14,215 matches
-
de solidaritate! Deși eu fusesem îndemnatul, eu treceam drept îndemnătorul. Deși eu nu mă plânsesem niciodată împotriva mâncării, eu eram cel căruia mâncarea îi pute. În loc să găsesc la ceilalți compătimire, am găsit zeflemeaua. Care mai de care mă lua în râs: — Ai cam pățit-o! Te-a luat dracul! Te-a luat Buchholtzer la ochi! Etc. etc. Aș fi putut să denunț pe adevărații instigatori, mai ales că petiția era aco perită de multe semnături, dar consideram lucrul ca rușinos. De
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
neagreând prenumele compus. 47. Studiul lui Maiorescu „Direcția nouă în poezia și proza română“ a apărut în mai multe numere din Convorbiri literare, de la 15 mai 1871 la 1 octombrie 1872. 48. Risum teneatis, amici? - Prieteni, puteți să vă stăpâniți râsul? (lat., Horațiu, Arta poetică). Pentru a arăta cât de ridicule sunt [toate] criticile în bine și în rău ale domnului Titu Liviu Maiorescu, eu propusei atunci un rămășag, afirmând cu [deplină] certitudine că nu este nici o galimatie pe fața pământului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dus coala de hârtie supraveghetorului. Neavând ce face și voind să și dea seama despre ce putea un absolvent de liceu, mi-a luat compoziția și a avut răbdarea să o citească până la sfârșit. Deodată îl văd că-l umflă râsul. Apoi ridică capul și întreabă: — Cine e domnul Bacalbașa? Mă scol răscolit de emoție și de o secretă mulțumire, și răspund liniștit: — Eu, domnule profesor. — Bine, ședeți jos. anul 1876 293 37. În original: cetim. La examenul oral, deși lucru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Dimitrie Sturdza, pe care îl prinde de gât și-l sărută. Sturdza, care era pudicitatea pe picioare, s-a roșit, s-a zăpăcit, a pus ochii în pământ și a rămas mut de groază. Iar toți ceilalți se prăpădeau de râs. Aceasta fusese o bună farsă urzită de Mihail Kogălniceanu.** În scurt timp Bucureștiul se umple de parale. În fiecare zi vedem o nouă frumusețe răsturnată într-o birjă luxoasă sau chiar într-o trăsură de casă. Fete, de la modiste și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vânt, O ia, muter ia! O ia, fater ia! Tar cum io zlanin mungat La min for mult ingrașat Și bondolonii zghimbat. O ia, muter ia! O ia, fater ia!... .............................. Romun es pun, nimic sis Ce io fagut la ei râs; Valahai eș baradis! Io împogățit Cum nici nu ghintit! Ioan P. Bancov 20 414 addenda 19. „Ieri și azi. Dedicațiune unei statuie“, Ghimpele, an. XIII, nr. 17, 11 iunie 1872, p. 1. 20. Ioan P. Bancov, Cum cântă neamțul în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
așează pe genunchi, îl prinde de gât și îl sărută. În aclamațiile unanime bietul Dimitrie Sturdza s-a făcut roșu ca un rac, a început să se zbată spre a-și libera genunchii, pe când prințul Gorciakof își ținea pântecele de râs, iar Kogălniceanu exulta. Dau această anecdotă așa cum circula pe atunci în toate cercurile. La Union-Suisse se refuzau în toate serile 3- 400 de persoane. Tot Bucureștiul alerga acolo. Scaunele erau ocupate până în stradă; bineînțeles, cei de la periferie nu mai vedeau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că nu mai era (și nici nu ținea să fie) „la zi”, trăind din excelente înregistrări vechi. Pe de altă parte, nu gustam malițiile sale referitoare la colegi și cunoscuți, care, prin ricoșeu, mă atingeau și pe mine. N-avea rîsul unuia cu darul umorului, înveselitor, ci al unui ironist: acid, pieziș, interogativ. Nu cred că m-am amuzat de-a binelea vreodată în prezența sa. Ca pregătire, era un romanist integral, cu pilonul de bază în franceză, însă tip oral
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
31 martie 1977. Din zori și pînă la nouă: o lumină portocalie, crepusculară, nefirească. După aceea, de-a lungul zilei, vreme închisă, umedă, rece. Nici un eveniment nu ne smerește! Cutremurul a devenit pretext de ziceri proaste. Bețiile s-au înmulțit, rîsul s-a umflat și mai tare. *Din 2 aprilie, „campania de presă” cu răspunsuri la atacurile unor ziare și posturi de radio occidentale, care s-au referit la felul cum e (mai exact cum nu e) rezolvată la noi problema
