15,319 matches
-
de altfel, în presă, în 1878, cu poezii lipsite de har și de clamatoare în stilul lăcrimos al epocii: Cât toamna e departe de a vieții cale Și fruntea mea jună în sus va căuta Curgi nectar al vieții în sacre pocale Până n-o fi jale Până moartea cruntă nu ne-o secera!38 Singur, sau împreună cu frații săi literați, a abordat și genul dramatic facil al revistei sau comediei de situații. La începutul anului 1889 i s-a reprezentat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care din timpii cei mai vechi a fost considerată ca cea mai nobilă și mai bărbătească, continuă în timpii noștri a fi încurajată nu numai de guvern, dar și chiar de fiecare cetățean. În adevăr, fiecare simte cât este de sacră datoria de a se pregăti la apărarea țării sale, cu acea conștiință și cu acea inteligență ce se cere astăzi de progresul artei militare și de perfecțiunea armelor de foc. bucureștiul în 1871 111 La concursul militar de dare la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu era numai un actor, dar era și un educator prin teatru, el era unul din acei câțiva boieri moldoveni cari, în epoca redeșteptării naționale, au fondat teatrul românesc. Millo păstra în el scânteia care-i aprinsese în suflet focul sacru și nu se putea despărți de repertoriul care cuprindea atâtea capodopere. Opera a fost concesionată ani îndelungați unui italian anume Franchetti, iar reprezentațiile în sala Teatrului Național. Toată aristocrația era de față. bucureștiul în 1871 137 237. Pe strada Carol
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iunie 1876, p. 3140. 70. „Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 25 iunie 1876“, MOF., nr. 143, 1/13 iunie 1876, p. 3412. „La d-ta recurg, onorabile, pentru a exprima Camerei, până să pot să-mi împlinesc însumi această sacră datorie, simțămintele mele de gratitudine și de devotament. Cu respect și iubire, C.A. Rosetti“ 71 Îndată după constituire, Camera numește o comisiune de anchetă parlamentară pentru darea în judecată a miniștrilor conservatori din cabi netul Lascăr Catargiu.72 Sunt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
construite înaintea producerii afluxului de populație venită din mediul rural? Un eseu veritabil mi s-a părut a fi „Obscurantismul și religia” de Aurel Dragoș Munteanu („Europa liberă”, 19 martie 1989). Ideile și exemplele aduse în discuție de autorul Scarabeului sacru atestă preocupări vechi, sistematice, de reflecție și dezbatere religioasă. Și bibliografic lucrurile stăteau bine, prin referirile la articole din „Commentary” și „Temps nouveaux”. Eseul a fost și o „apărare”. Ascultînd-o, m-am convins că hotărîrea lui A.D.M. de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pildă jurnalul n-a fost mai deloc comentat de ieșeni, ceea ce e un lucru foarte trist. Cel puțin În volumul IV au fost o mulțime de informații despre „itinerariile ieșene” ale lui E. Lovinescu, arătând cât era de atașat tradiției sacre a urbei și mitologiei ei. Din inerția adversităților (de fapt, din prejudecată), oamenii nu citesc, și ar avea destule revelații dacă ar face-o. A propos, mi s-a părut că simt o vagă mustrare În cele ce spuneți despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că nu-i alta mai frumoasă și iscusită zăbavă... Îmi pare rău că n-am trecut pe la tine deloc, adică am trecut dar dormeai, poate ți-au spus ceilalți bolnavi 369. Îți doresc multă sănătate, să ai putere să Îndeplinești sacra misiune pe care singur ți-ai ales-o. Îi felicit din suflet pe factorii de conducere suceveni care te apreciază cu căldură și stimă. Mult succes, Mihai (P.S.) Irinel Îți mulțumește pentru rândurile scrise. Dl. Tempeanu mi-a scris, Întrebându
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
necesare pentru lucrarea mea - „Leagănul Moldovei”. Cu vii mulțumiri, Gr. Sturzu 3 16 martie 1977 Stremț - Alba Mult Stimate Domnule Dimitriu, Vă rog să primiți condoleanțele mele cele mai sincere pentru durerea care v-a lovit prin pierderea mamei - ființa sacră a familiei Dv. Am primit fotografiile și vă mulțumesc pentru ajutorul dat În 383 Învățător, publicist, frate cu scriitorul Constantin Sturzu. Unchiul poetului Corneliu Sturzu din Iași (tatăl acestuia, era frate cu Învățătorul). Din cauza unor articole patriotice publicate În perioada
