14,769 matches
-
nu-și mai dezlipesc ochii. De aici, din istoricul Turn al Goliei, ei parcă trec în revistă mirajul orașului, cu atâtea succesiuni de generații strălucite de intelectuali, care i-au conferit aureolă culturală. Iubirea se revarsă din prea plinul lor sufletesc ca o binemeritată răsplată. Au și de ce. Profesorii, unul specialist în literatură, celălalt estetician, s-au înfruptat cu lăcomie din spiritul și istoria locului într-o coexistență de invidiat. Din acest motiv, probabil, ei vor acum să descopere un nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la viață) că mai ales oamenii ajunși la vârsta înțelepciunii privesc cu nostalgie mișcările (în valuri) ale istoriei care după unii se repetă, după alții nu prea. De reținut însă esența acelei istorii cu referiri la tradiție, vocație, creație, implicare sufletească, dăruire, talent. Personajele Cetății sunt cele ale poveștii Iașului cultural care-și joacă rolul ca-ntr-un frumos film derulat pe marele ecran al Moldovei. Se desprind parcă siluete vii dar tăcute, diafane ca o mireasmă care-și caută trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unică, mișcată, clădită, dărâmată... Se discută și despre orfism, despre puterea simbolului, nu în ultimul rând despre limbajul poetic care extrapolează proporțiile firești la nivelul dimensiunilor impuse de magia cuvântului. La Emilian Marcu, poezia se împotrivește suferinței, dezordinii și violenței sufletești. Poate că reabilitarea sinelui aici se petrece. Când răul torturează, verbul poetului devine semnul și prudența între strigăt și vehemență. În Muzeu de sate el observă, ca un fin psiholog, că țăranul român "Mai poartă-n palme răni uscate,/ Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
că aude parcă un sunet de orgă, cutremurându-și fibra cea mai intimă, ridicându-se dincolo de zbaterea efemeră și încearcă un extaz abstract care transgresează impuritatea efectelor. Are senzația că urmărește o ființă intrând nepermis în spațiul ei de rezonanță sufletească. Scuza ar fi că acest "popas" îl face sub razele soarelui ce dau o lumină strecurată vibratoriu precum în poienile textuale ale codrului marelui poet. Cititorul se reculege într-o liniște profundă ca apoi să penetreze geometria discursului, o face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
orașului orizonturi exotice, priveliști și inimi pline de viață, umanizând chipuri estompate, piatră și pământ și plantă și orice. Fantezistul nu avea limite, îmbrăcând cu metaforă când parabolicul și paradoxalul, când iluzia, umbra, raza, sublimul. Și totul trecut prin stări sufletești într-un amestec subtil, rafinat. Iașul de altădată ar fi rămas mai puțin liric, poate chiar mai sărac, stingher și inestetic, lipsit de scânteieri și refracții fără evocările, impresiile, amintirile, portretele lui, ale unui poet nu numai al "florilor", ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei pare neverosimilă, degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau forme celeste, sunt ca niște păsări exotice ce învață să zboare printre valurile mării și ies apoi în libertatea văzduhului. Capricioasele stări sufletești nu izbutesc să estompeze lumina muzicii. Talentul transfigurează graiul sonor într-o nouă viziune, colorată cu fraze melodioase până la sfâșiere. Emoțiile sunt irepetabile. Nici un accent în plus, nicio respirație. Și oare cum ne mai putem imagina suplețea muzicii? Poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
căi se realizează această retorică, cerută și necesară lectorului de azi? Reușita cea mai deplină ar putea fi atunci când rândurile scrise cu simțământ, chiar dacă ele descriu, să spunem, un caz de domeniul suferinței și deznădejdii ca pe o proprie aventură sufletească, pot izvorî lumină și încredere, convingere în adevăr și frumos. Atâta timp cât libertatea noastră tinde necontenit și peremptoriu spre vârfuri înalte, numai acolo unde ea, libertatea, se poate lăsa în voia adierii seninului, avem nevoie de încredere și lumină. Aceasta ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în sfârșit omul ar înțelege sensul probei inițiatice: "după tortura rituală vine și șansa eliberării". Cu alte cuvinte, omul nu poate deveni om fără a trăi experiența fundamentală a deosebirii între profan și sacru. Se spune că seninătatea și plăcerea sufletească pot fi provocate de un ceva, de acel ceva care reprezintă o stare, un spirit, o dimensiune ce face parte din mister. Când liniștea se așterne, omul interior percepe prezența acelui ceva, strecurat dincolo de palpabil. Palpabilul poate fi și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dificilă și așa va rămâne. Adevărul în deslușirea ființei noastre este relativ pentru că rațiunea ne este imperfectă, cunoașterea insuficientă și realitatea în care trăim e departe de a fi ideală. Poate așa se explică doza de scepticism indus în starea sufletească, una de îndoială, de incertitudine dominantă. Niciodată omul nu va ajunge la cunoașterea adevărului absolut. De altfel, Absolutul e unic, cu chipul Divinului. 