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de omagieri. Îl deschizi și iei ce ți se pare potrivit. Așa treaba merge greu („pînă-n gît sîntem prinși din efort în efort”): cuvîntul de laudă îl găsești după căutări dublate de înjurături, iar ținuta solemnă - după lungi reprize de rîs. Dumnezeu știe dacă a bine sau a rău!... *Iată niște repetiții, solecisme și nonsensuri notate la Parincea, dar pe care le poți auzi și în capitala județului: „Unii tovarăși ridică chestiuni personale, ceea ce face ca discuțiile să nu se ridice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a respins fără nici o explicație. Motivul era că aparțineau lui Diodor Dobronăuțeanu, un profesor venit din Basarabia. După cîtva timp, aceleași partituri, prezentate ca fiind ale unui „cunoscut compozitor sovietic contemporan”, au fost repede acceptate de același C.R. E de rîs, e de plîns? Am fost la Udești, la botezul nepotului meu, Tudor-Constantin, fiul Lucichii. Înainte de a intra în luncă, ne-a întîmpinat Radu. Era cam beat și confuz. Am aflat totuși că, în afară de noi, mai sînt încă trei perechi de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau a noilor referințe din dosar. Despre figurile malefice, obtuze și grotești de care m-am ciocnit mai bine de un deceniu: comandanți, profesori, colegi etc. Se va vedea atunci că am dreptul „să mă despart de trecut rîzînd” (un rîs nervos, în hî și ha, vorba poetului). *E locul să-l invoc din nou pe ghidul meu pentru aceste pagini: „Eu nu mă iubesc cu atîta zor și nu sînt legat și lipit de mine într atît, ca să nu mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mircea Vintilă, „Desșeuatule”) e cel mai important om din univers”! Emul al lui Țopescu în dragostea față de cabaline, poetul e bombastic și în acest domeniu. Spuse de altcineva - fără temperament, alb - astfel de „cogitațiuni” ar părea caraghioase și ar stîrni rîsul. Tunate de el, impresionează! *Din nou impresii contradictorii despre Eugen Barbu, pe care l-am văzut la televizor în această după-amiază (9 aprilie ’83). Puterea sa e construită pe un aplomb neobișnuit. „Somat” să fie spontan de aparatul de filmat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Traian, care a prelungit discuția spunîndu-mi că tocmai m-a văzut într-o fotografie de la „Zilele Culturii Călinesciene”, alături de Pompiliu Marcea și de Ovidiu Genaru. „Uite, așa intri în istoria literaturii”, mi-a zis, cu o voce în care gîlgîia rîsul, iar după o pauză de cîteva secunde a adăugat, în ipoteza că nu i-am sesizat ironia, „în iconografia ei”. Glumă de belfer, dar nu inocentă. Îmi pare rău că nu i-am dat replica pe care o merita, și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
des, Sp. a oferit, pe un ton ferm, următoarea explicație menită - credea el - să-l liniștească pe R.C.: „Vă asigur că, în linii mari, recenzia e scrisă, dar n-am încă exemplele. Într-o oră le pun”. În loc să izbucnească în rîs, cum speram, R.C. s-a considerat jignit. „Cum vine asta: exemplele nu-s în carte? Drept cine mă iei? Eu sînt tovarășu’ cutare?” și enervat a închis ședința. De la întîmplarea povestită au trecut peste cincisprezece ani și în mintea mea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
l-a prefațat. Ce admiră ea? Faptul că autorul a scris „cele mai multe piese despre omul contemporan”, că „a înțeles femeia” (și a dat exemplu pe Roxana din Casa noastră). Eroinele lui G. Îi evocă Norele lui Ibsen. Exagerările au stîrnit rîsul unei părți a asistenței (din care, bineînțeles, am făcut și eu parte). Unii au avansat ipoteza că e amorezată de jupîn. „Intrigi!”, am zis, refuzînd să comentez acest capitol. * Am discutat cu Liviu Dănceanu, un compozitor dintre cei mai înzestrați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a reîntors ca reporter la „Steagul roșu” ș.a.m.d. *„Nu veți putea scrie niciodată pătrunzător despre problemele sociale, le-am spus cîtorva de la ziar, dacă nu veți trăi aidoma oamenilor de rînd.” Un fățarnic, în fața mea, a bufnit în rîs pînă a făcut gropițe în obrajii lui bucălați. *A fost adus să țină o expunere organizației de partid a ziarului și revistei I. Constantinescu, directorul sucursalei Bacău a Băncii Naționale. Un bărbat scund, strîmt în umeri, față ușor pleoștită, gură
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
devenit, în mod neașteptat (se miră și el cum a ajuns unde a ajuns), șef al corpului de control la Partid, zice despre sine în timpul unei convorbiri: „știi doar că-mi place să gîndesc complex”. Îmi vine să pufnesc de rîs: cum li se urcă tuturor la cap funcția și se închipuie altfel decît sînt. „Gîndirea complexă” a devenit atributul celor din clădirea Comitetului Județean, care la rîndul lor îi au ca modele pe cei din Comitetul Central. De la noul său