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să descifrăm ontologia lui Mircea Eliade pornind de la un fragment din LEpreuve du labyrinthe, această minunată biografie spirituală a gânditorului. Vizând existența, autorul stăruie asupra ideii de totalitate, deci de integrare a părții în tot, a vieții (de natură sacră) în cosmos. Cosmosul cu ritmurile și ciclurile sale este privit de filozof ca un organism viu și, în același timp, ca o condiție fundamentală pe baza căreia omul își asumă condiția umană. Cosmosul lui Mircea Eliade posedă și el o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o irezistibilă forță persuasivă. Scrisul - substitut al rugăciunii, cum spunea Kafka -, imersia În propriul eu ca șansă de a regăsi pe „celălalt”, de a penetra, altfel, lumea. Nu este vorba de o sacralizare a profanului, ci de autentificarea inseparabilității dintre sacru și profan, În actele umane diurne și nocturne, publice sau intime și, nu În ultimul rând, În... practica scrisului și experiența lecturii. Cine a stat În preajma lui Raicu a simțit, fără Îndoială, această aură cvasimistică a atenției, a concentrării cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oameni simpli și nefericiți, despre singurătate. O pulsație ezitantă și duioasă nimbează, constant, dorul după dragoste, tristețea dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului narator - următorul fragment: „Înnebunit după zăpadă, În sufletul meu e o bucurie aspră și tristă: oiubesc poate și pentru că ea e inutilă, ușor perfidă, plină de dușmănie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
limba Bibliei. Chiar dacă existența cotidiană În Israel Înseamnă cunoașterea limbii ebraice (cu atât mai mult pentru un om care se ocupă de atât de iudaica Îndeletnicire a Legii și a Judecății), cred că putem totuși separa limba profană de cea sacră și să-l Încadrăm și pe Eran Sela În categoria În care Freud Însuși se inclusese. Ce rămâne deci evreiesc În aceia dintre noi care nu suntem naționaliști, religioși sau Învățați În ale Bibliei? Mult, a răspuns Freud, dacă nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mutilării cotidiene nu pare, neapărat, să-i aparțină. „Mecanismul mânjirii și al căderii. Da. Există/ Înalta rostogolire din ceruri Înalta cădere din Grădină” (Există mecanismul funcționând). Cauza nu este translată În afara omenescului, ci scrutată În ciclurile și cicloanele interiorității, deopotrivă sacră și profană. În căutarea vieții, a „adevărului”, expediția este un exod și un exil. Ea debutează printr-o evadare, dacă nu cumva printr-o izgonire din rutina somnolențelor. Exilatul taie nu doar aerul, strada, zidul, câmpul, apa, piatra, lumina, ci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
temeliile dorinței de a fi” (Locul). Localizarea nu limitează Însă. Este doar reperul inițial al decolării poetice spre nelimitat și esențial. Aici - adică locul și timpul biografiei - Înseamnă nu mai puțin nicăieri sau oriunde. * Adevărul este, ca Însuși Dumnezeu, „personal”. Sacrul și profanul sunt „privatizate” prin poezie, separându-se drastic de clișeele colectiviste, deci și de rutina facilităților retorice. Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi ferit de aceste rătăciri. Căci, să nu mi se vorbească despre «ortodoxia» lui Nae Ionescu, despre «mistica legionară», despre știința religiei (reală, dar numai ca știință, nu ca sursă de existență) la Eliade. Lipsiții aceștia de credință au căutat sacrul În sfera politicului (sau În cel mai bun caz În sfera unei științe a religiei). Și, ceea ce este mai rău, au crezut că l-au găsit. S-au Închinat Fiarei” (notă din 28 ianuarie 1955, În Caietul albastru, vol. 1
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ordinare la care memoria lui a fost supusă În ultimii ani”. Nu știu ce ar putea imuniza posteritatea cuiva de atacuri ordinare sau mai puțin ordinare, dar experimentul s-ar putea dovedi interesant. S-ar experimenta, astfel, soluția funerară eficientă În imunizarea sacră a memoriei antemergătorilor contra reacțiilor profane și profanatoare ale generațiilor următoare. Atacurile ordinare fuseseră declanșate, spunea fostul meu corespondent, de „câteva persoane originare din România, care aveau habar de valoarea și importanța numelui lui Eliade”. Motivul nesăbuitei acțiuni n-ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
centrul judecării atâtor abdicări din perioada național-socialismului ceaușist, dar chiar și dinainte, de vreme ce nu putuse ierta un incident incomparabil mai mărunt, atacarea lui Călinescu În presă de către un tânăr numit Vicu Mândra (Levys Mendelovici), caz la care nu aplicase dreptul sacru la „intimitatea” opțiunilor dintr-un anumit segment al biografiei, care nu l-ar fi privit decât pe cel În cauză și numai pe el. * Terminând de citit interviul din Tribuna am regretat că Mircea Zaciu nu continuase, după 1994, dialogul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