85 Ne trudim să pătrundem în adâncul tainelor vieții, acumulând înțelepciunea mai mult prin suferință. Și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fără suspine. Și va auzi ea cu o voce de rouă izvoarele care îngână muzici domoale înălțate din iarba șanțului. 88 Îmi plac comoditățile și confortul, dar suport și incomoditățile de tot felul, de la cele fizice la cele de ordin sufletesc, asta neînsemnând că le și accept. Dar oare ce putem înțelege prin inconfort cultural? Simplificând lucrurile, el ar reprezenta obstacole în calea accesului la sursele informaționale de acest gen și la actul cultural în sine. Dintr-o istorie "dilematică" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din întreaga opoziție n-a fost de față decât Carp. Cum venise Carp, pe câtă vreme el nu era din partidul guvernamental iar întrunirea era exclusiv a majorităților din Cameră și din Senat? Aceasta era manopera guvernului. Petre Carp, pe lângă atâtea calități sufletești și însușiri superioare, era mic șorat de o copilărească vanitate: se credea o ființă providențială, care într-o zi oarecare va fi marele conducător al țării. Ion Brătianu îi cunoștea slăbiciunea. De aceea l-a invitat special, cu adăugirea că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
1870. A fost una din cele mai interesante și mai demne figuri ale politicianismului român, de aceea n-a fost popular cât a trăit, de aceea nu a rămas popular nici după moarte. Istoria nu înregistrează nici sentimentele, nici virtuțile sufletești, ci numai faptele. Ceilalți conservatori: Gheorghe Cantacuzino, generalul George Manu, Carp, Maiorescu, Theodor Rosetti, d-abia începeau. Precum am mai spus, venirea liberalilor la cârmă în 1876 a fost nu numai înlocuirea unui partid politic prin altul, dar a însemnat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
frazele cuminți, private de podoabe, împrumută ceva din simplitatea aspră a iernii. Cel ce consemnează nu vrea să facă literatură, nu vrea să-și transforme experiența într-un document al suferinței, ci vrea mai mult să-și mențină un echilibru sufletesc și așa precar, să se confeseze jurnalului ca unui prieten răbdător. De aici pagina crudă, aparent fără pretenții literare, cultivând o autenticitate atroce. Credem, însă că această ipostază este studiată. Diaristul descrie ca într un proces verbal banalitățile zilelor pustii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
înfometate de câini. O sensibilitate ulcerată evocă un univers închis, care are toate semnele stranii ale nevrozei poetice bacoviene. Privirea neliniștită a autorului se răsfrânge mai mult pe date exterioare dar, acestea, printr-un transfer subtil de sensibilitate, devin stări sufletești, peisaje stranii, ca-n picturile lui Breugel, cu ierni grele, zăpadă multă și cu copaci goi pe care ciorile stau încremenite ca niște urne funerare. Medicii - de la V. Voiculescu și G. Ulieru, până la Augustin Buzura, ca să-i cităm doar pe
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mi s-au părut carnavalurile cu veselia lor, când aveam impresia că sunteți și dumneavoastră copil ca și noi, fără griji. Vă mulțumesc că ați fost tot timpul în mijlocul nostru la orice eveniment. Mereu v-am apreciat calmul și căldura sufletească de care ați dat dovadă. Vă mulțumesc, pentru că m-ați învățat să țin creionul în mână, m-ați ajutat să pătrund în tainele cărților, mi-ați dezvoltat și luminat mintea, dar și sufletul. Nu știu de unde ați avut răbdare pentru ca
Dragă doamnă învăţătoare,. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1855]
-
Doamna învățătoare întruchipează căldura sufletească, povață și exemplu. O persoană tot timpul elegantă, stilată și cu un caracter puternic. Părul ei aranjat tot timpul îi înfrumuseța chipul. Un zâmbet îi lumina mereu fața și ochii blânzi de culoarea castanelor coapte. Cuvintele calde, blânde ale învățătoarei
Un chip blând – doamna învăţătoare Viorica Dăscălescu. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cantemir Cristian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1856]
-
să nu cedeze sub presiunea evenimentelor istorice, ci, să se încreadă în Cristos ca în prima zi a vocației sale. Opera răspunde îndoielilor, crizelor spirituale sau vocaționale ale preoților și ale persoanelor consacrate, din zilele noastre, oferind deopotrivă șansa reînnoirii sufletești și a regăsirii interioare în propria chemare. Această traducere prezintă textul integral al autorului; indicațiile precedate de însoțesc o informație actualizată (2016), îi oferă cititorului posibilitatea unei lecturi spirituale obiective, ajutându-l să se reîmprospăteze sufletește la prezența lui Isus
