi prăjiți la orice, au fost realizate în doar trei stagiuni și au însemnat, la vremea respectivă, momente spectacologice-eveniment, cu o arhitectură meticulos elaborată, cu un mesaj anticomunist provocator, cu soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
școala românească de teatru are sarcina să le educe și să le promoveze, spre deplina ei maturitate. (Iulian Georgescu) Scenă de grup din spectacol Capriciile unei piese Cea dintăi calitate pe care se cuvine sa i-o recunoaștem regizorului ultimei premiere de la "Casandra" Alexa Visarion (anul IV, clasa Radu Penciulescu) este curajul. A imaginat detalii de atmosferă, destinate să umple, să umanizeze vidul dintre personajele simbol ale primei părți [...]. A îngăduit acotirlor să avanseze uneori de-a dreptul periculos către comedie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]