coerenta sa operă, de o amprentă inconfundabil și definitiv românească, desfide, prin temeinicie și luciditate, asemenea resentimente. Autorul era, de altfel, conștient de ele. Lucrase, toată viața, În pofida și Împotriva lor. Chipul său emaciat de lecturi, trupul Încremenit, și În sacra sâmbătă, pe scaunul legământului cu cartea, fără timp nici chiar pentru Întâlnirea cu un marțian ca mine, nu era deloc efigia „spiritului destructiv”, atribuit alogenilor. Încastrat solid În cultura țării sale, Z. Ornea, om și cărturar al locului, a fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de funestele sale pariuri cu moartea? „Cum a Început totul, nu cumva de la o glumă?”, am putea să ne Întrebăm, din nou, privind gluma care rânjește, imperială, deasupra sacului de bani, dar și grotescul ucigaș al jocului de-a Utopia sacră. Antipa moare fiindcă „nu avea puterea să creadă”, spune misticoidul morbid și nebun Anghel. „Vreau să știu până unde se poate glumi... există limita asta. Timpurile noastre au descoperit limita asta”, avertiza Viziru. Timpurile biografiei noastre descoperiseră, Într-adevăr, se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seducătoare a ispitei.” Materia ar aștepta și chiar ar invoca „suflul Înviorător al spiritului”, pentru a-și releva posibilitățile, delirul, ea este „un teritoriu În afara legii”, deschis tuturor ademenirilor, abuzurilor, șarlataniilor, diletantismului proteic și modelator. Și visului, bineînțeles, agresiunii onirice. Sacrul atotputernic este Înlocuit de profanul atoate vulnerabil. Aventurierul irealității, sfidând normele și interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o camaraderie puternică bazată pe o disciplină autoimpusă și selectarea elitei după capacitatea de jertfă, care a dispărut fără urmă în meandrele istoriei. Ceea ce cred eu că nu avea acea mișcare era dragostea, care la noi arde ca un foc sacru ce-i întreține viața. De aceea Mișcarea Legionară va rămâne etern în istorie, cât timp are fundamentul în dragostea îndelung răbdătoare, cea care nu se laudă, nu pizmuiește, le crede pe toate, toate le rabdă și nu moare niciodată. Deci
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
încă îndepărtată a unui nou ev românesc a fost și ea prigonită ca și autorul și editorul ei, în decursul vremurilor. în primele zile ale anului 1937 (3 ianuarie) Nicolae Petrașcu se căsătorește cu aleasa sa, Livia Banea. Actul acesta sacru - căsătoria, nunta fiind una din cele 7 taine ale Bisericii lui Hristos - menit să-i aducă omului fericirea împlinirii și perpetuării sale în lume, i-o aduce lui Nicolae Petrașcu și în sens spiritual, soția lui având virtuțile unei soții
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o virgină în fața unicornului și acesta era atât de excitat, încât își punea liniștit capul în poala fetei în loc s-o atace. În clipa aceea puneau mâna pe el. Este limpede deci semnificația unicului corn. Unicornul chinezesc este considerat animal sacru de bun augur, la fel de stimat ca dragonul, pasărea fenix și broasca țestoasă. Se numără deci printre primele patru animale din cele trei sute șaizeci și cinci existente pe Pământ. Este un animal blând și pășește cu atâta grijă, încât nu distruge nici o vietate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fata. Ai probleme cu urcatul? — Pe vremuri urcam de două ori pe săptămână cel puțin. E adevărat însă că nu era așa întuneric. — Nu-i chiar munte, ci mai degrabă deal. Bunicul îmi spunea că ei îl consideră un munte sacru, subteran. — Și noi îl pângărim acum. Nici vorbă de așa ceva. Toate impuritățile se concentrează aici. Este precum cutia Pandorei, un loc pecetluit de scoarța pământului. O să trecem chiar prin mijlocul lui. — Parcă ar fi iadul. Da, s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dar nu mai practică obiceiul, nu? Nu cred. Bunicul zicea că acum se hrănesc ei înșiși cu carne umană, iar lipitorilor și peștilor le aduc drept ofrandă doar capetele celor pe care-i mănâncă ei. De când locul acesta este considerat sacru, n-a reușit nimeni să mai intre aici. Am sărit peste o mulțime de gropi și am călcat în picioare nenumărate lipitori. Era cât pe-aci să cădem de mai multe ori, dar ne sprijineam unul de altul și-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]