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
așteptat la scaunul de spovadă chiar și ore în șir cu dragostea cea mai arzătoare, dacă am fi fost mult mai smeriți, mult mai zeloși, mult mai activi, mult mai dezlipiți de bunurile pământești și de comoditățile noastre, cine știe câte rătăciri sufletești nu ar fi fost evitate! Și apoi, înainte să ne prezentăm la Sfântul Altar sau la amvon ca să luăm atitudine, așa cum se cuvine să facem, împotriva păcatelor poporului, imitându-l pe regele David, descumpănit în fața nenorocirilor care s-au abătut
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Înaintea lui Isus pe Care îl persecuta, Saul se abandonează complet voinței divine — 12. Lumea consideră asta ceva josnic pentru demnitatea umană; dar este o chestiune de gelozie — 13. Dar ce încredere ne oferă, din punct de vedere rațional și sufletesc, această lume care ne cere totul? — 14. Ce încredere ne prezentăm nouă înșine? — 15 Numai Dumnezeu ne oferă o bază unică și absolută și, potrivit rațiunii și înțelepciunii, este indicat să ne abandonăm Lui — 16. Oare am și uitat?!... Nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care pretinde, care poruncește: atunci totul este bine; dar dacă este Dumnezeu, Ființa Supremă: atunci totul devine intolerabil. Putem să ne angajăm față de toți, dar nu față de Dumnezeu. 13. Dar ce încredere ne oferă, din punct de vedere rațional cât sufletesc, această lume care ne cere totul? Băgați de seamă că, dacă există vreo ființă care ar trebui să se abțină de la pretenții, aceasta ar fi tocmai omul. Ce încredere ne dă ființa omenească? Gândirea omului este un scandal. Răsfoiți un
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lampă veșnică aprinsă tainic în mintea și în inima omului. Aceasta este personalitatea și prețiozitatea creștinului; pentru că, în felul acesta, este înălțat la ordinea supranaturală a lui Dumnezeu, participă la viața lui Dumnezeu, poartă în interiorul său frumusețea profundă și puritatea sufletească a vieții lui Cristos. Acea viață pe care Domnul a promis-o atunci când a spus: «Am venit ca să aibă viață și s-o aibă din belșug» (In 10,10). Viața interioară, viața inteligenței orientată total spre vederea adoratoare a lui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
preoților, un studiu serios, aprofundat, actualizat. Gândește-te la cele trei adjective. În primul rând «Studiu serios», adică făcut cu grijă și sârguință, dar și cu o anumită ordine și metodă. «Studiu aprofundat», adică nu superficial ori făcut cu nestatornicie sufletească, ci care să caute să vadă fiecare aspect al diferitelor probleme. «Studiu actualizat», în fine, pentru că trebuie să urmărim evoluțiile greșelii, pentru ca fiind actualizați asupra acesteia să fim în stare s-o combatem îndată. Nu, noi nu trebuie să mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să-I dați cont. Dacă voi credeți că puteți chiar și numai să-L ignorați, e o nebunie. Să vă împotriviți Lui, e sinucidere“. Deci, chiar și pentru acest motiv se impune revenirea la școala apostolică. Am căzut în moarte sufletească fiindcă L-am disprețuit pe Suveranul dumnezeiesc de pe Tabor; vom învia atunci când un cler sfânt ne va porunci: «În numele lui Cristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!» Capitolul VII Nu putem...» — 61. Petru și Ioan în fața sinedriului apelează la adevărul lui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Unii, poate ignorând obstacolele ivite după secole de lupte sau de neînțelegeri, se vor complace să scoată în evidență despărțirile de care suferă creștinii, care sunt frații noștri; alții, prea superficiali ca să înțeleagă ce este profund, dureros, sfâșietor, în crizele sufletești, se vor bucura poate de nereușita unor eforturi repetate continuu, pentru a îndepărta ceea ce separă și de a găsi ceea ce apropie. Noi vom avea grijă să nu-i imităm. Noi îi vom trata totdeauna cu simpatie și respect pe aceia
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu Cristos. Dar noi asistăm la Sf. Liturghie fiecare la locul său, cu inima sa, nevoile sale, gândurile sale, intențiile sale, rugăciunile sale; și tot cu această notă de individualism ne ducem și la Sf. Împărtășanie, cu o anumită neliniște sufletească de a ne izola, în timp ce Cristos se cufundă cu toate harurile Sale în noi, ca să ne absoarbă în comuniunea Sa divină. Și aici s-ar opri fractura. Să-i cedăm cuvântul lui Carlo Carretto: „Să intrăm într-o biserică în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]