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șef venit de la București. Bombardat de sugestiile celor din echipa organizatorică , o dată zicea: „Scoate micii și pune sarmalele!”, altă dată: „Nu, scoate sarmalele și pune păstrăvul!” ș.a.m.d. „Cum, măi băieți, țineți voi minte asta?”, se mira, înmuiat de rîs, fostul activist. Stimulat de cele povestite de G., Sergiu a dat și el un exemplu care să întărească imaginea de petrecăreț a lui C.S., tip care, în perimetrul județenei de partid ori al instituției pe care o conduce, păstrează, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
treceau prin toate cele patru găuri ale lemnișorului, o lăsau slobodă; și în chipul acesta dobîndeau semnătura împăratului” (Procopius din Caesarea, Istoria secretă, Ed. Academiei, 1972, p. 65; Traducere de H. Mihăescu). *O greșeală de tipar care provoacă hohote de rîs și sancțiuni: putina metafizică în loc de puțină metafizică. *Ajuns pe insula Capri, doctorul Gheorghe Popovici I, chirurg eminent, a avut următorul dialog cu unul dintre localnici: - Nu sînteți rus? - Nu. - N-am văzut niciodată un rus. Cum arată un rus? - Așa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe durate scurte, omogenă, suma aspectelor de aceeași culoare, convenabile. În ciuda voinței de a o segrega, e din ce în ce mai amestecată și mai derutantă. Nu rezistăm nici măcar o zi într-o atitudine: trecem cu ușurință de la dramă la comedie, de la plîns la rîs. Un exemplu de acest fel mi-a dat recent Carol Isac. După o înmormîntare, a fost poftit la praznicul din casa defunctului. Acolo, s-a vorbit de toate, de la politică la sport, și chiar despre niscai aventuri extraconjugale. „O distinsă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gerontofil, va lipsi! Reluînd „ideea”, delegatul de la București (eram atît de indispus, încît nici nu i-am reținut numele) a insistat să precizeze: „Nu creăm de dragul creației, creăm pentru a servi! Ce anume servim, tovarăși? Sala s-a slobozit în rîs). Servim mișcarea artistică de masă!” în fața unor atari „comandamente”, e aproape o fericire că nu sînt „creator”! Ca întotdeauna lipsit de vreo îndoială că lucrurile ar putea sta și altminteri, Petru Enășoae explică (a făcut-o în ședința de azi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întrebat Florin Gheuca pe Radu Beligan. „Mă rog, mă rog, cine?”, s-a arătat curios marele actor, care, ca orice demnitar, se aștepta, probabil, la un omagiu. „Bruce Lee!”, i-a răspuns băcăuanul, dînd drumul, el, primul, unui hohot de rîs. „Mai sînt și alții: Kung Fu, Gloria Henry...”, a adăugat, făcînd aluzie la faptul că, mai mult decît spectacolele, principala sursă de venituri extrabugetare o constituie video casetele și jocurile mecanice. * Am revăzut, după aproape zece ani, Love Story. Azi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le mai grămădesc, căci vine Tudorel, se Întoarce Smaragda din Japonia, este acolo din nou pe trei luni, Remus și-a Început filmările, deci ne adunăm din nou pentru câtăva vreme, și casa-i plină cu hârtiile mele. Mă apucă râsul cînd mă gândesc, dacă nu distrug multele forme pe care le-au luat lucrările, o lucrare are asemenea volum de te sperie. Vă Îmbrățișez, Ion Olteanu 20 București, 22 apr. 2002 Dragi prieteni, Dnă și Dle Eugen Dimitriu, Nu ne-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se pare că domnul profesor Tempeanu va veni la Fălticeni la o Întâlnire cu foștii absolvenți ai școlii normale fălticenene de pe vremuri. Tovarășul Balan se gândește În modul cel mai serios la „Zilele Sadoveanu”. O treabă bună. Eram chiar de râsul câinilor! Se sărbătoreau „Zilele Sadoveanu” În diverse locuri iar acolo unde după propria-i mărturisire a băut „apa vie”, nici pomeneală. Spor la lucru și prietenești salutări, V.G. Popa 10 (Fălticeni), 4 oct. 1975 Cenaclul literar „M. Sadoveanu”319 Ia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
descoperit treburi frumușele, necesare viitorului „Album Creangă” pe care Îl pregăteau ieșenii, Liviu Rusu a Început să mă amețească de cap că e rudă cu... țareviciul Rusiei, treabă pe care am crezut-o! Până la urmă ieșenii au izbucnit Într-un râs homeric (Ion Arhip știa poanta!), iar eu mă miram cum de m-am lăsat dus de nas atât de ușor... Pozne și Întâmplări de neuitat! 827 SMÂNTÂNESCU, Dan347 1 8 oct. 1972, București Mult Stimate Tovarășe Dimitriu, În urma vizitei ce
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]